Manastirea Plataresti, de langa Bucuresti, se va bucura de noi spatii utilitare

In incinta Manastirii Plataresti vor incepe lucrările de construcţie a unor noi spaţii utilitare.

Arhiereasca binecuvantare pentru inceperea lucrarilor in cauza a fost acordata in cadrul şedinţei de lucru a Permanenţei Consiliului Eparhial a Episcopiei Sloboziei si Calarasilor, organizata in aceste zile sub preşedinţia Preasfinţitului Părinte Episcop Vincenţiu.

Conform informatiilor oferite Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe de Arhidiaconul Silviu Dascalu, reprezentant media al Episcopeii Sloboziei si Calarasilor, Manastirea Plataresti este ctitoria domnitorului Matei Basarab, fiind unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din zona Bucureştiului, din sec. al XVII-lea.

Referitor la întemeierea mânăstirii există mai multe ipoteze. Conform uneia dintre ele Matei Basarab ar fi ridicat-o pentru pomenirea celor căzuţi în lupta de la Nenişor (în prezent Armăşeşti) împotriva lui Vasile Lupu.

După altă versiune, mânăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu tătarii veniţi să-l ajute pe Radu Iliaş, pretendent la domnie, în anul 1632. În tradiţia populară se regăsesc elemente legate de acele evenimente: lacul din apropierea mânăstirii numit al tătarului şi stejarul lângă care s-ar fi odihnit după luptă domnitorul Matei Basarab. Biserica şi, ulterior, satul Plătăreşti îşi trag numele de la primul egumen grec al mănăstirii, Plastara. De asemenea satul vecin, Podul Pitarului, aminteşte de unul dintre ispravnicii ctitoriei, menţionat în textul pisaniei, Mitrea Pitarul.

Prima versiune aspra întemeierii este mai veridică, ţinând seama de data ctitoriei, 1640, la scurtă vreme de la victoria de la Nenişor, cât şi de relatarea lui Paul de Alep, care a vizitat mânăstirea în 1657, şi care, printre altele, aminteşte de hramul mânăstirii, Sfântul Mercurie, sfânt militar căruia i se aduce laudă pentru biruinţă: „Ni s-a spus că într-unul din războaiele sale cu Vasile Voievod, purtat în acest loc, el (Matei Basarab) a chemat în sprijinul său rugăciunile martirului (Sfântul Mercurie), care i-a apărut în vis şi l-a însoţit cu bărbăţie şi cu tărie. În ziua următoare, când s-a trezit din somn, a pus pe goană duşmanii săi cu mare ruşine şi înfrângere, şi drept aceea el a ridicat această mănăstire”. (N. Iorga, Călători străini, VI, pg.233)

Pisania este primul izvor scris care dă informaţii asupra mânăstirii. Este scrisă cu caractere chirilice, într-o limbă română simplă: „CU BUNĂ VREREA LUI DUMNEZEU RIDICATU-AU ACEASTĂ SÂNTĂ ŞI DUMNEZEIASCĂ MĂNĂSTIRE DIN TEMELIE LUMINATUL DOMN IO MATEI BASARAB VOIEVOD ŞI DOAMNA ELINA ÎNTRU LAUDA SFÂNTULUI SLĂVIT ŞI MARE MUCENIC MERCURIE CA SĂ FIE POMENIT ÎNTRU VECI DE VEACU LA RĂPAOSUL SUFLETELOR, ÎNTRU ODIHNA DREPŢILOR NESFÂRŞITĂ. ISPRAVNIC AU FOST PAN ALBU CLUCERIU; DUPĂ MOARTEA LUI FOST-AU TATĂL LUI PAN MITREA PITARIUL; IGUMEN VASILE, APRILIE 3 VLEAT 7154 (1646), PISAL POP GHEORGHE”.

În timpul primului război mondial, biserica mânăstirii a fost transformată în depozit de alimente. Trupele de ocupaţie bulgare şi germane au distrus cea mai mare parte a bunurilor, iar arhiva mânăstirii a fost pusă pe foc. În perioada interbelică au loc lucrări de consolidare în urma unui recent cutremur şi de modificare a ferestrelor.

În anul 1930, patriarhul Miron Cristea redeschide mânăstirea, înfiinţând aici atelierele de lumânări ale Patriarhiei.

Între anii 1960 şi 1989, în timpul regimului comunist, mânăstirea este transformată în spital de alienaţi mintal, sfântul lăcaş fiind delimitat de restul ansamblului printr-un gard de plăci de beton şi rămânând biserică de parohie.

Mânăstirea este reînfiinţată în anul 2000 ca mânăstire de maici, schimbându-i-se alternativ destinaţia (în 2004 devenind de călugări, iar în prezent de maici) şi se încep demersurile pentru aprobarea restaurării corpurilor de chilii şi pentru retrocedarea terenurilor mănăstirii. Restaurarea începe abia în anul 2007 cu corpul de nord, al doilea ca valoare istorică după Casa Domnească, urmând a fi finalizat până la sfârşitul anului 2008.

În prezent mănăstirea nu dispune de posibilităţi de cazare. Slujbele se desfăşoară după rânduiala călugărească: cele 7 laude zilnic şi Sfânta Liturghie. Sfântul lăcaş serveşte şi ca biserică de parohie, din dispoziţia Preasfinţitului Damaschin, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, începându-se demersurile pentru construcţia unei biserici parohiale. Mânăstirea se află în apropiere de mânăstirea Cernica (aprox. 15 km.) pe drumul spre Olteniţa. Se poate ajunge aici cu transportul în comun din Bucureşti sau cu trenul.

În arhiva bisericii nu s-a păstrat niciun document mai vechi în legătură cu Mânăstirea Plătăreşti. Se păstrează însă 10 minee cu litere greceşti, tipărite la Constantinopol, în 1843, un Triod cu litere greceşti tipărit la Veneţia în anul 1839, de asemenea un Penticostar din 1820, o Cazanie, un Tipic, un Octoih şi 11 Minee, toate scrise cu litere chirilice, în prezent aflate la Muzeul de Istorie din Slobozia, conform Episcopiei.

Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe este partener media oficial al Episcopiei Sloboziei si Calarasilor.