Evanghelia Sotiei lui Iisus: cum a fost colat un FALS. Evangheliile Secrete-

Se stie ca o Evanghelie – sau un fragment dintr-o Evanghelie – poate fi declarata “un fals”, identificand daca autorul ei aparține lumii vechi sau lumii moderne. În ambele cazuri, obiectivul unei astfel de povesti ar fi acela de a convinge cât mai multi cititori cu putinta să ia acest nou text în serios – ca si cand ar fi vorba despre o alta deschidere menita sa descopere noi aspecte, necunoscute inca, din viața lui Iisus, sau despre cum a fost percepută ea de către cei ce I-au urmat Lui.

In analiza sa “aprofundată” asupra textului, care incepe să fie deja cunoscut sub numele de „Evanghelia Soției lui Iisus”, Karen King subliniază, în mod întemeiat, faptul că nu trebuie sa ne asteptam la noi informații despre istoria lui Iisus (1), dar ca textul poate oferi informații valoroase despre dezbaterile Crestinismului timpuriu pe tema sexualitatii și sexului. Cel puțin, s-ar putea intampla asta în cazul în care ar fi vorba despre un text “autentic”, cu adevărat vechi.

King isi admite scepticismul sau inițial, dar in prezent este convinsa că acest fragment de papirus provine dintr-o copie din secolul al IV-lea, a unui text din secolul al doilea.

Pornind de la aceasta ipoteza – si mai ales fiindca are in fata descoperirea unei recunoscute cercetatoare, cu pretentia unui nivel academic in domeniul Crestinismului Timpuriu si al Gnosticismului – Francis Watson, un savant creștin și profesor de Exegeza Noului Testament, la Universitatea din Durham, Marea Britanie, a facut cunoscut in mediul academic rezultatul cercetarilor sale, din ultimele zile, pe tema recentei “descoperiri”. Voi incerca sa va prezint in cele ce urmeaza, argumentele lui Watson, care a predat anterior si la Universitatea din Aberdeen. Watson este un savant respectat în zonele de interpretare biblică și teologică, in interpretarea Scripturii. El detine un masterat si un doctorat la Oxford.

In prezentarea sa succinta, care a avut loc cu putin timp in urma – si in posesia careia am intrat in aceste zile, la randul meu, prin intermediul Serviciului de presa Lăcașuri Ortodoxe, al Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe – profesorul Watson argumenta că scepticismul ar fi trebuit sa ramana exact atitudinea corectă pe care trebuia sa o aiba o cercetatoare de talia lui King. De ce? Pur si simplu fiindca, dupa parerea acestuia, textul asa-zisei Evanghelii a Sotiei lui Iisus nu este nimic altceva decat un colaj, un material recompus din bucăți mici – cuvinte sau fraze – in cea mai mare parte a lor fiind culese din Evanghelia Copta a lui Toma (101 și 114), intr-un nou context. Deci, aceasta lucrare este, cel mai probabil, compoziția unui autor modern, care nici macar nu este un vorbitor nativ copt – mai afirma Watson, dupa cum informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.

Analiza si comparatia lui Watson, linie cu linie, intre Evanghelia Soției lui Iisus si Evanghelia Copta a lui Toma (și, într-unul din cazuri, cea a lui Matei) se va concentra doar pe partea stricta a fragmentului pe care King l-a transcris, tradus și editat. Sublinierile din traducerile de text, copta si englezeasca, evidențiaza modul de redactare identic intre Toma (sau Matei) și Evanghelia Soției lui Iisus. Asteriscurile (*) indică o abatere a traducerii King. “Sper ca si cititorii care nu sunt copti sa găseasca, la randul lor, aceste argumentari ca fiind destul de usor de urmarit”, afirma profesorul in deschiderea sa (n.n / la randul meu am incercat sa transpun cat mai fidel explicatiile care tin strict de domeniul cercetarii).

Ce se intampla, mai exact?

(„nu mie. Mama mi-a dat mie viata… “)

Linia 1 a fragmentului din noua evanghelie se deschide prin literele , și King sugereaza in mod plauzibil că reprezinta ultimele două litere ale (“la mine”), care se repetă mai târziu, pe aceeași linie. Prin urmare, literele ar fi fost găsite la sfârșitul liniei precedente. Linia de față deriva în întregime din 101 – Evanghelia dupa Toma (numerele de pagina și de linie se referă la manuscrisul original, copt):

(”Și cel care nu iubeste pe tatăl său sau pe / mama sa în felul meu nu poate deveni un ucenic / al meu. Pentru mama mea… / Dar mama mea adevarata mi-a dat viață “, Evanghelia dupa Toma 101.)

Linia 1 din Evanghelia Sotiei lui Iisus reproduce exact nu doar cuvintele din Evanghelia dupa Toma 101, subliniate mai sus, ci, de asemenea, si modul de divizare a liniei manuscrisului existent copt. În ambele cazuri, o linie incepe cu secvența de scriere (Evanghelia dupa Toma 49.36; Evanghelia Sotiei lui Iisus, L1). În ambele cazuri, o linie se termină cu o secventa de scriere, care diferă doar intr-un singur punct: .

Autorul, sau compilatorul, Evangheliei Sotiei lui Iisus a tinut cont in mod evident de manuscrisul copt existent, al Evangheliei lui Toma, de divizarea liniei pe care, el sau ea, a urmat-o si aici, afirma Watson in demonstratia sa. O explicație evidentă este aceea că autorul s-a folosit de o editie modern publicata, copta, a textului copt, fiindca si aici linia originala de divizare, din ea, a fost pastrata (2).

(Ucenicii I-au spus lui Iisus”)

Această fraza, in format exact, nu apare în Evangheliile Canonice (acceptate de Biserica), unde cele mai apropiate expresii echivalente ar fi: “Si ucenicii Ii spun Lui” (3), “ucenicii Lui I-au spus Lui” , (4) și “Deci, ucenicii I-au spus Lui” (5).

“Ucenicii I-au spus lui Iisus” apare, deci, de trei ori în Evanghelia dupa Toma (12, 18 și 20, unde apar intrebari despre, respectiv, conducator, sfarsit si Imparatia Cerurilor) (6). În Evanghelia Sotiei lui Iisus, prescurtarea numelui lui Iisus “(nomen sacrum) cu , ia aceeasi forma ca in exemplele din Toma.

Trebuie acum să luam liniile 3 și 4 din Evanghelia Sotiei lui Iisus, la un loc:

(„respinge. Maria nu este mandra de El…) / (Iisus a spus, “Sotia mea si… *)

Cuvantul “respinge” apare de două ori în Evanghelia dupa Toma, în formă executorie (injunctiva), , “să-L lasam sa respinga” (Evanghelia dupa Toma 81;114). (7)

În al doilea caz, obiectul respingerii este insa “lumea” , iar în primul caz verbul este necalificat (nespecificat): “Să lasam pe cel care are puterea sa respinga .

Intrucat partea care precede , în Evanghelia Sotiei lui Iisus, Linia 3, pare sa fie imbogatita de prefixe injunctive si pronominale sau , totul devine neclar – cum ar avea sens? – atunci când exact ucenicii sunt cei care vorbesc, si nicidecum Iisus Insuși.

Modelul primar pentru randurile 3-4 se afla in Evanghelia dupa Toma 114:

(Simon Petru a zis / lor, “Să lăsăm pe Maria sa plece, pentru femeile care nu sunt vrednice de viață” a spus Iisus… “)

Aici, autorul sau compilatorul Evangheliei Sotiei lui Iisus a luat patru elemente din Evanghelia dupa Toma 114, inversând ordinea celor aflate pe pozitia 3 si 4, dintre ele. “Maria” este direct legată de “nedemna de …”, iar referintei „femeie” ii urmează acum formula introductivă, “Iisus a spus:”, forma fiind schimbata cu “femeia mea”, “Soția mea” . (8)

] “. . . ea va fi în măsură să fie ucenic al meu și * [

Aici vom reveni din nou la Evanghelia dupa Toma 101, unde un limbaj foarte similar apare de două ori:

(“Cel care nu urăște pe tatăl său și pe mama sa, în felul meu, nu va putea să fie ucenic al meu și cel care nu iubeste pe tatăl său și pe mama sa, în felul meu, nu va putea să fie ucenic al meu”).

Formele verbale relevante cuprind un sufix prononimal sau (masculin singular III, modificat cu feminin singular III), un prefix viitor , un verb auxiliar care demonstreaza abilitatea , și o parte principala verbala care, în combinație cu cuvantul înseamnă “a fi sau a deveni un ucenic”.

Fraza, ca intreg, este un echivalent copt al textului Evanghelistului Luca (Luca 14.26 / 27, 33), cu reminiscente, probabil, din pasajul Evangheliei dupa Toma.

În Evanghelia dupa Luca, oricum, textul copt folosește formulari diferite, deși sinonime (9).

Originile frazei verbale din Evanghelia Sotiei lui Iisus, Linia 5, par să se afle în Evanghelia dupa Toma 101, alaturi de Evanghelia Sotiei lui Iisus, Linia 1.

] Omul rau * să se umfle… (sa se sparga) [

Un blestem de acest gen este neobișnuit în tradiția lui Iisus, cel puțin cand este formulat la adresa unei persoane (Marcu 11.14). Pasajul ar putea fi imaginat ca ecou al descrierii neplăcute a lui Iuda Iscarioteanul (a lui Papias) (10). Verbul copt poate însemna totuși “să fie distrus” (11)

]. * Eu sunt cu ea in calitate de [

Aici, primele trei cuvinte copte nu provin din Evanghelia dupa Toma, ci de la Matei 28.20b, cu o ajustare a sufixului pronominal, din “cu tine” in “cu ea”:

“Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele …” (12)

] o reprezentare (icoana, imagine)[

Termenul (“icoana”), este atestat doar o singură dată în Evangheliile Canonice (13), dar de șapte ori în Evanghelia copta dupa Toma, sub forma . Într-unul dintre aceste cazuri este însoțit de articolul nehotărât, ca si aici in Evanghelia Sotiei lui Iisus, Linia 8. (14)

Rezumand, Watson descopera ca sase dintre cele opt linii incomplete ale Evangheliei Sotiei lui Iisus sunt atât de strâns legate de Evanghelia copta dupa Toma, în special 101 și 114, incat dependența lor este aproape sigura. O linie suplimentară este derivata si ea din Matei; doar una ramane fara legatura. Autorul a folosit, deci, nimic mai mult decat o tehnica compozitionala de “colare” sau „peticire”. Dependenta de piesele de text deja existente, copte, este extrem de plauzibila, Watson atribuind-o unui autor modern, cu capacitati copte limitate comparativ cu un vechi copt autentic. Într-adevăr, fragmentul Evangheliei Sotiei lui Iisus poate fi intenționat incomplet, lacunele sale fiind incluse din start, din afara, in continutul acestuia. Impresia de modernitate este întărită, in plus, de faptul ca Linia 1 contine o linie de divizare prezenta intr-un manuscris coptic care a supravietuit vremurilor, ușor accesibil în edițiile moderne tipărite. Cu excepția cazului în care această impresie de modernitate ar fi contracarata prin investigații suplimentare și considerente noi, pare deci puțin probabila recunoasterera Evangheliei Sotiei lui Iisus ca fiind “veritabila”, un produs al scrierii unei Evanghelii istorice.

O paralelă modernă, in ce priveste aceasta tehnica a colajului, folosita de “autorul” Evangheliei Sotiei lui Iisus, poate fi făcuta si cu cazul Evangheliei Secrete a lui Marcu, mai precis cu pasajele care – așa dupa cum tot Watson argumenta pe larg, cu alta ocazie – urmau sa fie atribuite, împreună cu scrisoarea în care acestea erau inglobate, pretinsei descoperiri a lui Morton Smith. (15)

Conform demonstratiei de altadata a lui Watson, compoziția lui Smith era ea însăși inspirata dintr-un fragment de Evanghelie, în mod explicit fictiva, cunoscut sub numele de Evanghelia lui Nicodim, de care amintea un roman, de altfel uitat, al lui James M. Hunter, The Mar Saba Mister (1940). (16)

Atât savantul american cat si romancierul canadian își creasera texte false ale Evangheliei, din fragmente de text autentic: Marcu într-un caz, Marcu, Ioan și Vechiul Testament în celalalt caz.

Poate că autorul Evangheliei Sotiei lui Iisus a fost inspirat chiar de procedura de compozitie a Evangheliilor Secrete, care a fost descoperita la scurt timp după publicarea lor.

Tinand cont de toate argumentarile de mai sus, lui Watson nu-i mai ramane decat sa incerce sa concluzioneze, cu o unda de dezamagire la adresa unor astfle de “noi descoperiri”:

“Lui Iisus din Evanghelia Secreta îi placea să traiasca dezbracat cu tinerii barbati, pe timpul noptii, în acelasi timp părând ostil femeilor. (17) În schimb, fragmentul nou din Evanghelia Sotiei lui Iisus incerca sa ne vorbeasca clar despre “sotia Acestuia””. “Sa fie noua imagine heterosexuala a lui Iisus, care a fost creata doar pentru a o completa pe cea homosexuala a lui Smith?” se intreaba acesta – mai informeaza Serviciul de presa Lăcașuri Ortodoxe, al Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe.

Personal, consider ca ideea mai noua, reflectata si accepatata cu precadere in Biserica Anglicana a ultimilor ani, de hirotonie a femeilor, de „noi ucenici” de sex feminin, ai lui Hristos, in lumea clericala moderna, are un rol mult mai mare in „descoperirea” de fata. Dincolo de toate aceste intentii, insa, demonstrate regulat de acea parte a lumii care se arata inversunata impotriva Crestinismului, fie ea ateista sau de orice alta religie, Biserica va ramane, continuu si vesnic, singura… Mireasa a lui Hristos.

[