Arhim. Gabriel Bunge: Tainele rugaciunii. Cele trei stadii ale vietii duhovnicesti

Vreau sa va prezint, in cele ce urmeaza, traducerea unui discurs recent al Arhimandritului Gabriel (Bunge) – un fost benedictin, renumit cercetator patristic international și pustnic în Alpi – tinut intr-un Centru de arta din Moscova. Traducere si interpretare: KSLCatalin.

“Mi-ati cerut să va vorbesc despre rugăciune. Este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante subiecte din viața unui creștin, pentru că atunci când analizam învățătura Sfinților Părinți despre rugăciune, remarcăm foarte repede că persoana umană este doar ea insasi prezenta in actul rugăciunii. Voi reveni la acest aspect.

Ca orice altceva în viață, rugăciunea este un proces care se dezvoltă și evoluează în funcție de ritmul vieții noastre umane. Prin urmare, aș dori în primul rând să vorbesc despre vârstele vieții duhovnicesti. Mă voi baza, în principal, pe invatatura lui Evagrie din Pont, pentru că eu îl cunosc cel mai bine și, de asemenea, fiindcă el a fost unul dintre primii Părinți ai deșertului, sintetizand și notand doctrina primilor Părinți monahali despre rugăciune.

Evagrie a fost prin excelență ucenic al lui Macarie cel Mare, care a fost el însuși ucenic al Sfântului Antonie cel Mare. Prin urmare, suntem la a treia generatie a monahismului, care acumuleaza deja o experiență bogată. Datorită culturii filosofice, teologice și spirituale excepționale, Evagrie a fost în măsură să prezinte procesul vieții spirituale într-un mod coerent. Evagrie a fost, în primul rând, un discipol al lui Vasile cel Mare, și apoi al lui Grigorie Teologul, iar mai târziu, în deșert – așa cum am mai spus – al lui Macarie cel Mare, precum și al altor Părinți din acel veac. Astfel, se constată simultan în el amprenta teologiei Părinților Capadocieni și experienta spirituala și chiar mistica a Părinților pustiei.

Într-un mod care ar putea, la prima vedere, parea un pic nesofisticat, Evagrie definește Creștinismul ca doctrina a lui Hristos, Mântuitorul nostru, împărțit în praktike [disciplină ascetică], physike [contemplare naturală] și theologike [teologie].

Praktike este practicarea poruncilor evanghelice. Physike – physis este “natura” – este contemplarea indirectă a lui Dumnezeu, prin lucrările Sale, de creaturile Sale. În cele din urmă, theologike – teologia – este cunoașterea imediată a lui Dumnezeu Însuși și coincide cu ceea ce numim astăzi, folosind un termen modern, ​“misticism”.

În termeni moderni, putem vorbi despre trei vârste diferite, pentru că, asemenea vietii fizice normale, unde trecem de la o etapă la alta, omul progreseaza lent – dar, spre deosebire de viața fizică normală, nu este nimic automat – si între diferitele etape ale vieții duhovnicesti. Pot spune ca mulți oameni rămân toată viața la nivelul practicarii poruncilor evanghelice.

Scopul acestei etape sau vârste – ceea ce reprezinta de fapt copilaria – este acela de a atinge, cu harul lui Dumnezeu, curatia inimii. Prin urmare, acesta este un aspect foarte important, deoarece nu se poate vorbi despre viața duhovniceasca și despre următoarele etape – contemplarea lui Dumnezeu, mai întâi indirect și apoi indeaproape – fără curăția inimii.

Astfel, cu Harul lui Dumnezeu, omul poate ajunge la curăția inimii (aceasta este, de asemenea, o referire la termenul din filosofia antică: apatheia), care în sine are caritatea creștină drept fiica a sa. Astfel, eliberarea de patimi (apatheia) este rodul praktike, dar ea are, de asemenea, o fiică: caritatea creștina (agapa), care este virtute creștină prin excelență. Aceasta caritate, spune Evagrie, este ușa spre contemplarea naturala, care este contemplarea lucrărilor lui Dumnezeu.

Dar, pasul sau varsta următoare, nu vine automat, deoarece, pentru ca omul să-L poată cunoaște indeaproape pe Dumnezeu, trebuie ca Dumnezeu sa I se descopere lui; El este liber, El este o persoană. El face acest lucru doar atunci când El considera ca omul este demn de o astfel de revelație.

Toate acestea ar putea părea un pic abstracte, și ar putea naste câteva întrebări despre rugaciune. Dar, cred că este important, în viața duhovniceasca, sa cunoaștem drumul si nu să credem, de exemplu, că poate fi indeajuns ca toată viața doar sa recitam sau sa ascultam Psalmi sau rugăciunile convenționale.

De asemenea, vă puteți imagina cu ușurință că, corespunzătoare acestor trei vârste ale vieții duhovnicesti, le sunt trei moduri de rugăciune. La început, omul recită Psalmii și rugăciunile convenționale – care sunt, desigur, excelente. Dar, atunci când el este chemat să urce mai mult, atunci când el are în vedere lucrările lui Dumnezeu, atunci rugăciunea lui, care era anterior o cerere (așa cum sunt Psalmii), devine o rugăciune de laudă. Omul cântă laudele lui Dumnezeu, pentru tot ce face. Apoi, la aceasta inaltime, deja o intalnire foarte tainica are loc, despre care nu se mai poate vorbi cu cuvinte și concepte uzuale. Evagrie nu face acest lucru, el vorbește în imagini biblice. Acesta este un limbaj foarte simbolic, pe care unii trebuie să știe cum să-l decodeze. Și, chiar dacă l-ați decodat, în cele din urmă puteți înțelege exact ce înseamnă doar dacă ați avut această experiență.

Dar, se poate spune – și Evagrie spune – că acest lucru este un dialog sau o conversație cu Dumnezeu, fără intermediari. Ce sunt acesti intermediari? Mai presus de toate, creaturile care vorbesc despre Dumnezeu, dar care nu sunt Dumnezeu. Acestia sunt conceptele care falsifică contactul spritual cu realitatea. Acestia sunt conceptele sau ideile despre Dumnezeu, dar care nu sunt Dumnezeu.

Mă voi opri aici, dar ceva foarte tainic se intampla atunci, ceva în care Dumnezeu ia complet inițiativa. Cuvintele lui Evagrie, pe marginea acestui subiect, sunt foarte importante: el vorbește despre manifestare, apariție, vizita etc, din partea lui Dumnezeu. Tot acest limbaj indică faptul că există Cineva, Persoana supremă a lui Dumnezeu, care se revelează în creatura Sa și se face cunoscut și înțeles de ea. Insa, lucrul curios – la care ma voi opri – este acela că omul care a ajuns la acest stadiu nu este conștient. Contemplativ – cel care Il vede Dumnezeu – este, așa cum se intampla într-o stare de somn. Când dormim, nu stim ca suntem adormiți. Astfel, curios, contemplativul nu știe; el se află într-o stare cu totul aparte; el este aici și nu este aici. El nu este conștient. Nu este un extaz, în care omul iese din sine sau un caz în care acesta își pierde conștiința. Nu e nimic de genul asta.

Voi încheia această scurtă expunere, cu un cuvânt al lui Curé d’Ars, pe care s-ar putea să nu-l stiti. El a fost un preot francez al secolului al XIX-lea, un sfânt al Bisericii Catolice. Într-o zi, el a găsit un bătrân, un țăran bătrân, în biserica sa, așezat pe o bancă, parand ca nu face nimic, nimici macar Rugăciunea Rozariului. Atunci, acesta l-a întrebat: “Ce faci aici?”.

Batranul francez i-a raspuns: “Mă uit la El și El se uita la mine”. Aceasta este taina…

Traducere si interpretare: KSLCatalin