La Sfintele Sărbători se îngrămădesc la altarele bisericilor, aproape că se calcă în picioare. Lacrimi, zbucium, tumult, un şir parcă nesfârşit de mărturisiri de credinţă. Ţara e plină de biserici, de mânăstiri, de procesiuni, de sfinte moaşte. Zadarnic.
Pruncuciderea stă la masă cu femeile românce. Mii de prunci sunt ucişi în pântece, în fiecare an, pentru că mamele lor nu-i doresc. Femeia româncă e creştină, dar e şi femeie modernă, liberă. Libertatea asta a ei îi spune că nu ucide un prunc, ci doar că îşi exercită dreptul de a fi stăpână pe propriul trup.
Beţia este însoţitoarea românului. Ne îmbăiem în tone de alcool şi apoi fiul pune mâna pe cuţit şi-şi înjunghie tatăl, soţul îşi ucide soţia, tatăl îşi pângăreşte fiica.
Minciuna şi hoţia conduc ţara. Se minte în numele unor aşa-zise înalte principii politice, se fură mimându-se slujirea binelui public.
Totuşi, la recensăminte şi la Sfintele Sărbători, românii spun că sunt creştini…” fragment din Marcel Răduţ Selişte
PENTRU CONTINUARE DATI CLICK PE BANNER:
