publicat în: Arhivă

Mihai Viteazul. Intre propaganda, fictiune si realitatea istorica

Poate mai mult decat oricare alta figura istorica a Romaniei, Mihai Viteazul a fost si este un simbol aproape sacru pentru multi dintre noi. Nimic gresit pentru un popor, sa isi aiba eroii lui. Doar ca, multi, din prea mult patriotism sau din dorinta de a arata ca suntem si noi cineva in lume – de altfel, o mai veche reminiscenta comunista – au facut din figura voievodului muntean, un soi de erou supralicitat, uitand sau omitand cu buna stiinta ca si Mihai Viteazul a fost, ca multi alti voievozi ai acestor meleaguri, vasal, mai mult sau mai putin supus in fata Imperiului Otoman.

Fara sa transform demersul meu intr-un exercitiu academic plictisitor pentru unii, am sa expun in mod concis si concentrat viata, domnia si personalitatea voievodului Mihai Viteazul, in contextual istoric al vremurilor de atunci.

Despre Mihai Vitezul, se stie cu siguranta ca s-a nascut in anul 1558, se pare la Targul de Floci. Nu se cunosc sigur ziua sau luna in care a venit pe lume fiul lui Patrascu cel Bun, despre care, in a doua jumatate a sec XVI, se spunea ca “avea de obicei zece sau douasprezece concubine” (Hurmuzaki, supliment I, p.49). Ce se stie sigur, este ca Mihai a fost adus pe lume de mama sa Teodora Cantacuzino, greaca de origine, si sora a marelui dregator la Constantinopol, Iane Cantacuzino. Iata, asadar, ca marele erou al romanilor este pe jumatate grec.

Datorita influentei mamei sale, Mihai are o ascensiune politica destul de rapida pentru acele vremuri. In 1588, la 30 de ani, este numit stolnic la curtea lui Mihnea Turcitul, pentru ca, in 1590 dupa unii, sau 1593 dupa altii, sa fie numit Ban al Craiovei.

Mihai intra in conflict cu Alexandru Bogdan cel Rau, atunci cand, urmand sfaturile unchiului sau, Iane Cantacuzino, pleaca la Constantinopol si incepe demersurile pentru preluarea domniei Tarii Romanesti. Unele cronici spun ca, dupa o periaoda de permanenta prigonire din partea lui Alexandru cel Rau, Mihai promite acestuia ca nu are niciun fel de intentie sa ceara domnia, de la sultan. Mihai revine in tara, dupa aceste asigurari date domnitorului Alexandru dar, destul de repede, intra iarasi in conflict cu acesta. Fuge in Transilvania si cere sprijinul lui Sigismund de Bathory.

Sigismund ofera lui Mihai, sub promisiunea vasalitatii, scrisori de recomandare, iar acesta pleaca pe cai ferite la Constantinopol unde, prin staruinta rudelor sale instarite de aici si bazandu-se pe influenta numelor Bathory si Cantacuzino la Inalta Poarta, alaturi de foarte multi bani (1.5 milioane galbeni), obtine in cele din urma, la 11 septembrie 1593, de la sultanul Murat III si cu suportul lui Sinan Pasa, tronul Tarii Romanesti.

Urmas al Cantacuzinilor, pe linie materna, Mihai mosteneste gustul pentru lux si fast al acestora, cat si firea mai putin chivernisita. Ambitios si in permanenta gata de lupta cu oricine, tanarul voievod adera imediat la Liga Sfanta instituita de Papa Clement al VIII-lea, dupa ce, in urma infrangerii Imperiului Otoman la Lepanto, in 7 oct 1571, marile puteri Europene au considerat ca venise momentul ofensivei crestine si, mai mult, o recucerire a Constantinopolului.

Dupa intrarea in aceasta alianta politica si, in stransa dependenta de Sigismund Bathory, de la care primeste ajutor militar, la 15 noiembrie 1594, Mihai cheama garda turceasca, ce ii asigura paza, si pe creditorii constantinopolitani, care stateau in tara pentru a-si lua banii imprumutati de domnitor, si, dupa ce ii strange pe toti intr-un conac vechi al Buzestilor, le da foc si ii distruge cu tunurile, in data de 23 noiembrie 1594. In acest fel a stiut Mihai sa isi plateasca datoriile fata de cei care il sprijinisera sa ia tronul Tarii Romanesti. Gestul sau a starnit rumoare si neliniste in Europa. Mihai devenea, astfel, un personaj gregar si nesigur pentru marii conducatori europeni.

Dupa acest eveniment politic grav, Mihai isi incepe Campania anti-otomana, cand, la 25 nov 1594, ataca Giurgiul, pe care nu il poate cuceri. Pe 20 dec 1594, la ordinul lui, capitanii armatei sale incendiaza Targul de Floci, nu inainte de a-l prada si jefui. Tot in acelasi timp, cad sub puterea lui Mihai si toate cetatile din dreapta Dunarii.

Intre 14 si 24 ianuarie 1595, Fratii Buzesti ii infrang pe tatari, iar Mihai, dupa ce distruge un corp otoman de armata, de 6000 de oameni, cucereste cetatea Rusciuc, unde il executa pe aga ienicerilor. Ca mai peste tot pe unde a reusit sa cucereasca, Mihai lasa prada orasul Rusciuc, mercenarilor ce formau armata sa. Acestia prada orasul si il incendiaza.

Banu Manta si Kiraly cuceresc Braila, de la turci, si darama cetatea orasului, cu tunurile.

Surprinsi de campania fulger a lui Mihai si prinsi in agitatia luptei pentru tron, otomanii reprezentau totusi un adversar de temut pentru Valahia. Noul sultan, Mehmet al III-lea, a inceput inca din luna aprilie 1595 pregatirea unei uriase campanii militare contra Tarii Romanesti, pe care dorea sa o transforme in pasalac.

Prins inca in pazirea si administrarea noilor sale cuceriri, Mihai trimite la curtea lui Sigismund delegati care sa intareasca alianta dintre cei doi printi. Tot ce a obtinut, insa, a fost o si mai stransa supunere a domnului Mihai fata de Sigismund, incat acesta devenea aproape un simplu guvernator al Tarii Romanesti, desemnat de Sigismund. Mai mult, incoltit de boierii locali si fortat de mercenarii care trebuia sa fie platiti, Mihai este de acord cu recunoasterea iobagiei si cu legarea taranilor de mosii.

Marea expeditie militara condusa de Sinan Pasa in 1595, era formata din 100.000 de militari otomani dornici de razbunare.

Acest Termopile a romanilor, cum a fost numita batalia de la Calugareni, s-a desfasurat in ziua de 13 august 1595. In apele mocirloase ale Neajlovului, aveau sa fie inecate trufia si puterea Imperiului Otoman. Sigur pe el, Sinan a crezut ca micuta armata a lui Mihai, compusa din 16.000 de osteni angajati cu simbrie, este o prada sigura. Uriasa armata otomana este atrasa, insa, intr-o cursa si, in cateva ore, Sinan era umilit si infrant. Cel care ingrozise intreaga Perisie, avea sa isi rupa dintii, la propriu, in smarcurile si bolovanii Neajlovului.

Dupa aceasta victorie stralucita, Mihai putea, in sfarsit, sa stea de vorba cu Sigismund, de pe alta pozitie. Este primit cu mare pompa, de Sigismund, in 1597, la Alba Iulia, iar turcii, ca dovada a respectului militar, i-au daruit steag de domnie, alaturi de un cal cu sabie si buzdugan. Steaua lui Mihai parea ca este in ascensiune, iar numele lui era pe buzele marilor curti din Europa.

Ce stia, insa, Mihai, era ca turcii nu uitau atat de repede rusinea patita. Stia, Mihai, ca, pentru Imperiul Otoman, nu a fost decat un moment de slabiciune si ca, in orice clipa, colosul de pe Bosfor avea sa se intoarca cu forte inzecite, impotriva lui.

Totusi, pentru Mihai un nou context favorabil avea sa il aduca in situatia de a pune mana pe Transilvania.

Intrat in dizgratia imparatului habsburgic Rudolf al II-lea, dupa infrangerea de la Keresztes, din 1597, Sigismund paraseste domnia si se retrage la o abatie catolica din Polonia. Tronul este preluat de ruda lui Sigismund, Andrei Bathory, arhiepiscop si cardinal de Varnia. Aliat al Polonilor, Andrei Bathory il pune domn in Moldova pe Ieremia Movila, care recunoaste suzeranitatea Polona pentru Moldova.

Adversar al Poloniel, imparatul Rudolf dorea inlaturarea lui Andrei Bathory de pe tronul Transilvaniei si scoaterea acesteia de sub suzeranitatea polona, aflata in alianta cu otomanii. Mihai, a inteles repede ca interesul imparatului Rudolf era si al sau. Astfel ca, vazandu-se fortat de alianta pe care Andei Bathory dorea sa o incheie cu turcii, dar si de pericolul ce il reprezenta un domn moldovean inchinat polonezilor, Mihai trece muntii cu o armata de 30.000 de soldati, langa Sibiu, la Selimbar, unde la 28 oct 1599, infrange armata lui Andrei Bathory. Cardinalul este ucis de un pastor, pe cand fugea in Muntii Ciucului. Mihai, caruia i-a fost adus capul acestuia, a poruncit sa se aduca si trupul si l-a ingropat cu mare fast in Alba Iulia.

Mihai primeste juramantul armatei si al dietei Transilvane, iar la randul sau si-a dat juramantul pentru pastrarea privilegiilor Ardealului si a nobililor de aici. Mai mult, Mihai trimite delegati domnesti la curtea lui Rudolf si il asigura pe acesta de supunerea sa, sperand sa fie recunoscut ca singur stapan al tarii cucerite de el. Cererea lui Mihai nu a fost tocmai pe placul lui Rudolf, care nu a trimis niciun fel de confirmare.

Mihai, dornic de a impresiona Europa si pe Imparat, cu forta sa militara, si presat de pericolul reprezentat de Moldova, sustinuta de Polonia, si permanent amenintat de revenirea lui Sigismund, aflat acum la polonezi, trece fara sa astepte incuviintare de la Imparat, muntii, in Moldova, alaturi de 20.000 de sodati. Il invinge pe Ieremia Movila, la 18 mai 1600, iar acesta se refugiaza la Hotin.

In absenta lui Mihai, care deja se vedea domn peste tarile cucerite de el cu sabia, in Transilvania, starea lucrurilor se agrava. Ungurii il urau, imperialii il socoteau un aventurier, iar romanii nu vedeau cu ochi buni domnia lui, atata timp cat nu facuse nimic pentru ei. Taranimea era, in continuare, legata de mosii, iar abuzurile ungurilor fata de romani nu cunosteau nicio schimbare. Practic, ambitiile lui Mihai nu se regaseau deloc in doleantele romanilor de peste munti.

Nobilii magiari se aduna la Cluj si se unesc intr-o alianta cu generalul Basta. Intors din campania din Moldova, unde practic nu a reusit nimic concret si, prins intre a pastra credinta Imperiului Habsburgic si a lupta cu un colos ca acesta, Mihai este surpins si invins de Generalul Basta, la Miraslau, in 18 sep 1600. Cu armata risipita si pus pe fuga, Mihai se retrage in Tara Romaneasca, nu fara incercari de impacare cu Generalul Basta si cu nobilii maghiari.

Moldova este recucerita de polonezii condusi de Zamoisky, iar Ieremia Movila este repus pe tron. Armata poloneza, condusa de Zamoisky, inainteaza spre Muntenia, impreuna cu Simion, fratele lui Ieremia, pe care vroiau sa il puna domn, aici. Lupta cu polonii incepe la 12 oct 1600 si, dupa mai multe zile, Mihai este invins, iar armata risipita, langa Teleajen. O noua lupta are loc langa Arges, dar si de data aceasta Simeon, impreuna cu armata polona, zdrobeste armata de 9000 de oameni a lui Mihai.

Urmat de cativa credinciosi, pleaca din tara, la Viena. Aici este consemnat ca locuind la Hanul “Cerbul de Aur”, in data de 2 ianuarie 1601. Dupa indelungate insistente, este primit, in cele din urma, de Imparatul Rudolf. Acesta pregatea invadarea Transilvaniei si inlaturarea lui Sigismnund de pe tron. Impreuna cu Basta, Mihai a fost pus in capul unei armate imperiale, ca general.

La 3 august 1601 Mihai si Basta infrang pe Sigismund, pe campia Guraslaului. Sigismund scapa si se refugiaza in Moldova si, de aici, la aliatii sai, polonezi.

Dupa lupta, Mihai si Basta se cearta pe impartirea steagurilor si a tunurilor luate de la inamic, dar si pe prada si distribuirea ostenilor, Mihai, dorind sa merga spre Muntenia, pentru a-l inlatura pe Simion de pe tron, iar Basta dorind sa aseze armata in cetatile aflate la granita cu Muntenia.

In urma acestei dispute, Mihai refuza sa ia parte la consiliul de razboi, ce avea sa fie condus de Basta. Unul din cronicarii vremii, Besselius, scria ca Mihai i-ar fi spus generalului imperial: “Pieri Basta! Sau, daca voiesti a domni, domneste peste ai tai, iar pe mine sa ma lasi in pace, pentru ca, in treburile mele si in tarile supuse cu bratul meu, nu recunosc pe nimeni deasupra, necum pe Basta si nici pe vreun Rudolf si pe alti cezari! Fiecare e Jupiter pe cerul sau, iar nu intr-al altuia!”.

Manios, Generalul Imperial da ordin unei cete de militari valoni si germani sa il aresteze pe Mihai. La 9/19 august 1601, ceata de soldati, condusa de Beauri si Mortagne, intra in cortul voievodului Mihai. Acesta, cand se vazu inconjurat de dusmani, a dat sa scoata sabia, sa se apere. In acel moment, Mortagne il loveste cu un topor in pantece, iar Beauri, profitand de faptul ca, sub impactul acelei lovituri, Mihai se apleca, ridica sabia si ii reteaza capul.

Nimeni nu a fost tras la raspundere. Moartea lui Mihai era pe placul tuturor celor implicati. Basta l-a acuzat pe Mihai de tradare cu acte false, iar cazul a fost inchis.

Inferior cu mult lui Mircea cel Batran si lui Stefan cel Mare, ca simt politic, Mihai Viteazul a fost numit de multi istorici un oportunist al vremii. Mai mult, Mihai le-a fost inferior acestora chiar si in privinta strategiei militare. Mihai nu a excelat in actiuni diplomatice, iar domnia lui efemera peste Principatele Carpatine a fost una nesemnificativa, la nivel istoric. Unirea a fost, mai degraba, un act de vointa singulara a lui Mihai, decat un act dorit de popor.

Personalitatea lui Mihai Viteazul a prins contur in perioada Pasoptista, cand poporul care alcatuia cele trei Pirincipate incepea sa aiba o oarecare constiinta nationala. Tara avea nevoie de eroi, asa ca Mihai era arhetipul cel mai bun.

Mihai a excelat prin indrazneala si poezia actiunii si a calcat pe unde alti Voievozi ai acestei tari nici nu indrazneau. A avut curajul nebun sa infrunte colosul otoman si a speriat, pentru scurta vreme, Inalta Poarta. Victoriile lui stralucite, intrarea lui triumfala in Targoviste, Alba iulia sau Suceava, au fost rodul unor conjuncturi istorice de care a profitat cu prisosinta. A sperat sa poata deveni un domnitor respectat si sa stea la masa celor mari.

Mihai Viteazul este genul de personaj care a avut pentru o clipa puterea sa opreasca roata istoriei, pentru ca, la final, sa fie zdrobit de aceasta. Mihai Viteazul este eroul romanilor si asa si trebuie. Dar, dezbracat de propaganda si patriotismul desantat, Mihai ramane un personaj istoric care a vrut sa isi depaseasca, prea mult si prea repede, conditia de mic principe al unei tari prea mici pentru o lume atat de mare. (Pr. Daniel Ivan)

MIHAI VITEAZUL-Scurta fisa cronologica:

Data nasterii – 1558 Tragul de Floci sau Dragoesti ValceaNumirea la Constantinopol – 11 septembrie 1593Locotenenta domneasca – 11 septembrie/15 octombrie 1593Domn al Tarii Romanesti – 15 octombrie 1593/15 noiembrie 1600Loctiitor al Imparatului si Guvernator, General si Capitan Comandant al armatei imperiale si din Comitatele exterioare, Principe ales si recunoscut de Dieta, Domn si Voievod al Ardealului, Crai si Principe al Transilvaniei – 18 octombrie 1599/29 septembrie 1600.Domn al Moldovei (al Ardealului si Tarii Romanesti) – 6 mai 1600/15 septembrie 1600. (Patru luni!)Conducator al Transilvaniei – 3 august 1601/9/19 august 1601.Asasinat la 9/19 august 1601. Capul se afla la manastirea Dealu. Trupul, undeva pe Campia Turzii.