Rugaciunea pentru cei adormiti. Raposatii au nevoie de rugaciunea noastra, iar noi de a lor

Saptamana dupa saptamana, ne aducem aminte de rudele noastre plecate dintre noi, în fiecare sâmbătă. Ce bucurie avem, ca Biserica ne dă zile de rugăciune, speciale, în timpul Postului Mare, in care sa putem acorda întreaga noastră atenție rudelor noastre plecate dintre noi, tuturor crestinilor ortodocși, care ne-au parasit la diferite varste!

Cât de important este să ne rugam pentru acești oameni, pentru oamenii care sunt frații și surorile noastre în Hristos, care au trăit în viața lor – unii mai mult, altii mai putin – si care s-au dus să stea înaintea Feței Celui Ce este Dumnezeul nostru, călătorind pe drumul pe care fiecare dintre noi va trebui să calatorim, mai devreme sau mai tarziu! Ei știu ce ne așteaptă, ceea ce înseamnă că rugăciunile lor sunt benefice pentru noi.

Si ei au, insa, nevoie de rugăciunile noastre, totodata. Deci, ne întoarcem catre sfinți și le cerem: “Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii!”, “Sfinte Parinte Serafim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, sa ne ajute!” sau “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioara, mântuiește-ne pe noi, cei păcătoși” – asa ne rugam noi.

Dar, Apostolul Pavel, spune, in acelasi timp, că trebuie sa ne rugam si unul pentru altul, nu doar sfintilor. Desigur, sfinții ne pot ajuta intr-o mai mare masura, intrucat, așa cum spune Apostolul, rugăciunea celui neprihănit este fierbinte(Iacov 5:16). Dar, toată lumea este neprihănita, într-o mai mare sau mai mica măsură. La urma urmei, nu suntem demoni: noi nu suntem complet corupti; ceva sfânt rămâne în noi. Și, în măsura în care suntem neprihăniți, rugăciunile noastre sunt eficiente.

Rugăciunile rudelor noastre plecate dintre noi, pentru noi, sunt la fel de eficace. Deci, să ne rugăm unul pentru altul: noi, pentru cei adormiti ai nostri, raposati, iar ei pentru noi – și, în acest fel, vom fi mântuiți cu toții. Să ne rugăm ca viața noastră să fie cel puțin un pic mai aproape de Dumnezeu; să cerem Domnului sa mantuiasca (sa salveze) sufletele raposatilor nostri dragi, prieteni, rude și dușmani – toți cei care are nevoie de rugăciunile noastre. Și, să avem incredintarea si speranta că rugăciunile lor vor putea, în același fel, să ne ajute să fim mai bine, pentru a deveni mai induhovniciti si îndumnezeiti.

Când vom ajunge la asta, atunci rugăciunile noastre vor avea, de asemenea, o putere mai mare. Rugăciunile noastre pot mai mult, dacă vom deveni neprihăniți. Pentru moment, avem putina neprihănire si, pentru binele sufletelor noastre, lăsați-o să rodeasca, în măsura în care terenul pe care ea rodeste este fertil!

Fie ca Domnul să ne ajute pe toți, atât pe cei in viata, cat si pe cei răposați – pe toți cei care avem nevoie de mila lui Dumnezeu, însemnand întreaga omenire și, mai presus de toate, toți creștinii, pentru ca Apostolul a spus: Mântuitorul a venit în lume, ca să mântuiască pe toți oamenii, în special pe cei care cred (cf. 1 Timotei 4:10). Să avem credinta că Mantuitorul poate fi Răscumpărătorul nostru din chinurile Iadului și izvorul nostru de bucurie – El, Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine toata slava, impreuna cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin!

Un articol semnat de: Protopop Andrei Efanov – Pravmir / Lacasuri Ortodoxe 2013