Ceremonii umaniste: tendinte socante la ASUR. Biserica primilor popi civili-

In ultimele zile, o “asociatie umanista” din Romania, ASUR, a lansat un comunicat prin care aceasta anunta ca va incepe sa oficieze, de acum, asa-numitele “ceremonii umaniste”, legate de marcarea unor momente “importante din viata”, precum: “venirea pe lume a unui copil, o căsătorie sau înnoirea jurămintelor unor soți”, care de regula constituie subiectul unor disensiuni permanente intre Biserica si organizatiile ateiste laice, acestea din urma neacceptandu-le, neapreciindu-le la justa lor valoare, neapreciind importanta lor pentru societate sau, mai nou… schimbandu-le defintiile prin lege, tocmai pentru a le deveni lor insisi “acceptabile” [1}.

Un articol scris de: KSLCatalin, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe

Aceste “ceremonii umaniste” au menirea – pe langa castigurile financiare deja facute publice [2], care pornesc de la suma de 10 milioane de lei vechi doar pentru persoana care oficiza “ceremonia”, la care se adauga transportul acesteia si alte servicii sau castiguri din parteneriate conexe – sa inlocuiasca practic ceremoniile religioase crestine, si mai ales ortodoxe, odata ce vine vorba despre practici oficiate intr-o tara majoritar ortodoxa – fiind prezentate deci ca o “alternativa” pentru acestea, in cazul persoanelor care cred mai putin, cred “in felul lor” sau nu cred deloc in Dumnezeu, dar care totusi trebuie sa creada in ceva, cum ar fi alte valori care Ii pot tine locul lui Dumnezeu, devenite zei mai mici.

Ideea este mai bine inteleasa si interpretata in acest sens, nu de noi, cum ar parea la o prima vedere – noi, care putem fi considerati “habotnici” pentru credinta noastra – ci chiar de catre admiratorii sau colaboratorii (sau sustinatorii… cine mai stie daca nu sunt chiar viitorii “oficianti”) ai afacerii, alaturi de staff, dupa cum se va vedea din cele de mai jos. Spre exemplu, pagina de facebook “Ceremonii Umaniste” [3] ne recomanda blogul unei doamne, care se auto-denumeste “zana”, intitulat “Jurnal de zana” [4]. Autoarea recunoaste, “ajutata” de comentatorii unui articol, ca are un singur “ex husband”, care “a devenit atât de mistic/religios/confuz încât consideră că a merge pe cărbuni încinși este cea mai de vitejie faptă pe care a făcut-o vreodată”. Anterior – povesteste doamna in cauza – ar mai fi existat un iubit, caruia i-ar fi “condiționat cererea în căsătorie de nepunerea în scenă a unei ceremonii într-o biserică, oficiată de un preot”, desi cu cateva randuri mai jos, intr-un final, aceasta recunoaste clar (la insistentele unui comentator) ca ar fi “ieșit o vreme cu cineva din staff [vorbim aici despre stafful Ceremonii Umaniste – N.Red.] dar a fost acum mulți ani și nu cred că vreunul din noi se mai emoționează nici măcar la aducerile aminte”. Si mai exact, “zana” explica: ‘Cui s-ar adresa o astfel de ceremonie?’, amintind in raspunsul ei – dupa cum spuneam mai sus – persoanele care cred mai putin sau deloc in Dumnezeu: “Cineva ca mine, de exemplu. Care am fost botezată în rit ortodox dar, de ceva vreme, nu mai cred că e cineva acolo, sus, care are grijă de mine și de celelalte 7 miliarde și ceva de indivizi câți numără omenirea. Și care nu merg la biserică decât atunci când vă aduc buchetele și lumânările. Sau cineva care consideră că legătura lui cu divinitatea nu e musai să fie intermediată de preoți, călugări, măicuțe, rabini, vestale etc.” (dar a carui legatura cu o alta conceptie, alta divinitate – cum veti vedea mai jos, va fi intermediata de un “oficiant” – sic!)

Cum titulatura de “zana” nu ne poate trasmite in mod imediat nimic altceva decat exact intelesul cuvantului in cauza, descris atat de clar de DEX [5](fiinta mitologica înzestrată cu puteri supranaturale și cu influență asupra destinelor oamenilor, nemuritoare) ne lamurim ca este vorba tot despre ceva supranatural in aceste atitudini si ne face sa devenim mai atrasi de cel de-al doilea exemplu, oferit de aceasta data de un “share” [6 – asa a picat cifra, pur intamplator!] al unei poze a binecunoscutului Lucian Mandruta, realizata alaturi de unul dintre “oficiantii” afacerii, si care recunoaste si ultima parte a ceea ce spuneam mai sus: “Atila Nyerges, primul popa civil, adica oficiant de casatorii umaniste e in seara asta la Schimba Vorba. Un subiect fascinant: juramintele fara de Dumnezeu. Sau in care zeii suntem chiar noi: unii pentru ceilalti”. Exista, deci, zei, sau dumnezei, exista, deci, si oficianti, sau popi…

De ce am amintit aceste recomandari, fiindca ele apartin paginii oficiale de Facebook “Ceremonii Umaniste” [3] si sunt de-a dreptul uimitoare. De ce? (ne punem si noi singuri intrebari, precum cei de mai sus) Pentru ca ajungem sa vedem cu propriii nostri ochi – ba chiar ni se indica clar prin trimiteri directe – cum se pot naste religii, inclusiv cele care sustin ca refuza acest termen din statutul propriu, dar care respecta si functioneaza, ravnesc, dupa definitia completa a acestuia: [7] RELÍGIE – Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relație cu grupul și universul. De obicei, religia distinge între real și supranatural, vizează ceva ce transcende cunoscutul sau naturalul, este o recunoaștere a misteriosului și a supranaturalului; (D.E. 1993-2009). In plus, daca tot suntem cu dictionarul deschis, aflam ca religia include un Concept sau o Divinitate, care implică omul într-o experiență dincolo de nevoile lui personale sau sociale imediate, recunoscută ca „sacră” sau „sfântă”. Recunoastem, imediat, pe de-a-ntregul aceasta in sistemul de mai sus, si chestia asta naste perplexitate…

Nu inchid DEX-ul fiindca vreau sa identific in Sinonime 2002 [8] variante pentru “religie” (pentru cei care o neaga in statut) si gasesc “cult” sau “crez”, asa ca trebuie sa mergem mai departe, si sa-i intrebam cu sufletul la gura, pe cei care oficiaza aceste “ceremonii: “Si totusi ce este o ceremonie umanista”? Ni se raspunde in mod automat-predefinit (fiindca intrebarea si-au pus-o singuri pe site): “În primul rând, este una simbolică, la fel ca și cea religioasă. Nu se semnează acte și nu are nicio valoare legală, singura căsătorie recunoscută de stat fiind cea oficiată în fața unui ofițer de stare civilă”. Plecam cu raspunsul acestora in minte, mai departe, si ne intrebam in mod logic, asa cum ne sugereaza de cele mai multe ori curentele asa-zis umaniste (uneori cu apostrofari, confundandu-se pe ei insisi, in mod convenabil, cu oamenii de stiinta), de ce oare mai este nevoie de o ceremonie oficiata de o persoana oarecare (intitulata “oficiant”), odata ce initiatorii afacerii stiu si recunosc singuri ca mai exista un oficiant chiar obligatoriu al unei casatorii, iar “singura căsătorie recunoscută de stat” este “cea oficiată în fața unui ofițer de stare civilă” . Intrucat un raspuns logic, dar mai ales rational, adica profund umanist, la aceasta intrebare, este evident ca nu are cum sa existe, rezulta clar ca intentia poate fi doar una de inlocuire a unui ritual religios cu un altul (conform DE [9 si 10]), tot de factura celei religioase incriminate, adica irationala sau “simbolica”, de forma unui “concept sau” a unei divinitati “care implică omul într-o experiență dincolo de nevoile lui personale sau sociale imediate”.

Dictionarul limbii romane pune religia pe seama unei divintati – asa dupa cum crestinii cred in Sfanta Treime – sau pe seama unui… Concept, implicand, in plus, si recunoasterea misteriosului (misterului) in cauza sau a simbolisticii. Este clar, oricand, conceptele “filosofice” nasc religii. Iar religia, fata de “concept”-ul in sine, abstract, care poate sta la baza ei, se completeaza prin ritual – o conditie impusa pentru ca ea sa avanseze la nivel de practica. Uite asa, am ajuns si la intiativa recenta ASUR… De ce conceptul ASUR avea nevoie neaparata de un ritual, incat nu a mai putut rezista acestei “ispite”? De ce oare, ASUR, trece de la umanism la religios, prin abordarea unui ritual, intr-un moment in care o astfel de miscare in niciun caz nu ar fi fost initiata de vreo organizatie similara din afara, poate ramane un mister – doar daca alegem sa neglijam partea financiara importanta. [Nevoia de bani, scosi astfel, care sa riste imaginea unei organizatii cu tenta dura, careia Biserica i-a raspuns mai mereu, poate sugera o scadere a influentei sale si a sustinerilor din partea unor terte parti sau terti sponsori. Sa fie lasata ASUR fara sponsori si bani? Sa se teama acesti sponsori sau sustinatori si sa fie vorba, cumva, despre asumarea unor riscuri din partea acestora intr-o perioada pre-electorala mult prea importanta, care si-ar dori sprijin din partea credinciosilor mai putin umanisti, majoritari? Sa nu ne cufundam politic, sa renuntam la supozitii, caci aici ASUR stie cel mai bine situatia, si sa revenim la suprafata…].

Pentru a fi convingatori cu totul, ca este vorba despre un ritual, extragem din DEX [11] si explicatia cuvantului “ritual”, care spune ca nu este vorba despre nimic altceva decat despre un “ceremonial, desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții, cu prilejul semănatului sau al culesului etc”, cum este cazul Ceremoniilor Umaniste, o “randuiala a unei slujbe religioase; ceremonial religios”. Cum totul devine religios prin ritual, mai ales ca ASUR specifica clar ca oficierea: “este una simbolică, la fel ca și cea religioasă” si care, conform DEX (reluam, pentru o si mai buna fixare: “implică omul într-o experiență dincolo de nevoile lui personale sau sociale imediate”), era normal ca ASUR sa se refere exact la nunta, nasterea de prunci si numirea lor, si nicidecum la… semanatul sau culesul graului, care n-ar fi implicat religiosul decat sub alte aspecte, legate si devenite posibile, de regula, dupa o inradacinare a cultului in istorie. Sa (ne) revenim, si sa vedem de ce asa-zisa oficiere “bazată pe valori umane comune” reflecta de fapt o actiune de cult, un ritual, dupa cum se intampla in cazul religiosului, al Bisericilor, si nu este ceva atat de nevinovat pe cat vrea sa sugereze organizatia in cauza. ASUR recunoaste singura, in paginile sale de prezentare (carora le-am facut cateva copii pentru siguranta unor modificari, “adaptari” sau revizuiri ulterioare de atitudine): “O ceremonie umanistă este un eveniment festiv care urmărește principiile umanismului”, deci cu tenta filozofica [9], adica respectand o “concepție generală despre lume și viață, proprie unui gânditor sau unui grup de gânditori”, adica urmand o credinta sau un crez, general sau personal, care sa ajute la o “inaltare de spirit” (filosofia), bineinteles alta decat filozofia crestina, dar cu vandita tenta de filosofie a stiintei, pentru castigarea increderii si o imagine de necontestat, academica (verificati atitudinea generala a membrilor umanisti). Cum evident filosofia, in esenta ei, presupunea iubirea intelepciunii, si cum intelepciunea suprema nu apartine zeului din noi (asa cum se sugera mai sus), adica nu celui ce a fost creat (omului) ci Celui Ce Este Creatorul a toate – Intelepciunea Suprema – Dumnezeu, propun sa o lasam deoparte, chiar daca “umanismul” de astazi face referire la ea dintr-un unghi convenabil, personal si limitat, si sa continuam cu noul “crez” al ASUR, urmarind firul prezentarii sale recente [12]:

“Cei care s-au decis asupra unei astfel de ceremonii simt că umanismul reflectă credinţa lor în iubire şi respect reciproc, precum şi faţă de semenii lor şi lumea în care trăim”. In acest text, partea de “credinta in Dumnezeu”, a fost inlocuita cu un nou crez in valori morale obisnuite, preluate in fapt tot din legile religioase de altadata, stand randuite de altfel in firea omului. De la credinta in Dumnezeu, la credinta in om – este practic esenta mesajului.

In plus – iar acum am ajuns la ritualul in cauza – “ceremoniile umaniste pot fi organizate pentru a marca evenimente importante din viața unui om, precum venirea pe lume a unui copil, căsătoria sau înnoirea jurămintelor de căsătorie” [12]. Nu se specifica in ce caz nu pot fi organizate ceremonii umaniste, insa limitarea reprezinta o indicatie clara a lipsei libertatii definitive sau totale, invocata de cele mai multe ori de ASUR [2]: “Umanismul reprezintă o filosofie care afirmă valoarea, demnitatea, autonomia individului, precum și dreptul fiecărei ființe umane la cel mai mare nivel de libertate posibilă”. Dincolo de autonomia invocata, “crezul” din care izvoraste “randuiala” sau “canoanele (termen bisericesc)” sau “ritul”, si de libertatea la cel mai mare nivel, ASUR nu permite oficierea unor ceremonii in numele sau (sic!), decat daca apelezi la un “oficiant” care nu oficiaza orice si oricum vrea fiecare client, ci dupa acele “canoane” care i se predau, adica in care acesta este initiat. Am ajuns, acum, si la intrebarea pe care o adresam ASUR (dar pe care si-a adresat-o singura, din nou) [2]: “Cum pot deveni oficiant de ceremonii umaniste?”. Raspunsul predefinit (si speram ca definitiv) ne spune: “Pentru a deveni oficiant trebuie să urmezi un training, la finalul căruia vei susține un examen”. Pe cand o Facultate religioasa umanista, pentru studierea cultului si noilor ritualuri umaniste, ramane sa aflam in curand. De ce o ceremonie laica – neingradita, dincolo de cutumele religioase, dincolo de constrangerile vremurilor trecute – ar avea nevoie de noi constrangeri, de examene si de “oficianti” instruiti, si nu se poate desfasura dupa bunul plac, de fiecare om nereligios in familia lui, cu un “oficiant” care sa nu fie “vreun popa civil”, cum spunea Lucian Mandruta, ci oricare “nuntas” nimerit de fata, mai ales ca oricum “tinerii” au mai avut parte deja de unul la Starea Civila? Ori vreti sa ramana un mister (taina la catolici), ori va vedeti obligati de logica sa acceptati ca este vorba despre lansarea unor noi norme sau directive, legi create de capete dornice de conducere si de impunerea propriei convingeri sau “credinte” in orice altceva decat in Dumnezeu (fie si in zeul personal, cum afirma tot Lucian Mandruta) asupra celorlalti (clienti). Sa fie inceputul sau aparitia unui nou sistem ceremonial “canonic”, “ritualic” al unei noi religii? Ne duce mintea, imediat, la religia sau credinta intitulata Scientologie [13 – pur si simplu iarasi asa s-a nimerit numarul], o prelungire a gnosticismului. De ce nu ne-am gandi la o astfel de intentie, sau la un astfel de plan, odata ce chiar umanistii ii avertizeaza pe cetatenii de rand sa fie atenti la manipulari sau la intentii de acest gen (din partea preotilor, adica a “oficiantilor” Bisericii, care respecta clar Traditia Bisericii si ritualurile proprii). Gnosticii se credeau o elita intelectuala, initiata intr-o stiinta secreta, care ii detaseaza de marea masa a muritorilor, iar telul suprem al Scientologiei este “omul, propriul lui dumnezeu”, o invatatura veche, modernizata cu elemente SF, dupa cum sustinea detinatorul premiului Pulitzer, Lawrence Wright. Deci, mai ales, de ce nu ne-am gandi la asa ceva, odata ce primul “oficiant” din lista afisata de ASUR pe site-ul Ceremonii Umaniste [14] recunoaste deschis: “Sunt pasionată de știință și fascinată de universul sci-fi, așa că ceremoniile cu tematică SF, fantasy sau legate de o anumită ramură a științei sunt preferatele mele”. Daca prima declaratie (a oficiantului aflat in capul listei) nu era foarte convingatoare, ne face sa ne treaca transpiratiile cel de-al treilea (si ultimul de pana acum) oficiant, care ne lamureste si mai clar in randurile sale de auto-prezentare: “Cu ocazia proiectelor de popularizare a științei pe care, împreună cu un grup de prieteni, le organizăm în timpul nostru liber începând din 2010, am venit în contact cu români mai neobișnuiți, cu cerințe aparte. Aceștia au pretenția ca evenimentele cele mai importante din viața lor să aibă legătură cu… viața lor”. Mai mult decat atat, acesta recunoaste o influenta directa asupra personalitatii cuplului care apeleaza la servicii, mentionand ca “ADN-ul iubirii lor este unic iar ceremonia lor are nevoie de un implant de personalitate”. Ce tip de personalitate vrea umanismul sa implementeze in Romania, ramane sa vedem, dar noii “popi civili” au ambitii clare de acest fel, care, se vede, nu tin de materie.

Iar, daca pana acum cei doi oameni ai stiintei nu ne-au lamurit si cu latura mai putin stiintifica, anume cu cea ritualica sau traditionala (problema cea mai grea si mai de neinteles a religiilor, in conceptia umanistilor) cel de-al doilea “oficiant” recunoaste, in plus, si natura ceremoniei care incepe sa fie una ritualica, nascuta din “traditie”, uitand de libertatea desavarsita si toala a clientului (principiu umanist) si afirmand: “minunata experiență pe care am trăit-o alături de soția mea în cadrul ceremoniei noastre umaniste, la care se adaugă pasiunea și devotamentul pentru evenimente inedite mă recomandă ca oficiant”. Sa se nasca, practic, o ceremonie, din experienta alteia, presupune ciclicitate sau oricum o “canonizare” (standardizare) ritualica, chiar daca doar de baza (principiu observat si la religia crestina, unde Taina Nuntii, de baza, cu ritualul ei, este urmata sau completata de petreceri si de tot felul de obiceiuri si ceremonii conexe). Totusi, vorbim despre o religie, aici…

Si, fiindca tot analizam “misterele” neintelese ale unor astfel de oficieri sau “ceremonii umaniste”, trebuie sa ne oprim putin si asupra esentei lor. Daca termenul de “nunta” este mai permisiv, prin natura sa traditionala (de petrecere, care urmeaza unei ceremonii religioase – conform DEX [15]), departandu-se din ce in ce mai mult de intelesul sfant al Tainei religioase a Nuntii (ortodoxe), si a putut fi folosit de initiatorii “ceremoniilor umaniste”, fara prea multe comentarii (vezi BOR [https://basilica.ro/stiri/biceremonii-umanistei-fara-har-sfintitorb_13779.html] [16]), totusi termenul de botez, probabil folosit initial, accidental sau pe alocuri (pentru ca clientul sa inteleaga despre ce este vorba in oferta) a disparut din lista de servicii, fiind inlocuit cu numele de “ceremonie de numire a copilului”). Tot pagina de facebook ne salveaza si ne aminteste ca termenul de “botez” fusese initial folosit si ulterior dat la o parte, la indemnul unora dintre potentialii clienti sau poate chiar al unor oameni religiosi [3]: “Organizați și ceremonii umaniste de botez?”. “Da, organizăm și astfel de ceremonii, în care părinții își prezintă copilul prietenilor și familiei, anunțând totodată numele pe care i l-au ales. La fel ca ceremoniile de nuntă și cele de botez pot fi personalizate” – specificau cei de la ASUR intr-un mesaj postat de ei pe pagina Ceremonii Umaniste. Cei atenti, insa, la “amanunte” au si lansat comentarii de genul: Ce e aia ceremonie umanista de botez? Botezul cui? Ce semnificatie are acel botez? Sunt doua lucruri contrare (…)! etc. Acesta se pare ca a fost motivul care a stat la baza simplei schimbari a unei denumiri (gest care arata si ce valoare are), desi, in esenta se vede clar ca era vorba despre o simbolistica asemanatoare celei religioase (chiar daca fara Har sfintitor [16]).

Iar cum, tot Dex-ul [17] ne lamureste ca “oficiant” nu insemna decat cel “care oficiază o slujba bisericească” – intrucat cealalta calitate, de “simplu functionar”, consideram ca iese din calcul odata ce este vorba despre oficierea unui ritual, chiar daca deloc crestin, dar care respecta totusi o credinta (conform ASUR) – este clar ca suntem martorii unor transformari importante in cadrul unei asociatii care nu ar avea ca scuza laica pentru acest demers decat castigul financiar, mascat bineinteles de un compromis ritualic, filosofic sau religios, cum vreti sa-i spuneti (urmare a unui crez oarecare), de care nu se poate dezice sub niciun fel. Este cert ca omul nu va apela la astfel de servicii, decat dintr-o credinta, dintr-un crez, fie el si ateist (credinta si autoconvingerea ca nu exista Dumnezeu), imbunatatit sau nu cu elemente SF sau pur stiintifice. Orice alta motivatie ar fi total irationala, [revenim: “care implică omul într-o experiență dincolo de nevoile lui personale sau sociale imediate”], deci oricum specifica religiei, credintei in ceva.

Acum, ajuns la final, vreau sa va explic si “taina” acestui articol: nu vreau sa lansez supozitii si nici nu vreau sa acuz persoane care inca, probabil, nici nu stiu ce fac prea bine, dar care probabil se vor lamuri in viitorul apropiat cand totul se va aseza la locul lui, ci am urmarit sa demonstrez natura inselatoare a firii umane, si pericolul nascut de incredera prea mare in bani si in inteligenta proprie. Asa cum preotii si calugarii acestui neam puternic si majoritar ortodox sunt atacati permanent (mult mai vulgar si indecent, si cu mii de falsuri inscenate) tot asa pot fi atacati si “popii civili”, “oficiantii”, si la fel de bine pot fi acuzati de legaturi secrete cu organizatii la fel de secrete sau care actioneaza la vedere, doar pentru bani… si inca pentru sume foarte mari. Trebuie, oare, sa uitam cu totul si sa nu luam in seama faptul ca, potrivit Daily Mail, doar cu aproape doua luni in urma, undeva in lume (si nu oriunde) s-a definitivat construcţia unei… Catedrale de 377.000 de metri pătraţi, care apartine Scientologilor? Constructia a durat 15 ani, timp in care umanistii nu au scos un cuvant, mai ales ca a costat… aproximativ 145 milioane de dolari. Sa nu observam ca ASUR se bate deja pentru demolarea Catedralei Mantuirii Neamului [19] (odata ce deja a inceput sa apara elevatia, slava Domnului!)? De ce sa renuntam la libertatea de gandire pe care chiar membrii asociatiei in cauza, ne obliga sa o respectam, cu fel si fel de vorbe frumos ticluite? Dati-ne un motiv, si vom putea interpreta, la randul nostru – asa cum interpreteaza umanistii cand vine vorba despre religie – ca ne-ati ingradit sau limitat gandirea…

Si… revenind, am pornit de la o idee a umanistilor, am trecut prin povestile unei “zane” si prin mai multi “zei” personali, invitati in emisiunea lui Mandruta, doar pentru a ajunge intr-un final la Cel Care nu ne poate insela niciodata si ne da pana si libertatea de a gandi asa cum vrem noi, poate critic, chiar si la adresa umanismului (critica la care umanismul niciodata nu va ajunge): la Dumnezeu.

UN articol scris de: KSLCatalin, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe

1 – https://www.asur.ro/noutati/ceremonii-umaniste

2 – https://www.ceremoniiumaniste.ro/faq.html

3 – https://www.facebook.com/CeremoniiUmaniste

4 – https://accesoriinuntabotez.blogspot.ro/2014/01/ceremoniile-umaniste.html

5 – https://dexonline.ro/definitie/z%C3%A2n%C4%83

6 – https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10201430245660067&set=a.3986026971075.2146136.1292805337&type=1&theater

7 – https://dexonline.ro/definitie/religie

8 – https://dexonline.ro/definitie-sinonime/religie

9 – https://dexonline.ro/definitie/filozofie

10 – https://dexonline.ro/definitie/filosofie

11 – https://dexonline.ro/definitie/ritual

12 – https://www.ceremoniiumaniste.ro/ceremonii.html

13 – https://ro.wikipedia.org/wiki/Scientologie

14 – https://www.ceremoniiumaniste.ro/oficianti.html

15 – https://dexonline.ro/definitie/nunta

16 – https://basilica.ro/stiri/biceremonii-umanistei-fara-har-sfintitorb_13779.html

17 – https://dexonline.ro/definitie/oficiant

18 – Mii de SCIENTOLOGI s-au adunat în Florida, la inaugurarea “CATEDRALEI” unde îşi vor putea dezvolta “SUPER-PUTERILE” EVZ.ro – https://www.evz.ro/detalii/stiri/mii-de-scientologi-s-au-adunat-in-florida-la-inaugurarea-catedralei-unde-isi-vor-putea-1068227.html

19 – https://www.catedralaneamului.ro/

FILOZOFÍE (‹ fr.; {s} gr. philos „iubitor” + sophia „înțelepciune”) s. f. 1. Inițial, doar năzuința interioară, iubirea de înțelepciune, dar o dată cu primii filozofi și primele școli filozofice din cetățile ioniene și italice ale vechii Grecii (sec. 6 î. Hr.), prin f. se înțelegea un exercițiu intelectual distinct în raport cu celelalte activități ale spiritului, deși, până în epoca modernă, filozofii examinau aproape toate domeniile cunoașterii, iar f. însăși era privită ca „știință primă și supremă”, ca „știință prin excelență” sau „știința absolută”. Față de știință și religie, f., în natura ei, este interogativă și polimorfă, ceea ce implică o eternă revenire asupra obiectului și condițiilor posibilității ei.

Filozofie creștină = ansamblu de idei filozofice dezvoltate în Evul Mediu pe baza sintezei dintre f. veche (în special, platonismul și neoplatonismul, aristotelismul și stoicismul) și ideile creștine, considerând revelația ca indispensabilă pentru rațiune, deși, formal, acestea apar ca distincte; p. ext. orice f. pentru care revelația și adevărurile teologiei creștine sunt inatacabile (filozofia lui Kierkegaard, existențialismul creștin, filozofia lui Nae Ionescu etc.).

Filozofia științei = disciplină aflată la granița f. cu știința, care investighează și analizează natura, adevărul și valoarea științei, metodele, presupozițiile și categoriile cunoașterii științifice etc. S-a constituit ca atare la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20; cuprinde atât probleme speciale, intim legate de cercetarea științifică, cât și probleme cu un accentuat caracter metafizic, reunind deopotrivă eforturi ale oamenilor de știință și ale filozofilor.