Spovedania: nici cabinet psihiatric, nici sala de tortura

Spovedania “nu trebuie sa semene cu o sedinta de psihiatrie, sau cu intrarea intr-o camera de tortură: ci sa-I spui Domnului “Doamne, sunt un păcătos”, pentru că simti “harul rușinii”, a spus, ieri, Papa Francisc.

În timpul Messei (Liturghie catolica) oficiate în Casa Sfanta Marta, Papa a comentat cu privire la pasajul biblic in care Sfantul Pavel a recunoscut public că binele nu mai locuieste in trupul sau: “Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc”. (Romani 7:19)

Papa a menționat că “este ceva frumos” în spovedanie, atunci când un om își mărturisește păcatele sale, “simtind prezenta lui Dumnezeu”: el simte “harul rușinii. Rușinea în fața lui Dumnezeu este un har. Este un har: “mi-e rușine”. Gândiți-vă la Petru atunci când, după minunea lui Iisus pe apa, a zis: Doamne, pleacă de lângă mine, eu sunt un om păcătos. Lui i-a fost rușine de păcatul sau, înaintea sfințeniei lui Iisus Hristos.

Facem răul pe care il uram si nu facem binele pe care ni-l dorim – “aceasta este lupta creștinilor. Este lupta de fiecare zi”, a spus Papa, care a continuat sa vorbeasca despre “curajul de a vorbi despre această luptă”, fără a justifica: “Da, dar toți suntem păcătoși”.

Aceasta este “bătălia” creștinului, iar dacă el nu recunoaște, el nu poate “primi niciodata iertarea lui Dumnezeu”. “Din contra”, acest pacat devine o realitate care il înrobește, iar “el are nevoie de această eliberare interioară, prin Dumnezeu, de această forță”.

Urmând exemplul lui Pavel, care mărturisește păcatul său comunității, Papa a invitat la gasirea unui “preot-frate”: “Sunt oameni care spun: ‘Ei, dar eu ma marturisesc direct lui Dumnezeu!’. Dar este un mod ușor, e ca si cum I te-ai spovedi prin e -mail. Dumnezeu este acolo, departe, eu spun lucruri, dar asta nu se intampla față în față, între patru ochi”.

Spovedania presupune “mărturisirea slăbiciunii, fraților, fata in fata”. “Nu” pentru a face reclama pacatului, “ci pentru a-L slavi pe Dumnezeu”, și a recunoaște că Acesta este “Cel care mântuiește”.

“Cand va mărturisiți păcatele, nu mergeti ca la o sedinta cu un psihiatru, sau ca intr-o cameră de tortură: ci spuneti Domnului: ‘Doamne, sunt un păcătos’, dar trebuie spus fratelui tau, pentru ca acest cuvânt sa devina concret.

Spovedania trebuie să fie “concreta”: “Sunt unii care spun, ‘Nu, eu ma mărturisesc, dar marturisesc lucruri atât de eterice, ca aerul, incat nimic nu este concret’. Acest lucru înseamnă ca nu ma mărturisesc”.

Rezumand, trebuie să imitati copiii: “Cei mici au înțelepciune. Atunci când un copil vine la spovedanie, nu spune niciodata lucruri generale. ‘Parinte, am făcut acest lucru și am făcut acest lucru la mătușa mea, și celălalt, i-am spus aceste cuvinte” și spune cuvintele”.

Copiii “sunt concreti, ei au acest adevăr simplu”, în timp ce adulții “au tendința de a-si ascunde realitatea mizeriei lor”.