A fost ctitorit de vornicul Mareş Băjescu şi soţia sa Maria, în anul 1666. Altarul a fost pictat în 1741. În 1808 a fost distrus de un incendiu, fiind refăcut şi zugrăvit în 1835. În anul 1898 s-a construit calea ferată şi tunelul care trece pe sub porţile din faţa bisericii, fiind necesară demolarea chiliilor. Din vechile clădiri a rămas numai un foişor, zidurile şi turnul de apărare de la nord şi est de biserică. Cupola şi o parte din altar au fost dărâmate în 1916-1918 şi refăcute între anii 1923-1925. Ultima restaurare a acestui monument istoric s-a făcut în anul 1960 de către Direcţia Monumentelor Istorice. Pictura este lucrată în frescă, altarul fiind pictat în 1761 de pictorii Radu, Mihail şi Iordache, iar naosul şi pronaosul in 1835 de stareţul Irinarh.
