publicat în: Arhivă

Pastorala la Nasterea Domnului a P.S. Visarion, Episcopul Tulcii

† VISARION,
din mila lui Dumnezeu episcop al Eparhiei Tulcii
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, har vouă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi
arhierească binecuvântare

„Hristos se naşte măriţi-L
Hristos din ceruri întâmpinaţi-L
Hristos pe pământ înălţaţi-vă”

Iubiţii mei fii duhovniceşti,
După ce am străbătut cu pace, cu sănătate şi cu alese bucurii duhovniceşti perioada Sfântului Post al Crăciunului, iată-ne ajunşi în glas de psalmodiere sfântă şi de colindă străbună şi în acest an la ziua cea aleasă şi
mult dorită a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, când „Prunc ni se arată nouă Fiul şi s-a dat nouă” (Isaia 9, 5).
Cuprinşi de o emoţie sfântă şi de o negrăită bucurie şi de această dată ne apropiem tainic de ieslea sfântă a Betleemului unde:
„s-a născut
Cel făr’ de-nceput
Cum au spus proorocii”.

Închinându-ne dumnezeiescului prunc luăm cu toţii „bucurie mare” şi ne scăldăm sufletele în lumina cea mai presus de fire ce a vestit venirea la noi în chip de rob a Fiului lui Dumnezeu. Dimpreună cu îngerii cântăm şi noi în această noapte sfântă imnul de biruinţă ce s-a auzit atunci „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14) iar slava Domnului ne învăluieşte pe toţi şi ne face să fim şi noi purtători de lumină şi de har.

Împreună cu păstorii din Betleem ne plecăm smeriţi genunchii în faţa Mântuitorului născut „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4) şi-L adorăm ca pe Unul din Sfânta Treime făcut om pentru noi şi pentru a noastră mântuire
mărind nespusa Sa pogorâre şi învăţându-ne şi noi să fim cuprinşi de smerenie înaltă.

Cu magii de la Răsărituri ne străduim şi noi să-i aducem Domnului darurile noastre duhovniceşti, aurul credinţei, tămâia rugăciunii şi smirna faptelor celor bune ca să primim în schimbul lor darurile cele mai presus de
fire ale dreptei vieţuiri în lumina Evangheliei Sale.

„Veniţi credincioşii să vedem unde S-a născut Hristos” este chemarea sfântă ce ne-o adresează tuturor astăzi Biserica, iar chemarea aceasta se cade să o urmăm şi călăuziţi de Steaua de la Răsărit să alergăm în
chip tainic la Betleem unde să vedem minunea petrecută acum 2000 de ani şi să învăţăm de acolo smerenia, credinţa şi dragostea jertfelnică.

Ieslea Betleemului a devenit primul locaş al sălăşluirii între noi a Fiului lui Dumnezeu care, bogat fiind, a sărăcit pentru noi, ca pe noi să ne îmbogăţească şi să ne ridice la starea de fii ai Celui Preaînalt, stare din care
am căzut din cauza păcatului protopărinţilor noştri Adam şi Eva.

Taina Betleemului este aşadar taina restaurării firii omeneşti, taina îndumnezeirii acesteia, taina ridicării omului la „starea bărbatului desăvârşit la deplinătatea vârstei lui Hristos” (Efeseni 4, 13).

„Dumnezeu se face om ca pe om să-l facă Dumnezeu” ne învaţă Sfântul Atanasie cel Mare arătând prin aceasta că pogorârea la noi a Fiului lui Dumnezeu sub chip de rob smerit produce ridicarea noastră la ceruri şi
îndumnezeirea firii noastre.

Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „El (Hristos) S-a făcut asemenea nouă pentru ca noi să ne facem asemenea Lui, pe cât este cu putinţă firii noastre şi pe cât o îngăduie iconomia reînnoirii noastre cea după har”.

Taina Crăciunului este taina împăcării omului cu Dumnezeu şi a recunoaşterii noastre ca fii ai Lui născuţi din harul Botezului hrăniţi duhovniceşte din pârga Sfintelor Taine.

Taina Betleemului este taina înfierii şi a ridicării noastre la cer, taina vindecării noastre de neştiinţă, taina împreună-vieţuirii noastre cu Hristos.
„Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută” (Efeseni 3, 9) îşi găseşte împlinirea ei în ieslea umilă a Betleemului întruchipată în dumnezeiescul Prunc Iisus Cel care va mântui neamul omenesc din robia
păcatului şi a morţii. Hristos Domnul ca trimis al Tatălui ia asupra Sa firea omenească pe care o restaurează ontologic, o înalţă la Tatăl şi o uneşte cu lumea cea de sus aşa cum glăsuieşte colindul:

„Pe Fiul în al Său nume
Tatăl L-a trimis în lume
Să se nască şi să crească
Să ne mântuiască”

Venirea Mântuitorului pe pământ ca om pentru a ne ridica pe noi la vrednicia de fii ai lui Dumnezeu a devenit din taină de nepătruns pentru minţile oamenilor adevăr de credinţă.

Acest adevăr fundamental al credinţei noastre s-a petrecut atunci la Naşterea Domnului „în vremea aceea” dar el este pururea prezent în viaţa Bisericii şi a noastră. Acel „atunci” a devenit un „astăzi” mereu prezent aşa
cum îl mărturisim şi în colindele noastre:

„Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi”

sau

„Veniţi astăzi credincioşii să săltăm
Pe Hristos cu umilinţă să-l lăudăm”

Întreaga făptură s-a bucurat la naşterea Mântuitorului şi cu daruri alese L-a întâmpinat aşa cum spune cântarea bisericească: „Îngerii (i-au adus) cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea iar noi pe Maica fecioara”, sau aşa cum frumos glăsuieşte iarăşi colindul:
„Îngerii cântau
Păstorii fluierau
Magii se închinau
Toţi se bucurau”

de acest mare dar pe care Tatăl l-a făcut nouă oamenilor acela de a ni-L trimite ca Mântuitor şi Răscumpărător pe Fiul Său cel iubit.

An de an praznicul Naşterii Domnului sădeşte în inimile noastre o bucurie care nu se ia de la noi, o bucurie ce pune stăpânire pe întreaga fiinţă în tot ce aceasta are mai bun şi mai nobil. E părtăşia comuniunii noastre la
bucuria vieţii dumnezeieşti pe care o zugrăveşte măiestrit Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan când afirmă: „Viaţa S-a arătat şi am văzut-o şi vă mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă”
(I Ioan 1, 2-3).

Dreptmăritori creştini,
Praznicul Naşterii Domnului a fost un moment de bucurie pentru întreaga creaţie şi este şi pentru noi un prilej de înnoire a noastră duhovnicească aşa cum ne povăţuieşte şi Sf. Ap. Pavel, apostolul neamurilor „Vă înnoiţi în duhul cugetului vostru, îmbrăcându-vă în omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia
adevărului” (Efeseni 4, 24 – 31).

Urmând acest sfat putem înainta pe calea desăvârşirii duhovniceşti, la care cu toţii suntem chemaţi de însuşi Hristos Domnul care a zis: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este” (Matei 5, 48).
Faptele cele bune, faptele „credinţei lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6) suntem chemaţi să le săvârşim „cu timp şi fără timp” (II Timotei 4, 3) spre a dobândi mântuirea şi spre a prăznui după cuviinţă sărbătoarea luminoasă a Crăciunului şi a răspunde chemării ce ni se face necontenit pentru înnoirea noastră spirituală.

Aşa făcând şi aşa lucrând vom putea să ne ridicăm la vrednicia de fii ai lui Dumnezeu prin har sau cum spune acelaşi apostol Pavel „să dobândim înfierea” (Galateni 4, 5). Să ne înălţăm aşadar de la cele pământeşti la cele
cereşti, să ne întărim nădejdea în biruinţa binelui asupra răului şi să căutăm să trăim în pace şi armonie în familiile noastre şi în ţara noastră.

Să ne străduim să întâmpinăm acest „praznic luminat
Ce cu drag l-am aşteptat”
cu inimile şi gândurile curate înălţate la cele de sus, aducând Mântuitorului lumii darurile noastre duhovniceşti: credinţa, nădejdea şi dragostea, silindune să trăim în credinţa moşilor şi strămoşilor noştri, rămânând la sânul cald al Bisericii lui Hristos care este „stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15) şi unde nădăjduim că ne vom mântui la fel ca şi înaintaşii noştri.

Să fim buni şi generoşi în aceste sfinte zile de sărbătoare şi să căutăm, să-i ajutăm după putinţa noastră pe cei aflaţi în lipsuri şi nevoi, pe cei bolnavi şi singuri ca să simtă şi ei bucuria Naşterii Domnului aşa cum ne
aminteşte şi colindul:
„Dar nu uita când eşti voios
Creştine să fii bun”.

Iubiţii mei,
Peste câteva zile vom intra în Anul Nou 2009, an pe care-l dorim cu toţii să fie un an binecuvântat, un an al „milei Domnului” (Luca 4, 19) un an în care să sporim cât mai mult în viaţa duhovnicească, în „dreptate, pace şi
bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 12).
Se cuvine să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru binefacerile ce le-a revărsat asupra noastră în cursul acestui an şi să-l rugăm să ne ajute şi în anul ce vine, să ne dea sănătate, pace şi putere ca să ne îmbrăcăm în omul cel nou „în dreptatea şi sfinţenia adevărului” (Efeseni 4, 22 – 24). Dorindu-vă să petreceţi sărbătorile Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei cu sănătate şi cu toată mulţumirea sufletească, cu alese şi sfinte
bucurii, vă împărtăşim arhiereasca noastră binecuvântare şi vă adresăm tuturor urarea de Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Al vostru al tuturor de tot binele voitor şi stăruitor rugător către Domnul pentru toate cele de folos.
† VISARION,
Episcopul Tulcii