Pastorala deosebita (…si nimic despre criza) – † MACARIE, Episcopul românilor din Europa de Nord

†MACARIE,

Episcopul românilor din Europa de Nord
Pastorală la Naşterea Domnului
«Betleemul a deschis Edenul»
(Stockholm-2008)

†MACARIE,

Din harul lui Dumnezeu Episcop al românilor ortodocşi din Europa de Nord, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi, sfântă îmbrăţişare de Crăciun şi urarea ca ,,Hristos să Se nască în inimile tuturor!’’

Iubiţi fraţi întru Hristos,

Cel născut în ieslea Betleemului,

Cu multă bucurie şi cu inima deschisă vin astăzi prin cuvânt la voi toţi, ca arhipăstor, ca să sărbătorim împreună pentru prima oară Crăciunul, aşa cum se cuvine, cu sfântă rugă şi cu străbune datini. Aşa am învăţat de la Sfinţii
Părinţi ai Bisericii prin care am moştenit credinţa sfântă, aşa am învăţat de la moşii şi strămoşii noştri de la care am primit în desaga cu care am plecat de-acasă bunăcuviinţa obiceiurilor de sărbători. Să ne primenim sufletul şi casa, să-L aşteptăm pe Dumnezeu şi să-L omenim întru noi! Oriunde-am fi să nu ne lipsească nici Liturghia, nici colinda şi nici omenia! Mă simt în faţa voastră ca un colindător plecat de-acasă, dintr-un colţ de rai transilvan, trimis de Domnul Sfânt să vă aducă vestea cea bună a Naşterii la fereastra sufletului:

„Sus în slava ceriului,
La cea dalbă mănăstire
Colindă-mi, Doamne, colind (refren)
Frumoasă slujbă se ţine ;
Slujba-i sfântă
Cin mi-o cântă?
Şi mi-o cântă Tatăl Sfânt.
Slujba Sfântă
Cin mi-o ascultă ?
Mi-o ascultă
Maica Sfântă.
Cu-n Fiuţ micuţ în braţă,
Cu cosiţa-i despletită
Peste Fiul mic slobozită.
Maica din grăiuţ grăiară,
Pe toţi sfinţii mi-i treziară
Şi-ncă Maica mai grăiară :
Să se scoale preotul,
Pân-o cânta cocoşul
Şi să-mi tragă clopotul
Să-mi trezească poporul,
Ca să vadă şi să creadă
Că S-a născut Fiul Sfânt,
Fiul Sfânt pe acest pământ,
Colo-n ieslea boilor
În mirosul florilor…’‘

Aşa sărbătoreau cei de odinioară, trezindu-se de cu zori să întâmpine sărbătoarea, poftiţi de Maica Domnului, chemaţi de preotul lui Hristos prin zvon de clopot să vină la biserică, Betleemul şi Ierusalimul duhovnicesc al credincioşilor, ca să participe ei înşişi în chip tainic la minunea minunilor: înomenirea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea oamenilor, pogorârea lui Dumnezeu pe pământ şi urcarea oamenilor în cer, deschiderea raiului şi înfruptarea oamenilor din pomul vieţii, omorârea morţii şi triumful vieţii.

Cu simţire sfântă trag acest clopot al Liturghiei de Crăciun pentru toţi credincioşii noştri din Europa de Nord, îndemnat de Maica Domnului să vă poftesc la ospăţul Vieţii în Betleemul bisericii. Chiar dacă nu avem catedrale cu clopote măreţe, inima mea, a preoţilor noştri şi a dumneavoastră trebuie să bată astăzi, la unison, ca un clopot care vă cheamă la bucuria revărsată din cer pe pământ, aşa cum păstorii de odinioară, care privegheau în câmpul Betleemului, au fost chemaţi de către îngeri: ,, Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta vă va fi semnul : Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut împreună cu îngerul mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!’’ (Lc. 2, 10-14). Păstorii de-atunci au fost uimiţi de vedenia cerească şi s-au îndemnat unii pe alţii să meargă să vadă cu ochii lor adevărul celor vestite de către înger: ,,Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut’’ (Lc 2, 15). Ei sunt primii pelerini ai Betleemului şi primii mărturisitori ai minunii Naşterii, făcându-i bucurie Maicii Domnului, memoria vie a tuturor celor petrecute atunci: ,,Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa’’ (Lc 2, 16-19).

De atunci, din primele veacuri ale creştinismului, credincioşii din Ţara Sfântă au sărbătorit Naşterea printr-o procesiune de la Ierusalim la Betleem şi înapoi, cu Liturghie în peştera sfântă chiar în noaptea de Crăciun. Pentru cei de departe, fiecare biserică a însemnat un adevărat Betleem, strămutat în inima fiecărui credincios prin Sfânta Cuminecare. Fericitul Ieronim descria odată, ucenicei sale Paula, trăirile sale, atunci când a văzut pentru prima dată peştera sfântă: ,,O ascultam jurându-mi cum contempla cu ochii credinţei pruncul înfăşurat în scutece şi scâncind în ieslea lui, magii adorându-l pe Dumnezeu, steaua care strălucea deasupra, Fecioara Maria, tatăl înfietor purtându-se prevenitor, păstorii dând fuga de cu noapte pentru a vedea ce se întâmplase (…), pruncii măcelăriţi, Irod şi furia lui. Pe Iosif şi Maria fugind în Egipt. Amestecându-şi lacrimile cu bucurie, striga: ,,Bun găsit, casă a pâinii, unde s-a născut Pâinea cea coborâtă din cer!…’’ .
Tot acest Părinte latin al Bisericii, care a trăit mulţi ani ca şi călugăr la Betleem, în imediata apropiere a peşterii sfinte, îşi exprima mâhnirea, la începutul secolului al V-lea, în predica sa de Crăciun, pentru faptul că ieslea de lut de la început a fost înlocuită sau acoperită cu o alta de argint. Acest contrast între ieslea originară din lut şi cea ulterioară din argint îi oferea prilejul să-şi ducă mai departe exerciţiul său omiletic de admiraţie a sărăciei Domnului care străluceşte smerit în gunoiul lumii: ,,Ah, cât aş dori să mi se dea să văd această iesle în care Domnul S-a odihnit! Noi am crezut că-L cinstim pe Hristos luând ieslea de lut şi punând una de argint, însă mi-era tare dragă aceea, care a fost luată (dată la o parte): păgânătatea pretinde argint şi aur. Pentru credinţa creştină era mai valoroasă ieslea de lut. Cel Care S-a născut în această iesle condamnă aurul şi argintul. Nu-i condamn pe cei care au crezut că-L cinstesc pe Hristos cu aceste bogăţii, cum nu-i mai condamn pe oamenii care au sculptat vase de aur în templu, însă eu Îl admir pe Stăpânul Care, Creatorul lumii fiind, nu se naşte în preajma aurului şi argintului, ci în gunoi’’ .
Imaginea venirii lui Dumnezeu în gunoiul păcatelor omenirii se regăseşte la mai mulţi Părinţi ai Bisericii, dar a rămas proverbială la Fericitul Ieronim. Se spune că acesta pe când trăia in Palestina şi se nevoia lângă peştera din Betleem, unde S-a născut Mântuitorul nostru, a avut de Crăciun o vedenie minunată. I s-a arătat Domnul Iisus Hristos ca un Prunc şi l-a întrebat: „Ieronime, acum când toţi Imi dăruiesc câte ceva, tu ce-Mi vei dărui?” „Virtutea şi rugăciunile mele”, i-a răspuns Fericitul Ieronim. „E foarte bine, dar altceva Îmi mai dăruieşti?” „Inima mea,sufletul meu şi chiar pe mine însumi!” „Şi aceasta o primesc, dar Eu doresc şi altceva de la tine!” „Ce altceva aş putea să-Ţi dau, Doamne?”, a întrebat nedumerit, iubitorul de Hristos. „Dăruieşte-Mi păcatele tale!”. Fericitul Ieronim, cu inima înfrântă, a început să plângă. El a întrebat printre lacrimi: „Şi la ce-Ţi trebuie, Doamne, păcatele mele?” „Vreau să le iau asupra Mea!”
V-am pomenit toate acestea ca să vă încurajez în credinţă : să nu fie nimeni stingherit în biserică, crezând că nu are ce să ofere Domnului, căci în toată vremea Postului Crăciunului, El ne-a aşteptat să-I dăruim păcatele noastre şi astfel să ne libereze şi să ne lase să-L primim pe El în noi.
Am venit mulţi dintre noi în părţile acestea de lume ale Soarelui-apune pentru o viaţă mai bună, mai demnă şi mai îmbelşugată, pentru un viitor mai luminos pentru copiii noştri. Din toate aflăm, însă, că dacă nu e Dumnezeu cu noi, suntem goi şi pustii, iar bogăţia nu are nicio valoare. Eu am venit să vă aduc vestea cea bună că vi s-a născut Mântuitor, făcându-mă ecoul cuvintelor unui credincios binecunoscut al acestor plaiuri, pe nume Sören Kirkegaard: ,,Astăzi S-a născut vouă un Mântuitor. Astăzi înseamnă un indiciu veşnic de timp, aşa precum atunci când Dumnezeu spune astăzi şi ca atunci când pe cărţile apărute stă scris «tipărit în acest an». Asta se repetă de la om la om pentru fiecare persoană dintre aceste milioane, şi, de fiecare dată când unul dintre aceştia devine cu adevărat creştin, nu înseamnă nimic altceva decât : astăzi ţi S-a născut ţie un Mântuitor’’ Altfel spus: ,, De-o mie de ori de s-ar întrupa Hristos în Betleem, dacă nu se va naşte şi în sufletul tău, totul este în zadar’‘(Angelus Silesius).

Regăsim aceste gânduri atât în colinda străbună, cât şi în imnele sărbătorii. În primul rând să primim cu bucurie invitaţia sfântă de a intra în raiul redeschis prin venirea Domnului: ,,Betleemul a deschis Edenul, veniţi să vedem!

Aflat-am desfătare tainică înlăuntrul peşterii. Veniţi să privim cele din rai! Acolo S-a arătat rădăcina cea neudată, odrăslind iertare; acolo s-a aflat fântâna nesăpată din care David mai înaninte a dorit să bea, acolo, Fecioara născând Pruncul, a potolit setea lui Adam şi a lui David’’ .

Iubiţi credincioşi,

Vă mai pun la suflet o străveche colindă culeasă din satul meu năsăudean, de la poalele Ţibleşului, care este prin melodie ca un cântede leagăn şi totodată un soi de punere în gardă a celor care sărbătoresc venirea cea smerită a Domnlui în ieslea Betleemului:

„La vremea de judecată,
Viţă verde de lemn verde (refren)
Când nouă ne va fi dată,
Trâmbiţa-vor îngerii
În patru cornuri de lume,
La tot omul pe-a lui nume.
Să iasă la judecată
Viii cu morţii deodată
Judecata-i mare frice,
Craiii şi-mpăraţii-or plânge,
Şi-or vărsa lacrimi de sânge
Şi la moarte s-or ruga :
-Ce să-ţi dăm noi, moarte, ţie?
Da-ţi-om aur şi argint,
Să ne mai laşi pe pământ.
-Nu-mi trebe aur şi-argint,
Numa suflet drept şi sfânt;
Nu-mi trebe aur curat,
Numa suflet de-mpărat;
Nu-mi trebe aurul tău,
Că m-o trimis Dumnezău’‘

Să ne dăruiască Domnul suflet drept şi sfânt, să nu ne lăsăm copleşiţi de psihoza colectivă creată de către criza financiară, nimic altceva decâr aurul şi argintul lumii, şi să ne întemeiem viaţa pe credinţă şi pe cele care cresc din credinţă. Criza poate să însemne şi un lucru bun, o judecată a lui Dumnezeu care ne cheamă la încredere şi solidaritate umană, ambele crescute şi hrănite din Biserică, Trupul Său Cel tainic şi universal. Cu nădejdea că vom face împreună lucruri bune şi bineplăcute Domnului, vă urez să petereceţi în bucurie şi pace Crăciunul, Anul Nou şi Boboteaza!

Cu îmbrăţişare sfântă, al vostru rugător către Domnul şi de tot binele voitor,

†Macarie,
Episcopul românilor din Europa de Nord

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.