Biblia sectarilor sau – darul otravit

Motto: “Un adevar rastalmacit este mai vatamator de o mie de ori decat o minciuna.”

Sfantul Maxim Marturisitorul

Am primit acum cateva zile o Biblie. dar nu orice fel de Biblie. Am primit o editie copertata, format A4, cu titlul: “Biblia de Studiu pentru o Viata Deplina”. Aceasta este editata de “Life Publishers International/Springfield Missouri”, in anul 1999.

Ea este tiparita in conditii grafice de exceptie si publicata sub coordonarea unui colectiv de teologi americani. Este bine structurata, iar fiecare capitol din cele cuprinse in Testamente are o prefata corect documentata din punct de vedere istoric. La final, Biblia are un indice de subiecte, usor de manipulat si simplu de cercetat.

Acum, intrebarea care se pune este: poate fi Biblia un dar otravit?

Stiu ca multi dintre voi ar sari imediat sa spuna ca “da”. Trist este ca putini sunt cei care au si argumente. Marea majoritate ar spune ca Biblia sectarilor este un dar otravit, doar pentru ca nu este ortodoxa. In mod simplist, asa si este, dar pentru un crestin ortodox care se mai pretinde si practicant, argumentul este subtire, chiar pueril.

Asa dupa cum spune si motto-ul acestui articol, nu obiectul in sine este vinovat de excesele ce deriva din el, ci cel care il foloseste in mod gresit. Cu ce ar fi, de exemplu, mai pacatosi niste rataciti care daruiesc Biblii, comparativ cu un preot care, uitandu-si misiunea, ghiceste in Sfanta Evanghelie sau inventeaza dezlegari si slujbe speciale pentru bani? Cu toate acestea, intr-adevar, dintre toate argumentele, cel care ar aramane ar fi cel mai valabil este… otrava adevarului rastalmacit. Ei, sectarii, gresesc din necunoastere, dintr-un soi de mandrie prosteasca ce ii face sa creada ca misiunea lor pe pamant este aceea de a face cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu exact asa cum stiu ei.

Biblia nu are cum sa fie, in plinatatea mesajului transmis, o piatra de poticnire. Dar, in mainile nepregatite ale crestinului ortodox obisnuit, poate deveni un dar otravit.

Cel care mi-a oferit aceasta Biblie stie cine sunt si stia cu ce ma ocup. Are constiinta faptelor. Spera sa imi arate ca el are dreptate si ca eu sunt un ratacit. Este atat de convins ca sustine adevarul, incat nu are rost sa il contrazic. Sincer, nici nu ma asteptam sa vina cu acest dar.

Purtasem cu el o discutie teologica, acum aproape un an, avand ca subiect Cultul Maicii Domnului. El incerca sa imi demonstreze ca nu e bine ceea ce facem noi, ca nu la Maria trebuie sa ne inchinam etc. L-a iritat, insa, altceva. Eram acasa la el cand am purtat discutia si, dupa ce am vazut ca argumentele teologice nu sustin ceea ce zicea, am trecut la tratamentul de forta. Trebuie sa recunosc ca imi cam vin ideile brusc. In timp ce el se agita perorand verzi si uscate – intre noi fie vorba, trebuie sa ai nervi de fier sa suporti asa ceva – ii cer un album de poze cu familia.

– De ce? intreaba el.

– Uite-asa. Vreau si eu sa vad niste poze cu familia ta. Se poate?

Se duce si se intoarce cu un album de poze. Rasfoind albumul, descopar o poza cu el si o femeie.

– Mama ta? Intreb eu.

– Da. zice el.

Fara sa mai intreb altceva, scot poza din album si pur si simplu i-o rup.

– Ce faci? Esti nebun?

– De ce te superi? – il intreb eu.

– Pai, mi-ai rupt poza cu mama!

– Vezi baiatule? Tu imi ceri mie sa nu cinstesc pe Cea care este Mama lui Dumnezeu Cel intrupat, iar tu, te ofuschezi de faptul ca am rupt poza unei simple femei. Cu ce esti tu mai mult decat Hristos? Cu ce este mama ta mai presus decat Maica Domnului?

Ma ridic, imi iau la revedere si ies pe usa, lasandu-l buimacit.

A trecut aproape un an de la intamplare. Nu ma mai asteptam sa il m ai vad, cand, a aparut acum cateva zile la mine la usa, cu aceasta Biblie. Mi-a spus ca nu mai este suparat pentru ceea ce am facut. Marturisea ca intelesese ceea ce am vrut sa demonstrez atunci si ca am dreptate, dar ca mi-a adus o Biblie, in dar, “ca sa mai vad si alte pareri”.

Am primit darul. A primi ceea ce iti este daruit reprezinta dovada unei bune educatii. Darurile nu se refuza. Important este ce faci cu ele dupa aceea. L-am invitat in casa, la un suc. A refuzat.

Venise sa-mi daruiasca Cuvantul lui Dumnezeu. Sau, cel putin, asa crede el. Ceea ce nu stie, insa, respectivul, este ca, in fapt, intre ceea ce face el si ceea ce a facut diavolul in Eden, cu stramosii nostri, nu este nicio diferenta.

Pentru moment, a crezut ca este un Ulise, si poate strecura Calul sau Troian in cetetea Troiei. A omis, doar ca, la mine, in cetate, regele Priam nu doarme.

Am pastrat si aceasta Biblie. Este adaugata unei mai largi colectii de daruri otravite ce isi au locul lor prafuit in biblioteca – drept martori muti la tragedia umana a unora dintre noi care cred ca au gasit mantuirea, cand, de fapt, se perpelesc la foc mic la usa Iadului.

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.