Ortodoxie si – pilozitate?

Am citit in aceasta dimineata un articol postat pe un site care se crede crestin si ortodox, intitulat “Ambitia firului de par”. Am crezut ca nu vad bine ce citeam.

Iata cateva extrase din articol: “Cu penseta, cu aparatul de ras (lama), cu ceara calda, cu creme speciale, cu aparatul electric de epilat sau cu raze laser, insa, omul tot nu reuseste sa invinga firul de par, care ramane nestramutat in ambitia lui de a asculta de Creator, care, din iubire, i-a poruncit sa acopere trupul omului.”

Sau…

“Duhul mandriei, insa, continua doar ceea ce a inceput duhul desfranarii. Omul a inceput sa-si indeparteze parul de pe trup in masura in care a ajuns robul desfranarii. Desi se pun in fata motive precum igiena si grija fata de trup, in spatele acestora se ascunde aproape intotdeauna satisfacerea unor pofte sexuale tot mai mari. Un trup lipsit de par aprinde si mai mult pofta sexuala.”

Adica, toate persoanele care se epileaza sau, prin alte metode, isi indeparteaza parul NEDORIT de pe corp, sunt niste obsedati sexual?

“Ortodocsii” firului de par au terminat lupta cu toate patimile si au ajuns la cea a… epilatului? Daaaaa! Iata, aceasta este si marea capcana a crestinului, in calea mantuirii.

Imi si imaginez… La judecata particulara, sufletul nu va putea sa treaca spre Cer, daca a fost epilat, este?

A-i aseza la gramada sau a-i judeca in-corpore pe toti cei care se epileaza, sau prin alte metode isi indeparteaza firele de par de pe corp, da dovada ori de lipsa de cunoastere ori de rea intentie. Rezida, oare, credinta noastra, in pilozitatea corporala?

Ce ar trebui eu, ca preot, sa fac in fata unei femei care vine, evident, epilata la biserica? Sa o poftesc afara? Sa ii spun, la spovedanie, ca ar fi recomandat sa nu se mai epileze? Pe ce lume traim? Propun, atunci, sa nu ne mai tundem, sa nu ne mai barbierim si, mai mult, sa nu ne mai spalam deloc. Prin spalat, oare, nu ne atingem corpul si trezim in noi patimi trupesti? Sa stam asa cum am fost facuti de Creator, nu? Daca e asa, chiar astazi ies in fata blocului si culeg niste frunze de vie, sa imi incropesc cate ceva de imbracat…

Va prezint, pe final, si “concluziile” articolului:

“Ceea ce este firesc in trupul omului ramane in randuiala, iar daca aceasta randuiala este intrerupta de prea multe ori, firea trupului se razbuna; atunci apare durerea, boala si moartea. Firea trupului asculta statornic de glasul poruncii lui Dumnezeu!

Epilarea este o lupta patimasa impotriva firii omului, iar aceasta lupta nu poate si nu trebuie sa fie castigata. Dupa fiecare indepartare, firul de par creste la loc, chiar mai repede decat inainte, apoi, cand ajunge la masura hotarata lui, acesta se opreste si sta cuminte.

Vai omului care ar castiga lupta impotriva firului de par ! Unul ca acesta ar castiga lupta impotriva lui Dumnezeu… deci, ar pierde vesnic!”

Dragilor, aveti grija cu epilatul, ca moartea va pandeste la fiecare pas. Ce se mai poate spune despre astfel de aberatii?

Ajung sa cred ca cea mai contagioasa boala din lume este prostia. Mai grav este ca o ducem pe picioare, toata viata, si murim fara sa stim ca am fost vreodata bolnavi.