Ipocrizia: limbajul omului corupt sau – convingerea diabolica
Papa Francisc a invitat la un “mod de a vorbi, evanghelic”, “lipsit de ipocrizie”, ca “un copil, în adevărul iubirii”.
Dupa ce, cu cateva zile inainte, a vorbit despre coruptia in Biserica, acesta a continuat pe același ton, denunțând “limbajul coruptiei: ipocrizia”. Radio Vatican și L’Osservatore Romano au raportat in ultimele ore fragmente din predica acestuia.
Papa a comentat Evanghelia care facea referire la ziua in care “unii farisei și irodiani” au intins o capcană lui Iisus: “Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu.”(Marcu 12, 14).
Dar “ei nu credeau ceea ce spuneau. A fost o lingușire”, un “discurs măgulitor, cu cuvinte moi, cu versuri frumoase, cu cuvinte prea dulci”, a avertizat el.
Acest discurs, a spus Papa Francisc, este “limbajul coruptilor, limbajul ipocriziei”, iar Evanghelistul spune că Iisus știa „ipocrizia lor”. Coruptilor “nu le place niciodata adevărul. Ei se iubesc doar pe ei insisi si caută să înșele si doar să-l amestece pe celalalt in minciuna lor. Ei au o inima mincinoasa; ei nu pot spune adevărul”.
Pentru Papa, ipocrizia “este limbajul lui satana, dupa postirea din pustie: Ti-e foame? Poti transforma această piatră în pâine. De ce nu o faci? Arunca-te din inaltimea templului. Acest limbaj, care pare convingator, te duce în eroare, in minciună”.
Acest limbaj este o încercare de “convingere diabolică”, de care se vor folosi , de asemenea, fariseii la Pilat, in momentul Patimilor: “Nu avem alt împărat decât pe Cezar”. Prin acest limbaj, cei care pareau ca Il “lauda” pe Hristos, în cele din urmă Il trădeaza și Il trimit pe cruce. Dar Iisus i-a privit in fata si le-a spus: „fățarnicilor!”.
În schimb, “limbajul adevărului” lucrează “cu dragoste”, “nu există adevăr fără iubire”, a spus Papa: “Dragostea este primul adevăr. Și, dacă nu există iubire, nu exista adevăr”.
La ipocriți, “Adevărul devine sclav al propriilor interese”, și singura iubire care poate fi gasita aici este doar “iubirea de sine”, o “idolatrie narcisista, care ii determină să-i trădeze pe alții și sa abuzeze de încredere”.
“Dulceața pe care Iisus o cere, nu are nimic de-a face cu aceasta lingușire, cu aceasta dulceata a avansarii. Nimic. Dulceața este simpla, ca cea a unui copil, și un copil nu este un ipocrit pentru că el nu este corupt. Când Iisus a spus: da sa fie da si nu sa fie nu, cu suflet de copil, aceasta insemna exact opusul a ceea ce presupune sa fii corupt.
Constatând că toată lumea are “o anumită slăbiciune interioară”, o vanitate, prin care ii place “sa se vorbeasca bine de sine”, Papa a invitat la o examinare a constiintei: “Să ne întrebăm astăzi, care este limbajul nostru: vorbim noi cu adevarat cu dragoste, sau doar cu limba unui ipocrit?”
“Modul nostru de a vorbi trebuie sa fie cel evanghelic”, a concluzionat el: “Un limbaj simplu, al copiilor, al fiilor lui Dumnezeu: sa spunem adevărul din dragoste”.
