Tabloidizarea Bisericii – cate ceva despre presa si preotii din Tomis

Motto:

“Intru Una, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica.”

Crezul Crestin-Ortodox

Am gasit, in urma cu aproape un an, o carte in limba engleza, cu un titlu care m-a intrigat. Cartea se numea: “The Tabloid Bible” (“Biblia Tabloida”). Ea este scrisa de Nick Page, un scriitor crestin cu o carte tradusa si in Romania, “Cea mai lunga Saptamana”.

Va puteti intreba, ce ar putea fi interesant la o carte cu un asemenea titlu si, mai ales, cu referire la Biblie. Ei bine, Nick Page incearca in cartea sa un exercitiu interesant pentru lumea contemporana, lansand o provocare: cum ar fi aratat intamplarile din Biblie, daca s-ar fi petrecut in zilele noastre? Cum ar mai suna Biblia, in lumina goanei dupa senzational si speculativ?

Sincer, cartea nu este o lectura tocmai usor de digerat. Persoanele mai sensibile o pot considera un afront, iar altii doar o divagatie protestanta. Ce pot sa va spun, insa, este ca aceasta carte face o analiza dura si sincera a societatii contemporane consumiste.

Integem, din pacate grest, consumismul, ca fiind legat doar de procurarea de alimente, bunuri sau servicii. Consumismul a lovit si Biserica. Vorbesc, aici, despre aviditatea cu care unii urmaresc si savureaza chiar sincopele aparute in viata Institutiei Bisericii Ortodoxe din Romania.

Biserica Crestina a fost incercata de caderi, inca de la aparitia ei. Nu este un secret, pentru oricine ar avea suficienta educatie crestia, ca Viata Bisericii lui Hristos a prezentat, in toti acesti 2000 de ani, o intreaga serie de tradari, atrocitati, erezii sau razboaie. Dar, in aceeasi masura, trebuie stiut ca Biserica este tinuta de martiri, de sfinti si de credinciosi, mult mai importanti si mai numerosi decat cei care au savarasit aceste erori.

Se spune ca ochiul rau vede cele rele, si asa este. Daca vrei sa gasesti cuiva pricina, nu-i foarte greu. Ne place, ca popor, sa criticam gaunos sau sa radem pervers. Pregatim streangul, pentru oricine greseste, dar cand vine randul nostru, ne ascundem.

Detest fariseismul si falsitatea de orice fel, dar ce se intampla in ultimile luni in frumosul meu Tomis, intrece orice masura.

Arhiepiscopia Tomisului a fost zguduita, zice presa, de mai multe scandaluri, care, zice aceeasi presa, ar aruca o pata asupra Bisericii.

Inca de la inceput, trebuie sa spun ca intreaga aceasta abordare generalista denota, din partea presei laice, atat lipsa de cunostere, cat mai ales rautate. Stiti cum se spune, daca faci ceva rau si nu stii ca este rau se numeste greseala, dar daca faci greseala cu buna stiinta, se numeste rautate sau PACAT.

Un preot a fost prins cu etno-botanice, un altul a fost prins baut la volan, un altul a fot caterisit in urma unui scandal intens mediatizat, iar acum, mai nou, alti preoti sunt prinsi ca ar fi fost infideli sau ca ar fi prea-curvit.

Citeam printre comentarii… Este ingrozitor cat de repede se considera, unii, sfinti si cat de mult si-ar dori un esafod public. Mai sunt, pe ici – pe colo si pareri sau atitudini pacifiste, dar marea majoritate a comentatorilor sunt, fara echivoc, anti-clericale sau anti-Bisericesti.

Stiu ca puteti spune ca acei preoti, care au savarsit astfel de fapte, merita pedepsiti. Corect! Trebuie sa stiti ca prima pedeapsa si-o administreaza ei insisi, atunci cand, intr-un moment de slabiciune, savarsesc fapta in sine. Poate ca unii dintre cei care sunt campioni la aruncatul pietrei, nu stiu ca pacatul caderii se afla langa fiecare dintre ei. Poate nu inteleg ca ei nu sunt cu nimic diferiti, inaintea pacatului, fata de preot. Ce difera, este doar raspunderea in fata acestuia.

Faptele reprobabile, savarsite de unii clerici, nu trebuie sa fie generalizate. Nu toti clericii sunt astfel. Pe de alta parte, referindu-ma strict la cazurile din Arhiepiscopia Tomisului, ce vina poate avea Ierarhul locului, daca un cleric face ceva gresit? Niciuna! Ierarrhul din Tomis si de oriunde nu este un Cerber si nu are o mie de ochi. Oricat ai dori sa cercetezi pe cineva, este destul de greu sa il cunosti cu adevarat. Toti purtam o masca.

Nu vreau sa creada cineva ca doresc sa lingusec. Nu m-a caracterizat niciodata asta. Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri, pentru ca deja este prea mult ce se intampla. Ne place sa terfelim, sa acuzam, sa injuram, sa dam de toti peretii cu cineva din Biserica. Am ajuns la concluzia ca ziaristii au depasit nivelul criticii constructive.

Nu judec pe nimeni si trebuie sa o spun la modul cel mai direct, dar doar un om nebun se bucura de raul cuiva.

Un ziar local s-a ocupat de o asa-zisa ancheta, legata de cazul recent, al preotului filmat la femei, de catre doi “prieteni”. Da, acel preot trebuie tras la raspundere, pentru ce a facut. S-a expus in public si, prin ceea ce a facut, a aruncat o pata asupra lui, ca cleric. Mai mult, fiind un apropiat al Ierarhului tomitan, trebuia sa isi dea seama ca imaginea Ierarhului va avea de suferit ca urmare a actiunilor lui nesabuite. Nu a inteles acest lucru si este greseala lui. Dar, de aici si pana la a cere socoteala ierarhului, pentru ce a facut un subordonat de-al sau, este deja obraznicie. Ce are a face una, cu alta? De unde putea sa stie Ierarhul, ce face preotul respectiv?

Se insinueaza idea ca Ierarhul ar cam sti, el, ce pui de lele ar fi acesti preoti si ca ii tine in brate, cu intentia de a-i manipula. Mintile grosiere si spiritele abrutizate vad, in orice, o conspiratie sau un aranjament ocult, ca atunci cand fariseii sustineau despre Hristos ca scoate pe diavoli, din oameni, cu ajutorul diavolului.

Ce nu pricep toti acesti ziaristi, atunci cand un preot care a pacatuit este repus in lucrarea lui, este faptul ca, in Biserica, functioneaza doua principii: Pocainta si Iertarea.

Oricine se pocaieste de pacatele savarsite, are nadejdea primirii iertarii. Oricine! Nu conteaza cat de mult dureaza intoarcerea. Pocainta este cheia care deschide usa Iertarii.

Ce le-ar mai place unora sa dea cu noroi… Imediat se ridica, la lupta absurda, stegarii moralei de mucava. Cinstitii de carton le cer preotilor sa fie icoane ale sfinteniei pierdute de ei pe drum. Preotul este, inainte de toate, un om – carne si sange, gandire si minte, pofte si infranari.

Toti acesti nefericiti, care si-au facut un tel din a murdari cu noroi clerul si ierarhia Bisericii, uita un lucru esential. Nimeni nu-i pe cont propiu in viata. Nimeni nu-i ferit de cadere si, mai mult, nu striga pacatul nimanui pe ulite, pentru ca nimeni nu-i coborat de pe peretii Bisericii.

Ma doare cand vad rautatea celor care mor “de dorul Bisericii” si lacrimeaza, precum crocodilii, de nevoile ei. “Popii sunt niste hoti si curvari” – zic ei. Pai, daca-i asa, atunci ce mai cautati pe la Hramuri sau procesiuni? Ce cautati in Biserici, sa va cunune niste “hoti si talhari”? Aveti nevoie sa va ingroape mortii, niste “banditi”? De ce mai cereti binecuvantare de la Ierarh, daca este un “talhar sau un naimit”? Ii stai pe la usa, cerand interviuri si audiente. si, cand iesi, il faci de ocara…

Cand eram militar in termen, aveam un coleg care avea prostul obicei ca, intr-o fraza de 4 propozitii, cuvantul care defineste organul sexual masculin, sa fie prezent de 7 ori. Degeaba i s-a atras atentia, sau a fost apostrofat. Lipsa de educatie si saracia limbajului facuse din el o victima. Acesta este cazul acestor ziaristi. Nu se ocupa decat de porcariile… care le plac. Le savureaza cu placere si nu pot trai fara ele. Nu se pricep la jurnalism, dar stiu sa murdareasca. Traiesc, dupa cum spune Arghezi, din: “bube, mucigaiuri si noroi”. Au dorinta acida de a tabloidiza Biserica si clerul ei. Cine este fara de pacate, sa arunce primul cu piatra!

Preot Daniel Ivan