Cum trebuie sa predice preotul? Secretul pregatirii si – necinstirea Duhului, prin nepregatire

“O predică buna ar trebui să conțină o idee, un sentiment, o imagine”, spune Papa Francisc. Alcatuirea unei predici este dezvaluita, cu toate secretele sale, în “Bucuria Evangheliei”.

În primul său Indemn Apostolic, “Evangelii Gaudium”, (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), Papa Francisc dezvăluie secretul unei predici, pornind de la pregatirea ei.

Papa Francisc dedică o întreagă secțiune “predicarii de la Liturghie” si “pregătirii acesteia”, deoarece “pretentiile legate de această mare lucrare sunt numeroase” (135). Aici se referă, desigur, la un punct ridicat de către Sinodul Episcopilor catolici pentru Noua Evanghelizare, din octombrie 2012.

Pentru Papa, “predica are o valoare deosebită, care vine din contextul său euharistic, depasind orice cateheza, pentru că este cel mai mare dialog dintre Dumnezeu și oameni, înainte de comuniunea sacramentală” (137).

El insistă: “un predicator care nu este pregătit, care nu este spiritual, demonstreaza necinste și iresponsabilitate fata de darurile pe care acestea le-a primit” (145).

El ii sfătuiește pe predicatori să aloce “o lungă perioadă de timp studiului, rugăciunii, reflecției și creativitatii pastorale: în fiecare săptămână, personal și in comunitate” (145).

Papa recomandă predici (omilii) “scurte”, “conferințe” sau “cursuri” (138), care sa “inflacareze inimile” și să nu fie limitate la moralitate (142).

“Omilia nu poate fi un spectacol de divertisment, ea nu răspunde logicii mijloacelor mass-media, dar aceasta ar trebui să dea fervoare și un sentiment de sărbătoare”, spune Papa, afirmand ca cuvântul predicatorului nu ar trebui să fie excesiv, asa incat Dumnezeu sa ajunga sa străluceasca prin cuvant, si nu preotul (138).

“O predică buna ar trebui să conțină o idee, un sentiment, o imagine” (157), sa fie pozitivă, sa ofere speranță și sa nu il blocheze pe cel botezat în “negativism” (159). Ea trebuie sa fie “o experiență intensă și fericita a Duhului, o reconfortanta întâlnire cu Cuvântul si sursă constantă de reînnoire și de sporire” (135).

Ea trebuie să exprime, totodata, un “duh matern și eclesial”, inclusiv prin “apropierea de inima predicatorului, căldura tonului vocii sale, stilul blând al invatamintelor lui, bucuria acțiunilor sale” (140), deoarece predica “reia dialogul care a început deja între Dumnezeu și poporul Său” (137).

Dar, primirea “comorii sublime a Cuvântului descoperit” necesita, de asemenea, studierea Bibliei, care este “o ușă deschisă pentru toți credincioșii”, spune Papa, care le-a cerut diecezelor, parohiilor și grupurilor catolice sa le propuna tuturor un “studiu serios și persistent al Bibliei” (175).