Mesajul final al Celui de-al III-lea Forum Catolic-Ortodox (integral)

1. Cel de-al III-lea Forum Catolic-Ortodox a avut loc în Lisabona, Portugalia, in perioada 5-8 iunie 2012, pe tema “Criza economică şi Sărăcia. Provocări pentru Europa de astăzi”. Forumul a fost găzduit de către Eminenţa Sa Cardinalul Patriarh de Lisabona, José da Cruz Policarpo. Lucrarile au fost co-prezidatw de Cardinalul Péter Erdo, preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) şi Mitropolitul Gennadios de Sassima, al Patriarhiei Ecumenice. După experienţa pozitivă a primelor două Forumuri Catolic-Ortodoxe (Trento, Italia, 11-14 decembrie 2008 şi Rodos, Grecia, 18-22 octombrie 2010), delegaţii Conferinţelor Episcopale Catolice din Europa şi ai Bisericilor Ortodoxe din Europa au discutat despre problema crizei economice şi despre repercusiunile acesteia asupra Europei, în lumina credinţei creştine.

In urma acestei intâlniri, dorim să exprimam gândurile noastre, creştinilor din Bisericile noastre şi tuturor celor care împărtăşesc preocupările noastre.

2. Europa de azi traverseaza o criză de mare severitate.

Mulţi europeni suferă direct din cauza consecinţelor acestei crize: în special a şomajului, a lipsei de perspectivă şi de speranţă. Europenii sunt îngrijoraţi de viitorul lor.

Bisericile noastre ii primeste si ii asculta pe cei care suferă şi sunt ingrijorati. Ele isi doresc să adreseze credinciosilor lor si tuturor europenilor un mesaj de încredere şi de speranţă. Trebuie să ne păstram credinţa în Providenţa Divină şi în capacitatea noastră de a corecta greşelile din trecut, şi trebuie să trasam liniile unui viitor de dreptate şi de pace.

3. În istoria sa, Europa nu doar o data a reuşit să isi redreseze destinul sau, apeland la utilizarea resurselor sale de gândire şi la morala creştina, inscrise in Biblie, în tradiţia patristică şi monahală, şi in doctrina sociala a Bisericii, care constituie o comoara împărtăşită tuturor popoarelor.

4. Mesajul Bisericilor stabileste loul şi rolul persoanei umane în creaţie, în societate şi in viaţa economică, în special.

Bisericile creştine ne învaţă că omul îşi găseşte împlinirea în Dumnezeu Creatorul si Mantuitorul. Nimic în această lume nu-l poate satisface pe om. Ea descopera legaturile care ii leaga pe oameni, in comuniune cu Creatorul.

5. Ca rezultat al procesului secularizarii, mulţi europeni s-au întors de la această legătură esenţială cu Dumnezeu, cautandu-si sensul în viaţă doar din orizontul pământesc. Ideologiile hedoniste şi materialiste au oferit viziunile lor de gândire reductivă, facandu-ne sa credem ca fericirea ar putea fi castigata prin acumularea de bunuri, care ar fi libertatea, prin satisfacerea tuturor dorinţelor, şi că viaţa socială ar putea rezulta din conjugarea tuturor intereselor private.

6. Bisericile observa ca actuala criză nu este doar o criză economică. Aceasta este o criză morală şi culturală, şi o criză mai profundă antropologica şi spirituala.

Dacă am ajuns aici, aceasta se datoreaza faptului că finantele au iesit de sub economia reală şi economia a iesit de sub controlul politic, care s-a indepartat de etica.

Având în vedere experienţa noastră, a prezenţei vii a lui Hristos în Biserică, credem ca aceasta inseamna o revenire a lui Hristos, prin voia Duhului Sfant, şi a credinţei creştine, pentru ca oamenii de astăzi sa isi găseasca un răspuns la aspiraţiile cele mai profunde ale lor.

7. Societatea ar trebui să fie organizata astfel încât întotdeauna sa slujeasca omului, şi nu invers. Omul este prin natura sa o fiinţă socială, implinita in primul rand prin familie. Respingem individualismul, care ii izolează pe oameni, unii de la alţii. Fiecare persoană este un scop în sine, deschis catre iubirea infinită a lui Dumnezeu, şi nu ar trebui să fie tratat ca un obiect de manipulat, dupa bunul plac al celor mai puternici. Creştinii, la rândul lor, sunt dispuşi să lucreze cu toţi oamenii de bună credinta, pentru o societate mai dreaptă şi mai umană.

8. Dacă europenii vor sa iasa din criză – în solidaritate cu restul umanităţii – trebuie să înţeleagă că e nevoie sa-si schimbe stilul lor de viata. Credinciosultrebuie sa-si reînnoiasca relaţia personală cu Dumnezeu Cel in Treime, care este comuniune de iubire, respect, care transcede dincolo de simpla înţelepciune sau convingere etica. Criza poate fi o oportunitate pentru o intoarcere salutara a constiintei. Europenii trebuie să dea sens activitatii economice, printr-o viziune integrală, nu trunchiata, persoanei umane şi demnitatii sale. Reasezand persoana la locul său, prin obiectivele economice de dezvoltare integrală, în solidaritate, prin deschiderea culturii catre căutarea adevărului, punand la locul ei societatea civila si ingeniozitatea cetăţenilor in lucrarea pentru bunăstarea contemporanilor lor, se vor crea condiţiile pentru apariţia unui nou tip de relaţie cu banii, producţia şi consumul. Aceasta ne aminteşte de tradiţia ascetică creştină a postului. Bisericile fac apel la creştini, să-şi coordoneze slujirea lor diaconala la nivel local şi global, pentru a-i ajuta pe oamenii aflati în situaţii precare şi a contribui la dezvoltarea unei societăţi mai echitabile.

9. În această schimbare esenţială, o prioritate trebuie să se acorde muncii. Aceasta ar trebui să se concentreze asupra activităţilor de creare de locuri de muncă. Fiecare persoană trebuie să trăiască în demnitate şi să prospere prin munca sa, si sa fie solidara cu ceilalti. Toate formele de corupţie şi de exploatare trebuie să fie evitate.

10. Piaţa nu ar trebui să fie o forţă oarbă şi anonima. Acesta este locul unde bunurile şi serviciile comercializate, importante pentru dezvoltarea materiala, sociala si spirituala a omului. Piaţă trebuie să fie reglementata în funcţie de dezvoltarea integrala a persoanei.

11. Nu mai sunt posibile risipirea resurselor creaţiei, poluarea mediul în care trăim, aşa cum facem noi. Vocaţia omului este aceea de a fi administrator, şi nu pradator al creaţiei. Astăzi, trebuie să ne dăm seama de datoria fata de generaţiile viitoare, sa nu le lasam un mediu degradat şi de nelocuit.

În lumea noastra globalizată, mâna care reglementează viaţa popoarelor nu trebuie să fie mâna invizibilă a egoismului individual sau colectiv, ci o politică de control şi de transparenţă a lurcurilor, dusa de actorii sociali şi de State.

12. Ne dorim sa adresam un cuvânt de încurajare guvernelor naţionale şi funcţionarilor instituţiilor europene, în eforturile lor de a ajunge la un mod corect şi echitabil in depasirea crizei economice şi financiare, cu o atenţie deosebită acordata ţărilor cele mai nevoiase.

13. Ne adresam in primul rand singurului agent de schimbare capabil sa dezvolte societăţilor noastre, pentru un nou stil de viaţă: cetăţeanul ţărilor noastre europene. Dacă el înţelege necesitatea vitală a schimbarii obiceiurile sale, reprezentanţii săi în organele parlamentare il vor urma, industria se va adapta la noua sa alegere, educaţia va preda un nou model de cetăţenie, mult mai sobru şi solidar faţă de săraci. În cele din urmă, omul european va reaprinde bucuria rădăcinilor sale creştine şi va cultiva dimensiunea spirituală a fiinţei sale, singura în măsură să umple căutarile lui de fericire şi de sens.