Clasa de mijloc a sfinteniei. Preotii si credinciosii una zic si alta fac (credibilitatea Bisericii)

“Sa ne inchinam Domnului, inseamna sa fim convinsi ca Acesta este singurul Dumnezeu, Dumnezeul vieții noastre, al istoriei noastre” și “Care trebuie sa aiba o consecinta asupra vietii noastre: aceea de a renunta la acei idoli multi, mari și mici, ai nostri”, “care ne impiedica sa ne închinam Domnului”, a spus Papa Francisc, la Messa (Liturghia catolica) de ieri, oficiata la ora 17:30.

Mesajul preotului trebuie sa fie rostit cu claritate, a mai spus acesta. „Petru și apostolii au vestit cu curaj si, într-adevăr, au primit Evanghelia lui Iisus. Dar, noi? Suntem capabili sa aducem Cuvântul lui Dumnezeu în viața noastră? Vorbim noi despre Hristos, despre ceea ce reprezinta El pentru noi, cu oamenii cu care împărtășim viața de zi cu zi?”.

“Si, mai mult: vestirea lui Petru și a Apostolilor nu se face numai prin cuvinte, ci prin modul in care credinta față de Hristos le atinge viețile, ii schimbă, le imprima o nouă direcție, și tocmai viața lor devine mărturisirea de credință și mesajul lui Hristos. În Evanghelie, Iisus il întreabă pe Petru, de trei ori, daca Il iubeste, si ii spune sa-I pasca turma, cu dragostea lui, profețind:

17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. 18. Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti. (Ioan 21, 17-18).

Acesta sunt cuvinte care ne sunt adresate în special noua, păstorilor: nu vom putea paste turma lui Dumnezeu, dacă nu vom accepta să fim conduși de Dumnezeu, daca nu vom fi dispuși să-L marturisim pe Hristos, prin daruriea noastra, fără rezerve, fără calcule, uneori cu costul vieții noastre. Dar, totodata, acest lucru se aplică tuturor: Evanghelia trebuie să fie vestita și marturisita. Fiecare dintre noi ar trebui să se intrebe: Sunt eu marturisitor al lui Hristos, prin credință? Am curajul lui Petru și al celorlalti apostoli, in gandire, in alegerea mea de a trai ca creștin, în ascultare față de Dumnezeu? Mărturisiriea credintei, cu siguranta, are multe forme, asemenea unei fresce mari, în care există o varietate de culori si de nuante, dar toate fiind importante, chiar și cele care nici macar nu apar. În marea pictura a lui Dumnezeu, fiecare detaliu este important, chiar mărturisirea ta și a mea, umila și mica, chiar marturisirea ascunsa a celui care trăiește cu credința sa simplă în viața de familie, la muncă, intre prieteni. Exista sfinti de fiecare zi, sfinți “ascunsi”, un fel de “clasa de mijloc a sfințeniei”, dupa cum spunea un autor francez, din care putem face cu totii parte. Chiar, în diferite părți ale lumii, există oameni care suferă, la fel ca Petru și apostolii, pentru Evanghelie, există oameni care isi dau viața pentru a rămâne credincioși ai lui Hristos, prin mărturisirea marcata de plata sangelui. Să ne amintim foarte bine: nu putem vesti Evanghelia lui Iisus, fără dovezi concrete de viață. Cine ne ascultă și ne vede trebuie să citească, prin acțiunile noastre, ceea ce aude din gura noastră, și să dea slavă lui Dumnezeu!

Imi vine in minte un sfat al Sfantului Francisc pentru ucenicii săi: “predicati Evanghelia și, dacă este necesar, predicati-o, de asemenea, si cu cuvintele; mărturisind prin viață”.

Neconcordanța între ceea ce spun credinciosii si preotii, și ceea ce fac ei, între cuvintele lor și modul lor de viață, subminează credibilitatea Bisericii. Dar, toate acestea sunt posibile numai dacă Il recunoaștem pe Iisus Hristos, pentru că El este Cel Care ne-a chemat, Care ne-a invitat să mergem pe calea Sa, Cel Care ne-a ales. Este posibil sa Il vestim și sa Il mărturisim, doar dacă suntem aproape de El, la fel ca Petru, Ioan și ceilalți ucenici(…) în jurul lui Iisus Cel Inviat; sa traim intr-o apropiere de fiecare zi, cu El, si sa stim bine Cine este, si sa-l cunoastem. Evanghelistul notează că “nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul”. (Ioan 21, 12). Acesta este un punct important pentru noi: să trăim intr-o relație intensă cu Iisus, in intimitatea și in dialogul vieții noastre, și să-L recunoastem ca “Domn”, si să I ne închinam.

(…) Ce înseamnă să I ne inchinam lui Dumnezeu, atunci? Acest lucru înseamnă a învăța să stam cu El, a ne opri sa discutam cu El, a simți că prezența Lui este adevarata, cea mai buna, cea mai importanta dintre toate. Fiecare dintre noi, în propria sa viață, chiar si inconștient, are o anumită ordine a lucrurilor, mai mult sau mai puțin importante. A ne inchina Domnului, înseamnă a-I lasa locul pe care El il are; a ne închina Domnului, înseamnă a crede, nu doar in cuvinte, că El singur cu adevărat ne călăuzeste viețile; a ne închina Domnului, inseamna sa fim convinși că Acesta este singurul Dumnezeu, Dumnezeul vieții noastre, al istoriei noastre.

Acest lucru trebuie sa aiba o consecință în viața noastră: sa ne dezbracam de idolii multi, mari și mici, pe care ii avem, și în care ne refugiem, în care noi încercăm sa ne punem de multe ori increderea noastră. Acestia sunt idolii pe care noi, de multe ori, ii tinem ascunsi: acestia pot fi ambiția, gustul succesului, dorinta de a fi in centrul atentiei, tendința de a-i domina pe ceilalți, pretenția de a fi singurii stăpâni ai vieții noastre, unele păcate de care suntem legati și multe altele”, a incheiat Papa Francisc.