publicat în: Arhivă

Istoria formarii poporului roman – Perioada Ante-Romana (2)

GETII

Majoritatea istoricilor antici ii considera pe Geti si Daci ca fiind unul si acelasi popor, deosebindu-i doar prin pozitionarea geografica si existenta in timp.

Dupa parerea lui Pliniu, diferenta intre cele doua neamuri, ar fi una pur nominala: Get fiind denumirea acestui neam, data de greci, iar Dac este denumirea data de romani.

Oricum ar fi, insa, sigur este faptul ca Getii apar pe scena istoriei, pe aceste meleaguri, cu trei secole inaintea mentionarii dacilor ca locuitori aici. In timpul lui Herodot, getii ocupau, se pare, actualul teritoriu al Bulgariei. Totusi, incepand cu secolul al IV-lea iH, Getii trec Dunarea spre nord si pun bazele viitorului regat Geto-Dac, intanzandu-se astfel pe intregul curs al fluviului.

In lumina mai multor studii istorice serioase, nu ca cele pline de nationalism sec, Getii sunt acreditati ca fiind stramosii Dacilor Carpatini, care au aparut mult mai tarziu intre Tisa si Dunare si ai caror urmasi multi istorici considera ca ar fi locuitorii din zonele actuale ale Maramuresului si Bucovinei.

Timp de doua secole, Getii au dominat ambele maluri ale Dunarii, dar invaziile succesive de popoare noi care traversau aceste pamanturi ii silesc sa treaca iar Dunarea, spre sud, si sa se reaseze in vechea lor vatra.

Un ultim amanunt demn de remarcat, despre geti, este acela ca, la momentul invaziei romane in sudul Dunarii, numele de Get dispare brusc si cu desavarsire, el fiind inlocuit cu cel de Dac, singurul mentionat si cunoscut de istoricii ulteriori.

DACII

Dacii au fost cei care au ocupat regiunile cele mai nordice dintre toate triburile tracilor. La sud, ei s-au oprit la Dunare. Se stie sigur ca denumirea de Dac nu era cunoscuta si intalnita la sudul Dunarii. La acea vreme, toti istoricii vorbeau despre Daci ca fiind poporul care se afla la “nord de Danubiu”.

Descendenta tracica a Dacilor este o certitudine si deja toti istoricii seriosi nu mai iau in discutie o asa-zisa origine “speciala” a acestora. Se mai stie si ca locul lor de provenienta a fost tot sudul Dunarii, de unde au migrat spre nord, unde s-au asezat mai tarziu.

De altfel, istoricul roman Dio Cassius, vorbeste despre Muntii Rodope (In Bulgaria de astazi), ca fiind locul de bastina al Dacilor.

Ptolemeu fixeaza primul hotarele Daciei, ca fiind cuprinse intre: raul Timis, intinzandu-se pe toata lungimea Carpatilor Meridionali, pana la gurile Siretului si in jos pana la Dunare pe toata lungimea ei, oprindu-se undeva langa Orsova de astazi.

Un alt aspect important despre Daci, este si acela ca si ei, ca si celelalte triburi ce i-au precedat, nu au lasat izvoare scrise. Dacii sunt cunoscuti in proportie de peste 80% din surse externe. Influenta lingvistica a acestora, in bagajul total al actualei limbi romane, este una simbolica.

Tot ce putem spune ca a ramas ca influeanta vizibila a Dacilor, sunt aspectele legate de traditiile pastorale, agricole sau de vestimentatie.

Oricat ar dori unele minti mai infierbantate sa supraevalueze importanta dacilor pe aceste pamanturi, trebuie sa fim seriosi si sa recunoastem ca toate vestigiile ramase de la ei sunt prea putin reprezentative in comparatie cu rolul pe care il consideram noi ca acestia l-ar fi avut in istoria Europei.