Iertarea, ca mod de viata

Motto

…iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

Cel ce nu iartă năruie puntea peste care el însuşi este nevoit să treacă.

Sf Vasile cel Mare

Tragedia s-a petrecut în Africa de Sud, ţara lui Nelson Mandela. Acest om paşnic a dat lumii întregi o lecţie de iertare atunci când, după 27 de ani de închisoare, urmând să devină preşedintele ţării, l-a invitat pe torţionarul său lângă el pe scenă unde se desfăşura ceremonia de investire. Prin acest act public văzut de toată lumea Mandela a dat tonul pentru iertare şi reconciliere naţională. A instituit un organism guvernamental denumit: Comisia pentru Adevăr şi Reconciliere. Că să dea autoritate şi greutate acestei comisii, a numit în fruntea ei pe arhiepiscopul Desmond Tutu. Aceşti doi bărbaţi nonviolenţi (Mandela şi Tutu) cunoşteau puterea iertării, ei au avut un singur obiectiv, acela de a dezamorsa criza din ţară după ani lungi şi grei de conflict interetnic între rasa albă şi cea neagră. Regulile comisiei infinţate erau simple: dacă un ofiţer care a comis crime în aceşti ani venea de bună voie în faţa procurorilor şi îşi mărturiseau faptele recunoscându-şi pe deplin vina, avea şansa de a nu fi judecat şi condamnat. Radicalii au obiectat vehement subliniind evidenta nedreptate, însă Mandela a rămas ferm hotărât pe poziţie. El a zis că ţara are nevoie mai presus de orice, de vindecare nu de justiţie. Unul din cei audiaţi de comisie a fost ofiţerul alb Van de Broeck. El a mărturisit cum împreună cu alţi colegi de-ai săi au împuşcat un tânăr de culoare în vârstă de 18 ani, după care i-au ars trupul pentru distrugerea oricaror posibile dovezi. Opt ani mai târziu acelaşi ofiţer, Van de Broeck, s-a întors în aceeaşi casă pentru a-l aresta pe tatăl băiatului respectiv. Soţia acestuia a fost obligată să fie de faţă atunci când ofiţerii l-au legat pe bărbat de stâlp, au turnat benzină peste el şi i-au dat foc.

În sală s-a lăsat o linişte de mormânt de îndată ce bătrânei care îşi pierduse fiul şi soţul i s-a dat dreptul la cuvânt. „Ce doriţi de la Van de Broeck?” a întrebat-o judecătorul. Pretenţia ei era aceea ca Van de Broeck să revină la locul crimei şi să adune praful de pe jos astfel încât să-l poată înmormânta pe soţul ei cum se cuvine. Apoi a mai zis: „Van de Broeck mi-a răpit familia, dar sufletul meu este încă plin de dragoste. Aşa încât aş dori ca, de două ori pe lună, să mă viziteze în ghetou şi să petreacă alături de mine o zi ca şi cum i-aş fi mamă. Şi aş mai vrea ca Van de Broeck să ştie că Dumnezeu l-a iertat, aşa cum l-am iertat şi eu. Aş vrea să-l îmbrăţişez pentru a-i arăta că l-am iertat cu adevărat.”

Câţiva dintre cei prezenţi au început să cânte, din senin „ Amazing Grace” în vreme ce bătrâna se întrepta spre boxa acuzaţilor, însă Van de Broeck nu mai auzea nimic. Copleşit de cele auzite, leşinase.

Ce înţelegem de aici? Întelegem că:

• Dreptatea pedepseşte răul

• Răzbunarea perpetuează răul

• Iertarea biruieşte răul

Biserica este formată din oameni şi implică întotdeauna relaţii. Aceste relaţii din cadrul comunităţii creştine, datorită anumitor contexte, vedem ca ajung să fie rupte. Odată relaţiile frânte, se afectează climatul comunitar, distrugând părtăşia creştină. Un lucru este cert, Dumnezeu nu poate fi slujit în asemenea circumstanţe. Pentru a avea un început nou, Creatorul umanităţii a pus la dispoziţia noastră un remediu pentru asemenea situaţii, numit iertarea.

Iertarea este singurul element prin care putem să ne vindecăm relaţiile frânte. Singura metodă viabilă de a resuscita relaţiile rupte dintre noi este iertarea. Omul care nu înţelege clar iertarea lui Dumnezeu nu face apel la acest remediu. După căderea în păcat, fiinţele umane au adăugat ceva propriu, vizavi de relaţiile umane – o lege străină, răzbunarea, care de fapt duce la moarte. Cel care nu acceptă oferta lui Dumnezeu şi nu iartă este nevoit să accepte minciuna Diavolului – răzbunarea.

Această lege a răzbunării are o deviză: fiecărei dureri provocate, trebuie să i se răspundă cu un act corespunzător de răzbunare. Cui îmbrăţişează răzbunarea, ranchiuna şi ura, îi recomand să mediteze la liderul indian Mahatma Gandhi, care a spus: „ dacă toţi oamenii ar porni de la principiul ochi pentru ochi, atunci întreaga lume ar orbi în cele din urmă”.

Hristos, prin învăţătura Sa despre iertare, răstoarnă complet legea răzbunării. Mântuitorul subliniază că există o singură cale corectă de a te raporta la aproapele care ţi-a greşit, şi aceasta este iertarea. Dacă refuzi această cale divină de soluţionare a conflictului, înseamnă că accepţi cealaltă metodă – răzbunarea, prin care de fapt te califici singur ca ucigaş: „oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş” (1Ioan 3:15). Prima duce la viaţă, iar a doua duce la moarte, a vrut să concluzioneze Hristos.

C. S. Lewis, un gânditor şi scriitor britanic de excepţie, a spus: „a fi creştin înseamnă a ierta ce e de neiertat, întrucât Dumnezeu, la rândul Său, a iertat impardonabilul din noi.” Dumnezeu este autorul iertării şi prin iertare a pus la dispoziţie o modalitate prin care omul să îndepărteze toxicitatea din inima lui.

Consider că iadul celor care nu iartă incepe de pe pământ. Refuzând să iert, mă văd aruncat în temniţa trecutului, şi îi cedez celui neiertat, să deţină controlul asupra mea. Nu la întâmplare cuvântul “a ierta” îşi are rădăcinile în latinescul „libertare” care înseamna a da drumul, a elibera. Iertăm nu doar pentru a ne supune lui Hristos: iertăm de fapt şi pentru noi înşine. Medicii au ajuns la concluzia că o atitudine de neiertare este nocivă trupului şi deseori recomandă pacienţilor săi să ierte. Specialiştii în consiliere spirituală spun că nicio persoană nu este mai nefericită şi neîmplinită decât cea care nu iartă.

Adevărata iertare nu este uşoară şi nici ieftină, iertarea vie întotdeauna costă. Dacă nu vei ierta să ştii că neiertarea te va costa inima şi în final viaţa. Uitarea ţine de memorie – însă iertarea ţine de inimă. Numai cel care iartă, după cum ne-a iertat Hristos, se mişcă în ritmul dragostei divine. Iertarea te pune într-o stare superior înălţătoare de a fi în ritmul inimii lui Dumnezeu, Care a iertat totul.

În limba engleză: forgive (a ierta) conţine verbul “to give” (a da), iertare înseamnă a da cuiva ceva ce nu merită. Iertarea îşi are originea în cuvantul grecesc “charis” de unde avem cuvântul har. Iertarea (har) este o minune.

…şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi…

Aţi înţeles acum?

PS: In spiritul celor scrise va recomand spre vizionare un film cu totul special. O lectie de viata. Filmul se numeste “Invictus [https://www.990.ro/player-filme-624-Invictus-Neinfrant-online.html] ” si este regizat de Clint Eastwood.

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.