Cei ce refuza sa vada, se vor trezi cu un razboi civil care se poate extinde si asupra tarilor vecine

Republica Centrafricană trece printr-o perioadă foarte dificilă. Se pare că peste 450.000 de oameni au fugit din casele lor, după ce musulmanii Seleka au preluat puterea și au început să-i persecute pe creștini. Prin urmare, au fost semănate semințele neîncrederii și, în mod clar, comunitatea internațională trebuie să facă ceva, înainte ca aceasta criză sa ajunga intr-un punct fara sanse de intoarcere – dupa cum apreciaza in aceste zile un raport al Agentiei de stiri Internationale Asiriene.

Spre deosebire de comunitățile creștine din Egipt, Irak, Pakistan, precum și din alte țări, in care diferite secte sunt persecutate, în Republica Centrafricana – la fel ca în Sudanul de Sud – creștinii nu vor sta linistiti și să aștepte să fie sacrificati sau prinsi în ghetouri. Se speră insa ca, de aceasta data, comunitatea internațională sa fie corecta în sublinierea factorilor reali din spatele violențelor. Tensiunile religioase au izbucnit după ce trupele Seleka au început să răscolească zonele creștine. Cu toate acestea, aceeași mass-media care arata întotdeauna punctul de vedere “budist” în Myanmar (mai mulți creștini au fost uciși în Myanmar, decât credinciosii oricarei alte religii non-budiste, în ultimele decenii), nu agreeaza sa prezinte masacrele forțelor musulmane în Republica Centrafricana împotriva creștinilor.

Trebuie amintit că, atunci când mai mult de 2000 de oameni au fost uciși în Kosovo, Occidentul a intervenit rapid și a tinut această parte a Serbiei departe de creștinii ortodocși indigeni. Cu toate acestea, atunci când nordul Ciprului a fost ocupat de Turcia și creștinii ortodocși au fost indepartati, națiunile occidentale au fost indiferente in fata furnizarii de arme în Turcia. În mod similar, atunci când milioane de negri crestini din Africa au fost masacrați în Sudan (mai mult fortati la sclavie și cu forța convertiti la Islam), n-a existat o amenințare a intervenției occidentale. De asemenea, creștinii din Papua de Vest se confruntă în prezent cu islamizarea Indoneziei, dar lumea nu vrea sa vada asta, la fel cum a făcut atunci când Timorul catolic a fost masacrat de aceleași forțe, avertizeaza autorii articolulul mai sus amintit.

Rapoartele lui Elizabeth Kendal, din “Christian Today”, arata că “Republica Centrafricană este vorbitoare de limbă franceză, iar populația sa este in proportie de aproximativ 76% creștina. In duminica din 24 martie 2013, Seleka – o coaliție a milițiilor islamiste vorbitoare de limbă arabă, din țară și străinătate – a preluat controlul asupra capitalei, Bangui, într-o urgie de violențe și jafuri”.

“Dar Seleka nu violeaza, pradeaza și ucide fără discriminare. Mai degrabă, Seleka ataca creștinii și musulmanii ‘la schimb’, pentru ca increderea comunitatii traditionale să se evapore” dand nastere razboaielor sectare. Seleka pare, insa, simultan axata pe obiective economice, alături de persecuțiile anti-creștine.

Episcopul Christian Albert Vanbuel declara: “o rebeliune extremist religioasa, cu intenții rele, caracterizata de profanarea și distrugerea planificată a edificiilor religioase, a bisericilor mai ales catolice și protestante” este acum la putere. Cu alte cuvinte, noul guvern de sub Djotodia se trezeste pe ordinea de zi cu amenințarea la adresa pluralismului religios.

Grupul Internațional de Criză a raportat: “noul guvern de unitate națională este fragil și se confruntă cu provocări considerabile. Siguranta țarii, organizarea alegerilor, refacerea serviciilor publice și implementarea reformelor judiciare, economice și sociale, au fost convenite la Libreville și rămân pe ordinea de zi. Dar disensiunile Seleka, proliferarea armelor în Bangui și deteriorarea mediului social ar putea pune în pericol tranziția foarte fragila. Situația umanitară se deteriorează: populația suferă din cauza lipsurilor, care vor fi agravate de sezonul ploios, și există 150.000-180.000 de persoane strămutate în interiorul țării. Confruntandu-se cu mai multe probleme, noul guvern va trebui să definească securitatea, prioritățile umanitare, bugetare și politice. Pentru a asigura pacea și stabilitatea, pe care guvernele anterioare nu au reușit să le realizeze, el trebuie sa regandeasca programul reformei sectorului de securitate. Restabilirea securității și promovarea abordărilor inovatoare adaptate la necesitățile țării sunt esențiale pentru asigurarea succesului in tranziție”.

O mare preocupare are loc, insa, vizavi de cei care s-ar afla în spatele finanțarii forțelor musulmane care raspandesc sectarismul. Este greu de ales intre petro-dolarii din Golf sau ambitiile Sudanului. Cu toate acestea, diverși specialiști au oferit răspunsuri diferite la această întrebare importantă. În ciuda acestui fapt, este clar că Seleka este bine înarmata (mișcarea continuă sa ucida și sa jefuiasca).

Franța a anunțat că va trimite aproximativ 1.000 de militari in Republica Centrafricana, care sa suplimenteze numarul actual de 400 de soldati, care sunt staționati în această țară. Ministrul Apărării din Franta, Jean-Yves Le Drian, a precizat că Franța va trimite 1.000 de militari in zona, în scopul sporirii securitatii. Cu toate acestea, spre deosebire de Mali, rolul Franței aici nu este unul foarte clar, mai ales in raport cu conducerea. In Mali, grupurile de negri africani musulmani au salutat amestecul Franței, dupa ce fortele aliate al-Qaeda au început să-i atace pe islamistii indigeni din această țară.

Le Drian a declarat: “Franța va sprijini această misiune din Africa, cu aproximativ 1.000 de soldați. Vom face acest lucru ca sustinere, nu asa cum am facut in Mali, și pentru o perioadă scurtă de timp, de aproximativ șase luni”.

Consiliul de Securitate a fost îndemnat de către Jan Eliasson, secretarul general adjunct al ONU și diplomat foarte respectat din Suedia, sa transforme Republica Centrafricana intr-o operatiune a ONU. El a afirmat că “Republica Centrafricana devine un teren propice pentru extremiști și grupurile armate, într-o regiune care deja suferă de conflicte și instabilitate. Dacă această situație este lăsata să se agraveze, poate degenera într-un conflict religios și etnic cu consecințe de lungă durată, chiar intr-un război civil care s-ar putea răspândi în țările vecine”, sustine un raport din Modern Tokyo Times.