Am indurat 40 de zile de post, am mers la slujbe – Cum sarbatoresc ortodocsii?

Natalia Smirnova (publicatia Pravmir – Biserica Ortodoxa Rusa): Circumstanțele în care S-a născut Hristos au fost, dintr-o perspectiva lumeasca, îngrozitore. Nu s-a gasit gazduire pentru Maica Sa, ca să nu mai vorbim de o moașă. Copilul S-a născut în timpul iernii, intr-o pestera cu animale – ca si cand astazi S-ar fi nascut într-un subsol neîncălzit, cu pisici. De ce a permis Dumnezeu astfel de extreme pentru Fiul Său Nou-Născut? Există un sens ascuns in asta?

Egumenul Petru (Mescherinov – foto): La fiecare Naștere a Domnului, după Sfânta Liturghie de noapte din biserica micului nostru satuc, mă duc in grajdul vacii. Miroase rău, e cald și murdar, iar vacile neganditoare stau și rumegă… astfel de conditii au fost la Nasterea lui Hristos, cu totul lipsite de romantism (și nu într-o “iesle” – marionetă eleganta și lucioasa). Nu s-a mai găsit loc pentru tanara femeie insarcinata, in han, asa încât a trebuit să meargă in grajd, pentru a naste.

Natalia Smirnova: Vă întreb dacă există un sens ascuns aici…

Egumenul Petru: În Creștinism, nu este nimic ascuns, totul este evident. Dar, desigur, poate exista un sens, o semnificație clară și foarte bogata. Într-unul dintre imnurile Nașterii Domnului se spune ca Un Prunc, culcat într-o iesle, S-a nascut in sărăcie totală, fara sa străluceasca bogăția Dumnezeirii. Lumea căzută are propriile sale valori: “sceptre și tronuri”, majoritatea oamenilor trăiește în raport cu aceste valori, în raport cu elementele acestei lumi. Hristos respinge categoric aceste valori. El, de la începutul vieții Sale pe pământ, a demonstrat gesturi contrare valorilor acestei lumi: El devine fiu, nu al vreunui impărat, ci al unui tâmplar, El nu S-a născut într-un palat si nici macar in condiții obisnuite, ci într-un grajd, în sărăcie. Și, oamenii care vin la El, nu sunt cei pe care lumea ii consideră deosebiti, importanti, respectabili sau autoritati. În limbaj modern: nici președinții, nici miniștrii, nici regizorii de film, nici ierarhii Bisericii, nici forțele de securitate, nici actorii, nici oamenii de afaceri, nici sportivii, nici cantaretii de muzica pop și nici preoții nu L-au primit. Cei care vin să se închine Mântuitorului Nou-Născut, sunt oamenii înțelepți păgâni – de cine știe de unde – și păstori simpli. Aici, de asemenea, nu este nimic romantic: imaginati-va oameni moderni ciudati, in căutarea adevărului, într-un fel de Himalaya.

Iar acest lucru este primul gest de curatenie pe care Domnul nostru ni-l dă. Ce bucurie și cata libertate există în acesta! Tot ceea ce lumea consideră mare, semnificativ și valoros, nu are absolut nicio importanță în fața lui Dumnezeu – iar, in acest caz, Evanghelia este cel mai bun exemplu, fiind si mult mai dura: “căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16:15).

Cata fericire este in a învăța că Dumnezeu nu are nevoie nici de poziție, nici de statut, nici de avere, nici de onoare, nici de rang – ci doar de tine, oricine ai fi! Și nu doar pentru a afla acest lucru, ci pentru a fi convins de el în faptă, pentru a vedea cu ochii proprii: Dumnezeu se afla într-un grajd! El n-a mai gasit un loc in han.

Și, nu ar trebui să ne facem iluzii: nu există niciun loc pentru El, în lume, nici acum. Chiar și astazi, această situație îngrozitoare, așa cum ati caracterizat-o în întrebarea dumneavoastră, este mai mult decât relevanta mai ales pentru noi, creștinii ortodocși. Chiar în cazul Nașterii Domnului, există o întrebare puternica și dureroasa pentru fiecare creștin și pentru întreaga Biserică: unde te afli? Unde suntem noi? Suntem în același han cu lumea, pe care Maria și Pruncul il parasesc pentru ca nu au gasit nicio cameră? Sau ne aflam în grajdul in care se afla Mântuitorul și cei mai neașteptati oameni: păgâni și oameni de rând? In asta consta una dintre cele mai periculoase ispite pentru ortodocși: o ispită cu care noi, în opinia mea, ne confruntăm în momentul de față. În capetele și inimile destul de puțin ortodoxe, există o anumită “reactie”, in urma perioadelor de persecutie, care sustine că ortodocșii ar trebui să aibă o oarecare autoritate, putere, bogăție, importanță, influență și prestigiu. Aprope ca ei nu observă că acest lucru este foarte ambiguu și periculos, e ca o graniță subțire dincolo de care viața Bisericii începe să urmeze elementele acestei lumi! Așa că, atunci când un creștin ortodox începe să se ocupe de importanta sa, de avere, de influență și de prestigiu, atunci ar trebui sa se mute, absolut si cât mai rapid, intr-un grajd sarac si sa-si reaminteasca: El este aici, în hrănitoarea grajdului, singura putere a credinței, singura autoritate, putere, bogăție, influență și prestigiu. Și, cred, nu ar trebui sa mai uitam că acest Dumnezeu I-a permis Fiului Său să se nască într-o astfel de situație extremă.

Natalia Smirnova: Cum putem întâmpina Nașterea Domnului, în așa fel încât sufletele noastre sa fie luminoase si bucuroase, stiind că am sarbatorit corect? Poate o persoană credincioasa sa participe la atmosfera, în general vesela și lipsită de griji, care domnește în perioada de An Nou – Nașterea Domnului? De exemplu, sfinții nu au fost niciodată veseli, în ciuda faptului că Sfântul Serafim de Sarov a chemat intreaga lume la bucurie.

Egumenul Petru: lipsirea de veselie, in cazul acestor sfinți, a avut un temei. Sfânta Scriptură are lucruri îngrozitoare de spus despre zilele de sărbătoare, în general. Domnul, prin profetul Amos, a declarat: “Când Îmi veţi aduce arderi de tot şi prinoase, nu le voi binevoi şi la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii. Depărtează de Mine zgomotul cântecelor tale, că nu am plăcere să ascult cântarea alăutelor tale! (Amos 5:22-23) și: “Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge” (Isaia 1:14-15).

Majoritatea ortodocsilor va spune: Ce?! Asta nu se refera la noi. Noi sărbătorim Nașterea în trup a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru, născut în ieslea sfântă! Asta ar trebui sa se refere la Irod, la farisei, la evrei și, în cele din urmă, la cei care nu L-au primit în han – la mâinile lor, care sunt pline de sânge! Dar, noi suntem complet diferiti! Am îndurat 40 de zile de post, am mers la toate slujbele dinaintea sărbătorii, am ascultat toate citirile din Vechiul Testament, nu am mâncat nimic până când nu a apărut prima stea, și așa mai departe…

Din păcate, este vorba despre noi! Să dăm mai multe citate din profeți. Ce Ii este plăcut Domnului? Cum putem serba, asa cum trebuie, zilele de sărbătoare? Caci, “judecata se va năpusti ca apa, Şi dreptatea ca un şuvoi furios” (Amos 5:24).

“Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte (Isaia 1:16-20).

Aș dori să amintesc un episod extrem de important din viața Sfântului Apostol Pavel. Despărțindu-se de preoții din Efes, el le-a dat, în esență, o instrucțiune: “Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua” (Faptele Apostolilor 20:35). Sa revenim asupra a ceea ce am spus mai sus. În cazul în care creștinii ortodocși vor depune eforturi, într-adevăr, pentru a-i sprijini pe cei slabi, pentru a-i apăra pe cei oprimați – oricare ar fi cei ce-i oprima – atunci sufletele lor vor fi luminoase și vesele de recunoașterea faptului că sărbătoarea a fost “serbata în mod corespunzător”, că a fost plăcuta lui Dumnezeu. Dar, dacă vom fi tăcuti, dacă vom trăi într-un fel de “ashram” Rasaritean (retragere in pustie in credinta hindusa) și nu vom observa ce se întâmplă în jurul nostru, dacă nu vom judeca corect – dupa standardele Evangheliei – si nu doar dupa liberalismul ateist Occidental, ci dupa propriile noastre tiranii interne anti-creștine și propriile noastre faradelegi inumane, tot ceea ce sărbătorim noi nu este de fapt celebrare – mi se pare că acest lucru nu va fi aprobat de către oricare dintre Profeți, sau de Apostoli, sau de Domnul Însuși.

În ceea ce privește bucuria la care Sfântul Serafim ne cheamă: această bucurie nu este in niciun fel o bucurie a unei sarbatoriri luxuriante sau “de prestigiu”. Ea este o bucurie a faptului că Domnul, care S-a născut în sărăcie, este cu noi (în cazul în care, desigur, ne străduim să trăim în conformitate cu poruncile Lui), chiar și în cele mai triste și mai întunecate circumstanțe, și că porțile iadului nu vor putea vreodata birui Biserica Sa.

Odata cu Sarbatoarea Sfanta a Craciunului- 2013, la intrarea in cel de-al … 7-lea an de existenta, Lacasuri Ortodoxe va ureaza: Sarbatori pline de veselie, bucurie, lumina si fericire!