Post, ajunare si bucurie… Indemn, gand si colind – Un mesaj prin care Lacasuri Ortodoxe va ureaza sarbatori fericite!

Stau şi vorbesc, e miercuri… şi aud: Sunt clipe fericite!

„Nimic fiind, mă socotesc pe sine-mi că sunt cineva. (…)
Luminat ies, tot fiind necurat, în biserici şi la mese întâiul voiesc să stau. Văd monahi şi mă fălesc. Văd monahi şi mă trufesc… Mă arăt bogaţilor bine-credincios, şi inaintea străinilor înălţându-mă, şi între ai mei, cuminte şi intelept, şi între cei întelepţi mai desăvârşit, şi către cei bine-credincioşi ca un mai-înţelept(…)”*

Citesc şi-aud: Sunt clipe fericite!

„Dacă voi fi ocărât mă depărtez; dacă voi fi cinstit, mă urăsc. Daca după dreptate mi se cere, mă judec şi, pe cei ce-mi grăiesc cele adevărate, ca pe nişte vrăjmaşi îi socotesc. Mustrat fiind, mă mânii şi, nefiind linguşit, mă îngreţoşez. Nu voiesc a cinsti pe cel vrednic şi, nevrednic fiind, cinstiri cer. (…) si, daca nu-mi ajută mie cineva, îl grăiesc pe dânsul de rău, ca pe un mândru.” *

Citesc şi-aud: Sunt clipe fericite!

„Întru nevoi nu cunosc pe fratele, iar când este sănătos îl cercetez pe dânsul. Pe cel bolnav îl urăsc şi, bolnav fiind eu, voiesc să fiu iubit. Pe cei mai mari îi defaim şi pe cei mai mici îi trec cu vederea.”*

„Dacă voi isprăvi priveghere, cu nesupunere şi cu impotrivă grăire, ca într-o cursă mă prind. Dacă mă voi înfrâna pe sine-mi de bucate, întru îngâmfare şi întru trufie mă inec. Dacă întru rugaciune voi starui, de mânie şi de urgie mă biruiesc. Dacă întru faptă bună pe cineva voi vedea, eu nu rabd.” *

„Nu mai zic despre căile cele mojiceşti la biserică, zăbovirile cele cu de-adinsul, bârfirile cele dintru adunări, născocirile gândurilor, pomenirile cele deşarte, bunele vorbiri de la masă, nesaţiul dărilor si luărilor, împărtaşirile din greşelile cele străine, pricinile cele pierzătoare.

Aceasta este viaţa mea….

Cu atâtea rele mă lupt împotriva mântuirii mele, şi trufia mea şi slava mea deşartă nu mă iartă ca să-mi privesc rănile mele, ca să mă vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Cu atâta gloată de păcate vrăjmaşul mă luptă pe mine şi, întru acestea căutându-mă şi aflându-mă eu, ticălosul, slavă de sfinţenie trag asupră-mi”...*

Ascultă-mă parinte! Ascultă-mă părinte!… dar mă opresc şi-aud: Sunt clipe fericite!

Scot încet din suflet îndoiala şi ma retrag retragerii mele, mă închin, îmi iau binecuvantarea şi simt uşurarea neîntristării pe măsură ce mă depărtez… Nimic altceva nu ştiu ca prin dumnezeiască Taină să se transforme atât în lumină cât… îmi zic, dar nu termin de fapt, şi fug grăbit de strigătele bucuriei: sunt clipe fericite!
E miercuri, vine seara, într-adevăr, e timpul când se schimbă rosturi; când chipurile ajunării se trec în lacrimi fericite. O Maică naşte-n Betleem Prunc sfânt… şi, trebuie să Îl vestim. Trec pe lângă grupurile de urători care încearcă prin porţile închise să strecoare un cântec bucuros, mă-ntorc şi mă alătur lor. Dintr-o dată nimic nu mai contează: că timpul trece, că probleme au fost, că lumea-i rece. Aşa a fost şi e dintotdeauna. Fugim cu toţii şi strigăm: se naşte Prunc Mântuitor! Conduşi de stea – atât că se arată dar n-o vedem noi, însă e – şi traversăm in „locul gingăşiei”. De aici nu te mai scoate nimeni – îmi spun – şi vine totul de la sine, e altă lume decât aceea în care din ce în ce mai tare va trebui sa îţi impui a te simţi mai bine. Oare cum de s-a ajuns aici?

Primul covrig uscat încheie şi el ajunarea, cu Bog-da-proste. Vestim din ce în ce mai tare. Lumea începe să se lumineze la chip şi să ne-ntrebe? Şi voi aţi simţit asta? Am auzit şi noi! E Prunc Mântuitor, de-acuma gata! E rândul nostru în lumea asta… Uite, toţi… pâna şi cei ce nu ştiu decât de nuntă, de botez, acum se-ntorc spre rugăciunea voastră. Vestiţi, vestiţi cat se mai poate! Ce seară minunată! Fugim toţi care încotro, când după unii, când după alţii, toţi bucuroşi. Ne spunem fiecare: dacă vrea cineva să-ncerce, doar să vă taie elanul bucuriei, să nu-l lăsaţi. Cu orice pret; nici nu-l vedeţi!
Urmarim steaua? Ce ziceti? Avem lumina-n faţă… şi auzim, departe…

„Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru,
Rasarit-a lumii Lumina cunoştinţei,
Căci întru dânsa cei ce slujeau stelelor,
De la stea s-au învăţat să se închine ţie, Soarelui dreptăţii,
Şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus,
Doamne, slavă ţie!”**

…mergem aproape, în Casa Cea Mare pe care Dumnezeu a lasat-o mereu să stea cu porţile deschise, şi-acum e seara de ajun, şi-i pentru noi. Din ea vine lumina şi liniştea şi bucuria, în ea vom sta! Veniţi cu noi! E Soarele Dreptăţii! Hristoase, Slavă Ţie!

“Taină minunată şi neobisnuită văd, cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea salaşluire, întru care S’a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăundându-L Îl slăvim” (Cântarea a 9-a din Canonul Naşterii)

* fragmente din Plansurile Sfantului Efrem Sirul, de miercuri seara.
** troparul Nasterii Domnului.


Să încercăm cu toţii să fim la rugăciunea de mulţumire şi bucurie, fiindcă de-acum trebuie cu adevărat să simţim că S-a născut Hristos! Dumnezeu să dea tuturor multă-multă sănătate, schimbări numai în bine şi multă veselie şi bucurie alaturi de familie, de obşte si de cei dragi fiindcă bucuria radiată de chipurile noastre trebuie să fie luminătoare şi celor de prin jur. „Hristos se naşte, măriţi-L! Hristos, din ceruri, întâmpinaţi-L!

Lacasuri Ortodoxe vă mulţumeste tuturor, celor ce aţi ştiut să ne fiţi aproape şi să ne încurajaţi, să vă rugaţi, în lucrarea pe care cu ajutorul Lui Dumnezeu o facem. Mergem toţi şi ne bucurăm, fiindcă de acum bucuria este cu adevărat în lume. Ea este pentru noi garanţia că suntem pe drumul cel bun, fiindcă sufletul încărcat zâmbet nu are…. Să dea bunul Dumnezeu ca acest post să fi însemnat în vieţile dumneavoastră o lucrare cu mai mult folos duhovnicesc decât altădată şi o nesfârşită bucurie, care să dureze pentru viitor. Vă urăm sărbători fericite, mântuire sufleteasca şi veselie.

Un îndemn, un gând şi un colind, trecut de la taina spovedaniei (şi luare-aminte asupra ei şi a postului, ajunării) la Împărtăşirea bucuriei… de la obişnuitul plâns al Sfântului Efrem Sirul de miercuri, la seara de ajun a Naşterii Mântuitorului nostru… de la-ntuneric la lumină… transmis dvs de:
Pr. Protos. staret Iov (Manastirea Halmyris)
Catalin
Maicuta Olimpiada – schitul Cetatuia
Corina Goarna
Anca si toti cei ce au ajutat in acest an… LACASURI ORTODOXE.

…Şi, fiindcă am fost tot timpul aproape, fii atent(ă) şi-n taină află, neapărat să te bucuri de Naşterea Domnului, fiindcă ea chiar se întâmplă şi ceilalţi din jur trebuie să simtă şi ei acest lucru, să se împărtăşească din lucrarea dătătoare de viaţă a Bisericii şi să se întrebe cum pot fi unii oameni atât de fericiţi şi de bucuroşi în faţa unei “simple” icoane,… prin care ni se dăruieşte un Prunc ce tocmai se naşte...(va fi proiecţia colindului, pe chipurile şi în atitudinea noastră). La mulţi ani, şi-ti colindăm tot anul, doar fiindcă ştim Ce să vestim şi ştim să-ţi multumim!

BUCURAŢI-VĂ!
(admin. Lacasuri Ortodoxe)

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.