Sa credem in minuni? (de KSLCatalin)
– Crezi in minuni?
– Cred DOAR in minuni. Minunile sunt manifestarea Supra-existentialului in existenta noastra. Tot ceea ce este in jurul meu este o minune. Totul este faurit intr-un mod minunat, evaluat de stiinta si formulat, mai apoi, ca “natural, normal, firesc”. Minunile sunt aduse la firesc, din cate se vede, chiar de stiinta. Axiomele, teoremele si toate teoriile legate de fizic si tot “cogniscibilul” izvorasc din experimentarea si insusirea, acceptarea si cuantizarea – evidente si statistici pe marginea – minunilor dumnezeiesti. Dumnezeu face minuni, iar omul le inregistreaza si le trece la firesc si natural, sub pretentia stiintificului.
Cred DOAR in minuni. Sa ne gandim, doar, in cine sau in ce crede un copil, mai tare? In mama sa, sau intr-o persoana oarecare, schimbatoare, straina, care mereu se transforma intr-o alta si in alta, de pe strada? Intr-un mod asemanator, sunt chiar obligat de inteligenta si de ratiunea strict omeneasca, si ele dar dumnezeisc pentru om, sa cred in minunile lui Dumnezeu si nu in firescul stiintei, desi ambele, dupa cum aratam, fac referire in mod clar la acelasi lucru. Religia le recunoaste, le marturiseste si le raporteaza la Dumnezeu, iar stiinta le noteaza si le cuantifica.
De ce cred in asta? Pentru simplul fapt ca – asemenea copilului care crede in mama sa, mai mult decat in persoanele trecatoare si schimbatoare, mereu straine de firea si faptura sa, aflate oriunde si oricand pe strada – doar minunile sunt rodul si realitatea adevarului si prezentei Fauritorului a toate, Dumnezeu, mereu reale, vizibile, vesnice si netrecatoare, iar celelalte toate, inventate sau interpretate de om, nu raman sa fie decat evenimente si natura in continua transformare, rod al perceptiei personale, individuale – diferita de la un individ la altul, motiv al neincrederii, al disensiunilor si raului.
Credem DOAR in minuni, fiindca este firesc si minunat sa credem – dupa cum pana si stiinta ne invata – in “cruda” (in sens de puritate) si vesnica si evidenta realitate.
O reflectie-eseu de: KSLCatalin (Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe)
