publicat în: Arhivă

Pastorala de Craciun a PS Gherasim – Episcopul Ramnicului

† G H E R A S I M
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,
EPISCOP AL RÂMNICULUI
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL
ŞI TUTUROR DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI
DIN ACEASTĂ DE DUMNEZEU PĂZITĂ EPARHIE:
HAR, MILĂ, PACE ŞI BUCURIE, ARHIEREŞTI
ŞI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI !

“Iată vă binevestesc vouă, bucurie mare . . .
Că vi s-a născut azi Mântuitor,
care este Hristos Domnul”. (Luca II, 10-11)

IUBIŢI FII ŞI FIICE DUHOVNICEŞTI,

Toate sărbătorile noastre bisericeşti rânduite în cursul anului, cuprind taine şi fapte din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi sunt aşteptate cu aleasă bucurie duhovnicească de noi toţi. Însă, dintre toate praznicele, sărbătoarea Naşterii Domnului ne oferă prilejul să-I mulţumim lui Dumnezeu că “a făcut milă cu poporul Său” şi a trimis în lume pe Unul-Născut Fiul Său “să se nască şi să crească, să ne mântuiască”.

Praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este “Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, care a fost adusă la cunoştinţa oamenilor nu de om, nici de îngeri, ci de însuşi Fiului lui Dumnezeu, pogorât pe pământ pentru a arăta că El este Ziditorul şi Mântuitorul lumii, iar Naşterea reprezintă mărturia de necontestat a începutului mântuirii neamului omenesc. “S-a făcut om, ca pe om să-l îndumnezeiască, să-l ridice la cer”, spune Sfântul Atanasie cel Mare.

Ce realitate cutremurătoare! Câţi oare suntem conştienţi şi câţi putem pătrunde această mare taină şi negrăită bunătate a lui Dumnezeu? Despre aceasta ne încredinţează Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, ucenicul cel mai iubit al Domnului, care ne descrie atât de frumos strălucirea acestei sărbători: “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi adevăr” (Ioan I, 14).

IUBIŢII NOŞTRI FII DUHOVNICEŞTI,

La acest mare praznic, vine la noi, în chip de “Prunc nevinovat”, Fiul lui Dumnezeu, “mititel, înfăşeţel, în scutec de bumbăcel”, aşa cum atât de frumos tălmăceşte această minune colindul.

În fiecare an, vă cerem să întâmpinăm Crăciunul în haină de sărbătoare, să ne curăţim inima şi mintea de tot ce este rău şi să mergem, cu mic, cu mare, în Sfânta Biserică, ca să primim în sufletul nostru pe Fiul lui Dumnezeu, care vine la noi în chip de Prunc “să se nască şi să crească, să ne mântuiască”. Acum, cel ce este necuprins se lasă cuprins în braţe de Fecioară, cel ce îmbracă cerul ca o haină, se lasă îmbrăcat în scutece sărăcăcioase şi culcat în iesle . . . şi toate acestea “pentru noi şi pentru a noastră mântuire”, precum mărturisim în Simbolul Credinţei.

Să ne bucurăm astăzi că vine la noi Hristos Domnul ca să ne aducă împăcarea cu Cerul, “să se bucure făptura şi să se veselească toţi pământenii că vrăjmaşul, iadul s-a prădat” pentru că “Cerul şi pământul s-au unit astăzi, născându-se Hristos, Dumnezeu a venit pe pământ şi omul la cer s-a suit” (Cântare bisericească).

IUBIŢII NOŞTRI,

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos a avut loc la marginea cetăţii, în câmpia Betleemului, într-o noapte, într-o peşteră friguroasă şi o iesle sărăcăcioasă unde stăteau de veghe numai nişte păstori. Sfântul Ioan Gură de Aur descrie în chip deosebit această minune: “Văd pe prunc şi scutecele, văd naşterea Fecioarei, lipsită de cele de trebuinţă. Toate încărcate de sărăcie, toate pline de lipsă. Iată bogăţia, în mare sărăcie! Cum a sărăcit pentru noi, când era bogat? Cum n-a avut niciun aşternut, ci a fost aşezat în ieslea goală? O, sărăcie, izvor de bogăţie! O, bogăţie nemăsurată ce ai chip de sărăcie! În iesle stă şi zguduie lumea! În scutece se înfăşoară şi va sfărâma legăturile păcatului…”.

În acel miez de noapte, păstorilor li s-a arătat îngerul Domnului, îndemnându-i să meargă în cetate că acolo vor găsi un prunc, care este Hristos Domnul. După ce I s-a închinat, deasupra peşterii, oastea îngerească lăuda pe Domnul: “Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca II, 14). Cântarea îngerească este o preamărire a lui Dumnezeu, Creatorul lumii văzute şi nevăzute, dar în acelaşi timp şi un îndemn ca pe pământ pace să fie şi “între oameni bunăvoire…”.

IUBIŢII NOŞTRI FII DUHOVNICEŞTI,

Pildă despre cum ar trebui să fie lumea în zilele noastre ne-o dă această cântare îngerească. Este mesajul cel mai sublim dat vreodată lumii şi, de aceea, suntem datori să căutăm mijloacele cele mai bune pentru transpunerea lui în viaţă. Unele popoare, în loc să asculte de acest mesaj al vieţii, provoacă prin putere, prin setea de dominaţie şi orgoliu, tulburări şi ameninţări.

Astăzi ne lăudăm cu o societate civilizată dar, în schimb, trăim cu frică şi groază, ne temem de aproapele nostru pentru că a apărut o nouă ameninţare – terorismul – izvorul multor răutăţi. Tot astăzi ne zbatem într-o criză de ordin economic, pentru că nu ne dăm seama de gravitatea crizei morale prin care trecem şi care, de fapt, generează criza economică.

Pruncul dumnezeiesc îşi caută astăzi, ca şi atunci, sălaş nu în Betleem, ci în sufletele şi în inimile noastre, bătând la uşa fiecăruia dintre noi. El este Stăpânul neamurilor, Cel ce rămâne peste veacuri drept “Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan XIV, 6).

IUBIŢII NOŞTRI ÎNTRU HRISTOS DOMNUL,

Trebuie să ştim că Sărbătoarea Crăciunului este în mod deosebit o sărbătoare a familiei şi a vieţii, de la care putem învăţa rostul familiei creştine şi datoriile membrilor ei. Familia de azi trebuie să fie un model de convieţuire. Copiii să aibă respect faţă de părinţii şi semenii lor ca să dobândească o creştere şi o educaţie aleasă. Din nefericire, astăzi sufletele multor tineri sunt răvăşite de ispite care, de multe ori, încearcă să-i abată de la adevărata credinţă creştină, dar, mai cu seamă, de la principiile morale creştine. Într-o lume în care ştiinţa de carte este absolut necesară pentru viaţă, cu regret constatăm că tinereţea a devenit un prilej de petrecere zgomotoasă, cu cheltuieli fabuloase, cu consum de droguri şi multe vulgarităţi, cu analfabetism în creştere şi abandon şcolar.

Întâlnim astăzi multe situaţii nocive: emisiuni de radio şi televiziune cu urmări dezastruoase pentru copii, părinţi care nu se ocupă de educaţia propriilor fii, mame care-şi abandonează prunci şi părinţi care nici nu mai merită acest nume, pentru că-şi obligă fiicele să săvârşească fapte imorale ori le săvârşesc ei înşişi. Şi atunci, nu este de mirare că o parte din tineretul de azi se îndepărtează de Hristos şi de tradiţiile de omenie şi bună cuviinţă ale neamului nostru.

Biserica, ca instituţia sacră, are datoria să îndrepte aceste lucruri condamnabile, iar fiii ei duhovniceşti trebuie să fie pregătiţi pentru a depăşi ispitele şi obstacolele acestei lumi. Suntem o ţară creştin-ortodoxă şi avem menirea să combatem asemenea practici dăunătoare neamului românesc. Precum păstorii la Betleem, care păzeau ieslea de răufăcători, aşa şi noi, ierarhii şi clerul Bisericii lui Hristos, avem menirea să apărăm familia creştină de noile ispite ale acestui veac, pentru ca pacea şi bunăvoirea să domnească pe pământ.

IUBIŢII NOŞTRI FII DUHOVNICEŞTI,

Dintre toate vârstele vieţii, cea mai frumoasă, cea mai scumpă, cea mai duioasă şi cea mai plină de amintiri este copilăria fiindcă e vârsta dragostei şi a credinţei curate. Aşadar, ajutaţi pe copiii voştri să înţeleagă care este rostul vieţii şi menirea lor. Feriţi-i de prieteniile rele, de petrecerile dăunătoare sufletului şi trupului! Apropiaţi-i de biserică şi de învăţătura ei. Iar voi, iubiţi tineri, nu nesocotiţi sfatul părinţilor voştri, ci, dimpotrivă, apreciaţi-le străduinţele şi mai cu seamă dragostea pe care v-o poartă. Adevăraţii şi sincerii voştri prieteni şi sfătuitori sunt numai părinţii. Fiţi cu luare aminte şi cântăriţi fiecare vorbă pe care o auziţi şi, mai cu seamă, priviţi la purtarea celor din jurul vostru şi respingeţi tot ceea ce este rău şi dăunător. Numai aşa veţi putea fi bucuria părinţilor şi veţi putea lucra pentru ridicarea morală şi materială a acestui neam.

Astăzi, în ziua Naşterii Domnului, să ne naştem din nou şi noi, ca să ne învrednicim să primim pe pruncul din Betleem în sufletul nostru. Numai aşa vom avea un Crăciun adevărat, cu pace şi bucurie pe pământ.

Cu aceste îndemnuri şi sfaturi părinteşti, mulţumim Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile ce ne-au fost date în acest an şi, totodată, rog pe Cel Nou-Născut în Betleemul Iudeii să petrecem Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei, cu sănătate deplină şi întru toate bună sporire.

Al vostru, neostenit rugător către Domnul şi de tot binele doritor,

† G H E R A S I M
EPISCOPUL RÂMNICULUI