Noi nu suntem niste papusi, iar Dumnezeu nu este un papusar

– Saru’mana parinte! Ce mai faceti?

– Bine, multumesc! Dumneavoastra?

– Suparat, parinte…

– De ce? Pe cine?

– Sa ma iertati, parinte, dar sunt suparat pe Dumnezeu.

– Care-i pricina?

– Nu vedeti, parinte, cate nenorociri? Chiar si asta, de acum. De ce nu a oprit Dumnezeu nenorocirea asta?

– Pai, e simplu frate.

– Cum asa?

– Dumneata il vezi pe Dumnezeu ca pe un Stapan, eu il vad ca pe un Parinte. Dumneata vrei ca Dumneazeu sa intervina in viata noastra, atunci cand se intampla cate o nenorocire. Pai, daca ar face asa, unde ar mai fi atunci libertatea noastra? Cum ramane, deci, cu acest dar minunat, provenit chiar de la El? Si, mai este ceva. Nu putem pune nicio nenorocire in seama lui Dumnezeu. Numai ca omul mai rataceste drumul, cateodata.

– Si, atunci, cand o sa opresca Dumnezeu acestea?

– Asta-i treaba complicata, frate. Nu stie nimeni cand, dar sigur o sa fie. Totul este sa fim pregatiti si, mai ales, sa nadajduim. La ce folos ar mai fi viata nostra, daca in toate Dumnezeu ar interveni? Noi nu suntem niste papusi, iar Dumnezeu nu este un papusar.

Preot Daniel Ivan