Rabdarea – Indreptarea patimilor, in povesti cu talc
Povestioara cu talc, culeasa de Pr. Daniel Ivan, dintr-o carte veche, scrisa in caractere chirilice, din 1823: “Indreptarea patimilor in povesti cu talc”
Rabdarea
Se spune ca traia in urma cu ceva vreme un om foarte bogat si instarit, ce isi castigase o mare faima in orasul sau. Totusi pe cat era omul nostru de vestit si mai ales de vrednic de lauda, pe atat de rau avea un servitor, cu o fire nesuferita. Nu putea primi nicio porunca fara sa se manie, se purta grosolan la masa, nu-si facea treaba cum se cuvine, se impiedica de oaspeti si-si lasa de multe ori stapanul sa rabde de sete.
Nnici ca-i pasa de mustrari sau de dojeni, care nu faceau, oricum, decat sa inrautateasca lucrurile.
In timpul noptii, casa rasuna de tusea lui tabagica si de sudalmele-i repetate.
Nu de putine ori era prins cand arunca in fantana mancarea pe care stapanul il punea sa o dea saracilor si, mai rau, punea pe foc hainele stapanului, in loc sa le spele. Ce mai…era sluga noastra mai mult o pacoste, decat un ajutor.
La un moment dat, niste prieteni ai stapanului l-au sfatuit pe acesta sa se descotoroseasca de sluga cea nesuferita si nevrednica si sa caute alta.
– Dar, de ce? a raspuns stapanul, zambind bland. Ii datorez servitorului meu cea mai adanca recunostinta de pe lume si in niciun chip nu il voi alunga.
– Cum asa? intrebara mirati prietenii.
– Pentru ca el este indreptarul meu in viata. M-a invatat ce insemnatate ara in viata RABDAREA si continua sa ma invete in fiecare zi. Toate acestea de folos sunt pentru sufletul meu incercat de viermele bogatiei. Sluga mea isi da toata silinta sa trec mai usor peste necazurile vietii mele.
Sa luam aminte!
