Pacatul Originar: E drept sa platim pentru Pacatul Originar? Copiii care mor nebotezati ajung in iad?

UN articol de Pr. Panayiotis Papageorgiou:

Doctrina Păcatului Originar circulă de aproximativ 1600 de ani, dar aceasta nu este susținută biblic sau teologic prin Tradiția Bisericii Creștine timpurii. Este vorba despre o dezvoltare teologică, introdusa in mod eronat de către Sfantul Augustin. (1) (traducere si interpretare, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin – Revista Lacasuri Ortodoxe nr. 148/decembrie 2013 ISSN: 2067-5062)

Întrebare: Ce se întâmplă cu copiii care mor înainte de a fi botezati? Copiii nebotezați sunt condamnati?

Odată, o doamnă a venit la mine să-mi vorbească despre tristețea ei, care o marca de mai mulți ani, ea avand parte de cinci avorturi spontane și fiind indoliata dupa pierderea copiilor ei. Cea mai mare dificultate a problemei, a explicat ea, era că acesti copii ar fi fost condamnați la iad, intrucat ei nu au apucat niciodată sa fie botezați.

Am întrebat-o cum a ajuns la această concluzie și mi-a răspuns că asa a invatat de mica, intelegand ca toți oamenii care mor și care nu au fost niciodată botezați ajung în iad, chiar și copiii, din cauza “Păcatul Originar” (primar, primordial, al lui Adam si Eva).

Cele două întrebări pe care aș vrea să le pun aici, sunt (1) “De unde a venit această idee si de la cine?” si (2), “Apartine aceasta învățătura Bisericii Creștine timpurii?”.

Istoric vorbind, această idee a fost propagata, de-a lungul secolelor, de către Biserica Romano-Catolică. Ea a primit această învățătură, de la marele sfânt și doctor al Bisericii Occidentale, Sfantul Augustin, care și-a bazat antropologia sa pe conceptul de “Traducianism”.

Conform conceptului filosofic cunoscut ca “Traducianism”, sufletele umane, asemenea corpului uman, sunt derivate din sămânța tatălui si, prin urmare, tatăl le poate transmite copiilor săi păcatele sale. Această idee se găsește, în mod clar, în Tertulian și, de asemenea, în (2) Comentariul Ambrosiaster la Romani, care a apărut în timpul papalitatii lui Damasus (366-384).

Augustin a fost influențat, în teoria sa despre natura umana, atat de către Ambrozie cat si de Ambrosiaster. Comentariul lui Ambrosiaster a fost, insa, cel care a jucat un rol decisiv în teoria lui Augustin despre “Păcatul Originar”. Augustin a propagat nu doar conceptul traducianist ci, totodata, si ideea de “păcat în masa”, cu alte cuvinte insemnand că întreaga rasă umană a păcătuit prin Adam și ca este condamnata prin păcatul lui. Din păcate, Augustin știa prea putin limba greaca (3), și se pare că nu au reușit să înțeleagă în mod clar învățătura Părinților greci care au trăit înaintea lui. Chiar dacă el a citit câteva din textele care ar fi corectat eroarea lui pe această temă, totusi nu a reușit să ajungă la aceleași concluzii. Augustin credea că toate ființele umane au păcătuit, prin Adam, “în masa” și ca sunt astfel condamnate împreună cu el. El a crezut că aceasta cadere a condiției umane și păcatul originar al lui Adam au spurcat (contaminat) întreaga umanitate și că această pângărire se propagă prin actul de procreare. El a crezut și a învățat că fiecare om născut în lume moștenește, prin sămânța tatălui său, păcatul și vina lui Adam – “Pacatul Originar” – și este, astfel, condamnat la iad, cu excepția cazului în care el/ea va fi botezat.

Sfantul Ioan Gură de Aur, pe de altă parte, urmând tradiția Părinților greci de dinaintea lui, a văzut păcatele lui Adam ca fiind cauza stării noastre căzute din prezent, adică a naturii umane căzute, în care toate sunt legate de punctele slabe ca rușinea, teama, suferința și “polla, fusika, ejlattwvmata” (mai multe neajunsuri naturale), dar mai presus de toate, sunt legate de moarte. Ioan Gură de Aur crede că am fost condamnati la această condiție, datorită încălcarii lui Adam, dar nu ca la o pedeapsă, ci mai mult la mila și providența lui Dumnezeu. Nu numai că nu am pierdut acestea, susține el, ci, de fapt, le-am si câștigat. Această condiție a devenit, pentru noi, un teren de pregatire (didaskalei’on) pentru virtute, astfel încât să putem deveni capabili să primim viitoarele daruri ale lui Dumnezeu. Ioan Gură de Aur respinge ideea că am fi responsabili și ca ar trebui să fim pedepsiti pentru păcatul lui Adam intr-un mod absurd. Noi suntem responsabili doar, explica el, și pedepsiți pentru păcatele comise cu voia noastra (oi[koqen).

Cu privire la botez, Ioan Gură de Aur este de acord cu botezul copiilor, dar nu pentru că ar exista necesitatea de a curăța un copil de păcatul și vina lui Adam, sau pentru că copiii ar avea păcatele lor, ci pentru că prin botez ei vor primi sfințirea, justificarea, filiația, moștenirea, fraternitatea cu Hristos, devenind mădulare ale lui Hristos și un lacas de locuit pentru Duhul Sfânt. El nu spune nimic despre iertarea păcatului lui Adam, pe care un copil l-ar fi purtat cu el. De fapt, nicăieri în textele pe care le-am examinat, inclusiv cele citate sau menționate de către Augustin în “Contra Julianum Palagianum”, n-am găsit nicio indicație, în mintea lui Ioan Gură de Aur, despre existența noțiunii de propagare a “Pacatului Primordial” prin actul de procreare.

Din examinarea textului “Contra Julianum”, mi se pare că Augustin a citit aceleasi texte, dar fie a înțeles gresit, fie a ignorat complet pasajele care explicau în mod clar poziția lui Gură de Aur cu privire la aceasta problema. Motivatia acestei atitudini a fost, probabil, aceea ca el era deja convins de corectitudinea propriei sale credințe. De asemenea, este posibil ca, în mintea lui, sa fi crezut că protejeaza memoria Sfântului Ioan de o posibilă asociere cu erezia Pelagiană (există unele indicii de acest fel în comentariile sale). În acest sens, cu toate acestea, el a stabilit în Occident o învățătură a “Pacatului Originar”, incompleta in ce priveste linia tradiției patristice (cea din Rasarit), care sa aiba un efect de durată asupra Bisericii de Vest, fiind acceptata de către catolicii și teologii protestanți până în vremurile noastre.

Există dificultăți intelectuale evident serioase in legatura cu învățătura lui Augustin. Profesorul Gerald Bonner subliniază in acest sens: “nu este clar de ce omenirea poate participa la vina lui Adam, atunci când ea existat doar în potențialitatea sa, la momentul căderii. De asemenea, este dificil sa intelegi de ce copiii botezați ar trebui să moștenească o vina de care părinții lor au fost curățati. În cele din urmă, acesta a susținut că condamnarea Pelagianismului a Papei Zosimus, în Tractoria sa, nu constituie o aprobare completă a Canoanelor din Cartagina, din 418, care reprezintă doctrina lui Augustin, în forma sa cea mai riguroasa”. (4) Cu alte cuvinte, Bonner, un teolog romano-catolic, isi pune intrebari teologie pe aceasta tema, pe trei niveluri: nedreptatea inerenta a acestui concept, lipsa de luare în considerare a efectelor botezului asupra părinților unui copil și, în cele din urmă, legalitatea unei astfel de doctrine, pe baza de respingerii Canoanelor de la Cartagina din 418, de către Papa Zosimus.

Aș dori să profit de acest punct si sa fac referire aici la o dezvoltare teologică modernă importanta în Occident, care își are rădăcinile în doctrina lui Augustin despre “Păcatul Originar”, desi este mult mai recenta – doctrina a nascut dogma “Neprihănitei Zămisliri” a Fecioarei Maria. Mi se pare că, aici, a existat în principal nevoia teologiei romano-catolice de a o curața pe Maica Domnului de “vina mostenita”, a lui Augustin, ducand astfel la proclamarea și stabilirea finală a acestei noi dogme. Daca aceasta noțiune de transmitere a întinarii și vinei de la Adam catre urmașii sai nu ar fi fost atât de puternica în Occident, atunci nu ar mai fi fost nevoie de o astfel de dezvoltare teologică.

În concluzie, i-am oferit doamnei care a avut cinci avorturi, teologia Sfântului Ioan Gură de Aur, ca alternativă mult mai rezonabila pentru ceea ce stia ea, pana in prezent, și care o tulburase intr-atat de mult. I-am explicat că Dumnezeu este drept și ca nu ar condamna pe cineva pentru păcatele altcuiva. Am argumentat că, odata ce judecătorii omenești, care sunt păcătosi și imperfecti, nu ar face niciodată așa ceva, cum ar putea face asta Dumnezeu, care este sursa supremă a intregii dreptati? I-am redat asigurarea Sfantului Ioan Gură de Aur, ca toti copiii sunt nevinovati și ca Dumnezeu ii primește astfel: in Omilia 28 dupa Matei, el citand Sirah 3:1: “sufletele celor drepți sunt în mâna lui Dumnezeu”, și conchide că “astfel, in mod asemanator, se intampla si cu sufletele copiilor, pentru ca nici ele nu sunt rele” (Omilii 28, II-III, dupa Matei, P.G. 57, 353).

Femeia a plecat cu un zambet pe fata ei. Ea si-a gasit linistea si confortul în învățătura rezonabila a Bisericii Ortodoxe.

Pr. Panayiotis Papageorgiou

(traducere si interpretare, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin – Revista Lacasuri Ortodoxe nr. 148/decembrie 2013 ISSN: 2067-5062)

1. Pr. P. Papageorgiou, “Chrysostom and Augustine on the Sin of Adam and its Consequences,” St. Vladimir’s Theological Quarterly, vol 39, no 4 (1995): 361-378.

2. Ambrosiaster este un scriitor necunoscut din secolul al patrulea, despre care Sf. Augustin credea ca este Sf. Ambrozie de Milano și i-a tratat scrierile cu aceasta autoritate. Din acest motiv, oamenii de știință moderni l-au numit “Ambrosiaster”.

3. In “Confessions”, Augustine dezvaluie ca avea dificultati in ce priveste limba greaca.

4. Gerald Bonner, “Augustine’s theology on ‘Adam,’” in Augustinus-Lexicon, vol. 1, edit. by Cornelius Mayer (Stuttgart: Verlag Publishers, 1986), col. 83

Pr. Panayiotis Papageorgiou este preot paroh al Bisericii Grec-Ortodoxe Schimbarea la Fata din Marietta, Georgia. Pr. Panayiotis este, de asemenea, membru al Asociației Internaționale de Studii Patristice, al Societatii de Teologie Ortodoxă din America și al Societatii Patristice din America de Nord. El efectueaza cercetari pe marginea perioadei crestine timpurii și a publicat mai multe articole în reviste teologice internaționale. Parintele a tinut o serie de prelegeri la Universitatea Nazaret a Colegiului din Calgary, Canada și in Școala Pecos de Direcții Spirituale in Teologie Ortodoxă și Spiritualitate, conducand numeroase adunari spirituale la nivel local și în diferite state ale SUA. Pr. Panayiotis slujeste ca președinte al clerului Syndesmos al Mitropoliei de Atlanta, din iulie 2008.