Substituirea lui Dumnezeu – NECREDINTA
Multi dintre noi preferam sa sustinem ca pacatul, in esenta lui, este senzualitate, crima sau egoism. Vorbeam in articolul anterior despre vanitate, ca alternativa a mandriei dar si ca izvor al tuturor rautatilor. Totusi, miezul caderii omului in toate timpurile este, pur si simplu, refuzul de a-L lasa pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. Este plasarea oricarui lucru sau oricarei persoane pe locul suprem, care este doar al lui Dumnezeu.
Astfel, alegerea sinelui, in locul lui Dumnezeu, nu este rau doar pentru ca a fost preferat sinele, ci pentru ca a fost ales ALTCEVA decat Dumnezeu. Alegerea in defavoarea lui Dumnezeu, a oricarui alt obiect finit, este gresita, indiferent cat de altruist ar putea fi un asemenea act.
Mai trebuie punctat si faptul ca atitudinea fata de Dumnezeu este de prima importanta pentru fiecare dintre noi. Asa cum spuneam mai sus, esenta, miezul pacatului in sine, este IDOLATRIA de orice fel. Sa nu uitam ca insusi Lucifer, cand si-a abatut intreaga atentie doar asupra sa si mai ales a meritelor sale, cand s-a substituit lui Dumnezeu, atunci au cazut, ca intr-un joc de domino, toate calitatile ce le dobandise.
Sunt voci care vorbesc astazi despre un aspect trist, existent in mijlocul crestinilor, fie ei ortodocsi, catolici sau protestanti. Intrebarea care suscita discutii numeroase este:
care este cauza majora pentru care noi nu Il mai iubim pe Dumnezeu asa cum ar trebui, nu ne mai inchinam Lui si, mai rau pentru noi, nici nu Il mai ascultam?
Suntem un neam razvratit si, in multe aspecte ale vietii noastre, rau. Ipocrizia a luat locul sinceritatii, dragostea a fost inlocuita de interes, pomana televizata s-a substituit milei… si lista ar putea continua.
Eu indraznesc sa fac aici o remarca: NECREDINTA este cauza majora a instrainarii noastre de Dumnezeu.
Oricine va crede cu adevarat ca Dumnezu este ceea ce spune El ca este, Ii va acorda statutul legitim in viata sa si locul privilegiat in inima. Ca crestin, a nu face aceasta este PACAT. A pune propriile noastre idei deasupra Cuvantului revelat al lui Dumnezeu, inseamna a refuza sa credem ca acest Cuvant este adevarat. A cauta propria noastra voie, implica convingerea ca propriile noastre valori sunt de fapt superioare celor ale lui Dumnezeu.
Pe scurt, este vorba de nerecunoasterea lui Dumnezeu ca Dumnezeu.
