Pastorala la Nasterea Domnului a IPS Pimen

Iubitului nostru cler, cinului monahal si binecredinciosilor crestini din de Dumnezeu pazita noastra Arhiepiscopie, har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal, iar de la noi, arhiereasca binecuvântare.

Motto: „Hristos Se naste slaviti-L. Hristos din ceruri întâmpinati-L!…”

Fiul lui Dumnezeu, Cel ce este de o fiinta cu Tatal si cu Sfântul Duh, preaslavit în Treime si necuprins cu mintea, Domnul nostru Iisus Hristos, „Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire”, S-a smerit pe Sine, nascându-Se în ieslea din Betleem si înfasându-Se în scutece „ca sa prefaca necinstea în cinste, ca sa îmbrace ceva ce este neslavit cu slava, sa arate chip de vietuire desavârsita…”, dupa cum ne învata Sfântul Ioan Gura de Aur.

Domnul nostru Iisus Hristos S-a nascut într-un salas sarac, în vreme de noapte, când întunericul si tacerea se astern pretutindeni. Nasterea Sa a fost vestita întregii fapturi de îngeri prin descoperiri dumnezeiesti si primita de oamenii credinciosi. Pastorii simpli si magii învatati, s-au plecat în fata lui Iisus Hristos-Prunc, preamarind si laudând pe Dumnezeu pentru îndurarea Sa fata de neamul omenesc.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu este o taina pe care mintea omeneasca n-o poate patrunde în întregime. Sfântul Apostol Pavel se minuneaza de aceasta noua descoperire a lui Dumnezeu în lume, pe care o numeste „marea taina a crestinatatii” (ITim.3, 16), iar vechile cântari bisericesti înfatiseaza deopotriva nasterea Mântuitorului ca pe o „taina straina si preamarita”, „mare si preaslavita minune”.

Da, „taina straina si preaslavita” este Nasterea Domnului, caci prin ea Cel nevazut se face vazut; Cel necuprins de ceruri, în pestera Se cuprinde si în scutece Se înfasa; Cel ce sade pe scaun de heruvimi este culcat în iesle; Cel nascut din vesnicie din Tata fara mama, Se naste în timp din mama fara tata; Cel înconjurat de slava dumnezeiasca Se îmbraca cu chipul robului pentru a fi asemenea cu noi; Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei Maria se face astazi!

Iubiti credinciosi,

Aratarea Domnului nostru Iisus Hristos pe pamânt este fapta dragostei lui Dumnezeu fata de lume. „Caci asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16). Prin tot ceea ce Mântuitorul a propovaduit si a savârsit, prin întreaga Sa viata de pogorâre de la marirea dumnezeiasca la slabiciunea trupului omenesc, afara de pacat, s-a revarsat dragostea lui Dumnezeu peste faptura zidita de El. Savârsind din iubire lucrarea de mântuire a lumii, prin bunavoirea Tatalui si cu venirea Sfântului Duh peste noi, Domnul nostru Iisus Hristos, dupa ce ne-a izbavit de osânda pacatului stramosesc, prin jertfa Sa de buna voie pe Cruce, ne-a ridicat din nou la „sânul Parintelui ceresc”, prin Învierea si Înaltarea Sa întru marire, facându-ne iarasi vrednici de dragostea dumnezeiasca. Pe de o parte, prin nasterea Sa, Hristos Domnul a împlinit fagaduinta lui Dumnezeu de a darui celor ce-L iubesc, „ceea ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit, în Împaratia cerurilor” (I Cor. 2, 9), iar pe de alta parte, prin învatatura si viata Sa, El ne-a aratat calea pe care trebuie sa mergem pentru a vietui pe pamânt în dragoste frateasca unii cu altii, spre a dobândi viata vesnica în iubirea lui Dumnezeu cea necuprinsa de mintea omeneasca.

Îndreptând, înnoind si întarind zidirea noastra cea dintâi prin unirea firii omenesti cu firea dumnezeiasca,

Dumnezeu ne-a facut si pe noi fii ai Sai si ne-a dat putere sa vietuim asemenea cu Fiul Sau, Unul Nascut. Având începutul ei în Dumnezeu, „dragostea nu piere niciodata”, dupa cum ne învata Sfântul Apostol Pavel în imnul pe care-l închina dragostei (I Cor. 13, 1-13).

Dreptmaritori crestini,

Prin întruparea Sa de la Sfântul Duh si din Fecioara Maria, Domnul nostru Iisus Hristos S-a facut om, cuprinzând în Sine întreaga faptura omeneasca. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, afirma ca de acum „nu mai este elin sau iudeu, taiere împrejur si netaiere împrejur, barbar, scit, rob, slobod, ci toate si în toti este Hristos” (Col. 3, 11). Astfel, zidul care despartea pe oameni în diferite feluri a fost darâmat prin unirea tuturor cu Mântuitorul Hristos.

Fiind zidita dupa chipul lui Dumnezeu, pentru a se putea face asemenea Lui, firea noastra omeneasca, prin credinta în Hristos, se împartaseste de daruri dumnezeiesti. Dintre acestea, darul cel mai mare pe care ni 1-a agonisit noua Mântuitorul prin întruparea Sa, este înfierea noastra de catre Dumnezeu-Tatal. „Pentru ca sunteti fii”, scrie Sfântul Apostol Pavel catre galateni, „trimis-a Dumnezeu în inimile noastre pe Duhul Fiului Sau care striga: Parinte” (Gal. 4, 6). Noi avem deci în sufletele noastre Duhul înfierii; suntem fii ai lui Dumnezeu. El ne lumineaza cugetele sa pricepem care este „largimea si lungimea, adâncimea si înaltimea dragostei si întelepciunii lui Dumnezeu”; El este Cel ce ne îndeamna si ne ajuta sa vietuim „fara de prihana si fara de rautate”; El este „Datatorul de viata”, „Vistierul bunatatilor”, „Mângâietorul” sufletelor noastre.

Vedeti dar câta iubire ne-a dat noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu! Zice Sfântul Evanghelist Ioan: „Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu. Ce vom fi nu s-a aratat pâna acum. Dar stim, ca atunci când El se va arata, vom fi asemenea Lui, fiindca Îl vom vedea precum este” (I Ioan 3, 2).

Iubiti fii duhovnicesti,

Întâmpinând pe Domnul nostru Iisus Hristos la nasterea Sa, întâmpinam pe însusi Dumnezeu, Care a venit în lume sa ne mântuiasca. Sa-L pomenim deci în chip dumnezeiesc, sa ne curatim de tot ceea ce poate pângari sufletele si trupurile noastre prin rugaciune , post si spovedanie, si sa-I gatim în noi lacas sfânt. Pornirile cele rele din cugete sa le alungam, iar poftele spre desarta desfatare sa le înfrângem în inimile noastre. De orice fapta rea sa ne ferim; nimeni dintre noi sa nu-si petreaca viata în pacate, ci sa umblam cu „mintea înnoita ca sa putem deosebi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si bineplacut si desavârsit”. Trupurile noastre „sa le înfatisam lui Dumnezeu jertfa vie, sfânta, bineplacuta” (Rom. 12, 1-2). Dreapta credinta sa o pastram cu scumpatate si în sfintenie sa ne petrecem viata. Facerea de bine si darnicia sa nu le dam uitarii caci jertfe ca acestea sunt „bineplacute lui Dumnezeu” (Evrei 13, 16).

Sa îndreptam gând de recunostinta si multumire catre toti cei care au ajutat, credinciosi si preoti din eparhia noastra, ierarhi împreuna cu preotii si credinciosii lor din alte eparhii, pentru construirea celor 21 de case, cu materiale de constructii, alimente, si mobilier familiile sinistrate. Rugam pe Bunul Dumnezeu ca jertfa dragostei lor sa fie bine primita în împaratia lui Dumnezeu.

Sfintele sarbatori ale Nasterii, Botezului Domnului si Anului Nou sa le petreceti cu sanatate si cu bucuria mântuirii!

Al vostru de tot binele voitor si catre Domnul pururea rugator,

Pimen
Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor

– articol pus la dispozitia Lacasuri Ortodoxe prin bunavointa dlui. Adrian Popovici