De ce a ramas Hristos pe Cruce?

Iata o intrebare pe care multi exegeti crestini, teologi, filosofi sau chiar oamenii obisnuiti si-o pun. Pentru multi, este un mister acest fapt istoric.

Pur si simplu faptul ca Hristos a rabdat pe Cruce batjocura soldatilor romani si oprobiul public, intrece orice imaginatie. Omul contemporan, crestinul secolului XXI, isi doreste un alt deznodamant pentru Hristos decat Crucea. Asa cum Petru nu a inteles, la inceput, rostul Patimilor Sfinte ale Mantuitorului, in aceeasi masura nici noi nu pricepem importanta momentului Golgotei.

Credeti, oare, ca Hristos nu ar fi putut cobora de pe Crucea Patimilor Sale?

Cu siguranta, putea sa o faca!

Si totusi…?

In timpul vietii Sale, aici, pe pamant, a demonstrat de atatea ori ca El este Cel Atotputernic. A demonstrat ca este Dumnezeu adevarat, din Dumnezeu adevarat. A supus fortele naturii si a invins chiar si moartea. El, Matuitorul, a stat si sta deasupra tuturor lucrurilor lumii si putea oricand sa nu primeasca Crucea.

De ce a preferat: bataile, ocara, umilirea, piroanele, cununa de spini, otetul si toate celelalte?

Stim cu totii ca Iisus Hristos a venit ca OM pe acest pamant, numai si numai pentru a implini voia Tatalui Ceresc, in deplina ascultare, ca rod al iubirii ce o purta Celui ce Il Trimesese aici. El, Hristos, a venit aici umil si, mai ales, hotarat sa implineasca voia Tatalui, indiferent de cat L-ar fi costat asta.

Apoi, in momentul framantarii Sale, din gradina Ghetsimani, cand s-a rugat Tatalui, toata grozavia mortii pe Cruce a fost, in fata sufletului Sau. Nu uitati ca Hristos a spus: “…Tata, daca este cu putinta, departeaza de la mine paharul acesta!”. Iata, deci, cata tulburare a cuprins sufletul Celui Care avea sa primesca asupra-I, pedeapsa intregii lumi. Mai pricepem noi, oare, acest lucru, in toata amploarea lui?

Totusi, chiar si in aceste conditii, prins in chingile unei tulburari de moarte, Hristos spune: “…Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” Asadar, ascultarea Lui pleca, nu dintr-o supunere oarba, cum gresit se promoveaza acum, ci dintr-o netarmurita iubire fata de Tatal Ceresc, si din neasemuita mila fata de omul cazut.

Hristos era, in acel moment, cu Duhul, intrutotul umilit, cu inima franta de teroarea prin care urma sa treaca, dar smerit in toata fiinta Sa, pentru a compensa lipsa de smreenie a omului de atunci si din viitor.

In ultima instanta, mai este un motiv pentru care Hristos a ramas pe Cruce.

Sa nu uitam, in toata viata noastra, ca El a ramas acolo, pentru ca te iubeste pe tine si pe mine si nu a vrut ca noi sa fim partasi pierzaniei si mortii vesnice.

Ca vrem sau nu, Hristos se uita la noi, de pe Cruce, si cere de la Tatal mila si iertare, pentru noi toti cei care dorim sa ne lasam iubiti de El.

Hirstos ne iubeste neconditionat. Noi, ce fel de dragoste Ii oferim?