Principalele puncte cu care se va confrunta noul Papa al Bisericii Ortodoxe Copte

“Egiptul nu este o ţară în care trăim, ci o ţară care trăieşte în noi.” – declara Papa Shenouda al III-lea, într-una dintre bine-cunoscutele sale declaraţii publice.

După o pastorire a Bisericii Copte din Egipt, inceputa in anul 1971, Shenouda a murit, sâmbătă (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), milioane de creştini aflandu-se in prezent in doliu. Un om domol, cu un talent oratoric recunoscut, atat pentru spiritul său ferm cat şi pentru puternicul simţ al valorilor, Papa a fost iubit de ambele parti ale Egiptului, creştini şi musulmani.

Dupa revoluţie, creştinii egipteni a trebuit să se lupte cu provocările nemiloase, cu sentimentul întregii comunitati asediate şi cu temerile despre viitor, dezlantuite.

Ultimii ani, din cate se pare, nu au mai fost la fel cu cei anteriori pentru coptii egipteni, nemulţumiri grave rămanand nerezolvate. Mulţi creştini simt ca Papa a plecat din această lume, exact intr-un moment în care era cea mai mare nevoie de el. Şi, se întreabă: va fi capabil noul Papă să înfrunte aceste incercari?

1. Urme greu de urmat

Poate ca una dintre cele mai mari provocări cu care se va confrunta noul Papă consta in faptul că acesta va trebui sa calce pe urmele uneia dintre cele mai influente figuri din istoria recenta a Egiptului creştin. Shenouda, care i-a condus pe creştinii copţi din Egipt în ultimii patruzeci de ani, a fost un om cu o carismă considerabilă. Cartile sale, discursurile şi predicile tradiţionale de Miercuri, din Catedrala Abbasiya, i-au ajutat in a ramane uniti pe credinciosii creştini în faţa acestor multe obstacole, usor de remarcat în ultimele decenii.

Sub tutela acestuia, Biserica Ortodoxa Coptă a devenit nu doar una regională, ci o instituţie de nivel internaţional. A construit biserici in Africa, inclusiv în Kenya, Zimbabwe si Africa de Sud, şi filiale ale Bisericii Copte, în ​​SUA şi Canada. El a mai fondat, de asemenea, prima Biserică Ortodoxă Coptă din America de Sud (în Sao Paolo, Brazilia), iar a doua în Bolivia.

Când şi-a asumat papalitatea, în 1971, existau doar 4 biserici in America de Nord. În prezent există aproximativ 100.

“Noul Papă se va confrunta cu numeroase provocări, din cauza instabilităţii cu care se confrunta in prezent Egiptul”, declara analistul politic egiptean Fawzy Sameh. “Dar, cea mai mare provocare va consta in gasirea acelei persoane care sa poata calca pe urmele acestui mare om”.

“Papa Shenouda a demonstrat talent in administrarea problemelor bisericeşti – nu doar în Egipt, dar si la nivel regional şi internaţional”, a mai adăugat Fawzy. “El a fost capabil să facă acest lucru prin uimitoarea sa tarie de caracter şi prin capacitatea de a-i atrage pe oameni. Oricine va fi cel ce il va inlocui, va trebui sa fie capabil sa calce pe urmele sale. Şi, acest lucru nu va fi uşor”.

2. Problema divorţului

Una dintre problemele noului Papă, fără îndoială, va fii aceea ca trebuie să se ocupe de tema spinoasă a divorţului (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

Biserica Ortodoxa Coptă le permite creştinilor să anuleze căsătoria dintre doua persoane doar în cazul adulterului. Niciunui crestin care a apelat la varianta divortului oficial nu i se va mai permite în Biserica Coptă sa se recasatoreasca. Şi, în cazul în care totusi se recăsătoreste, apeland la o alta denominatiune creştină, Biserica Coptă nu ii va recunoaşte casatoria.

În ciuda presiunii unei mari parti din turma sa, Biserica de sub Shenouda a rămas statornica în opoziţia faţă de divorţ, subliniind că aceasta nu a insemnat nimic altceva decat respectarea preceptelor biblice: “Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”, in Noul Testament, Matei 13:44.

Refuzul Bisericii de a se clinti in rezolvarea acestei probleme i-a facut pe multi copti nefericiti, “fortandu-i să se convertească la alte confesiuni creştine sau să abandoneze efectiv Creştinismul si sa imbratiseze Islamul, care le permite sa divorţeze”.

Pentru mai multi ani de zile, Biserica Coptă a respectat aşa-numitele “regulamente din 1938”, care le-au permis creştinilor să apeleze la divorţ pentru 9 motive, dintre care unul fiind “diferentele ireconciliabile”. În acea perioadă, creştinii care solicitau divorţul asteptau mult timp, dar in cele din urma li se acorda. Legea mai permitea, de asemenea, recăsătorirea fără permisiunea expresă a Bisericii.

După ce Papa Shenouda a venit la putere, şi-a exprimat imediat dezgustul fata de aceste reglementări şi a iniţiat procedurile rapide de schimbare a acestora. În anul 2008, el a reuşit, în sfârşit, să limiteze motivele de divorţ doar la adulter.

Decizia a dat nastere unor proteste publice in randul multor copţi, care cereau ca Biserica sa revina la reglementările din 1938. În luna aprilie a anului trecut, un grup de copţi au pornit o mişcare numită “Dreptul la Viaţă”, prin care cereau dreptul de a divorţa şi de a se recăsători (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

În septembrie, grupul a facut pasul controversat prin care au ales sa paraseasca Biserica Ortodoxă Copta (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Potrivit legii egiptene, atunci când un cetăţean paraseste în mod oficial o comunitate religioasă, şi nu se alatura alteia, intra in aplicare legea islamică, în acest caz însemnand că copţii în cauză pot obţine divorţuri şi se pot recăsători dacă doresc acest lucru.

“Am luat această decizie pentru a scapa de orice presiune din partea Bisericii Copte, lasand ca hotararea sa apartina statului”, marturisea fondatorul mişcării, Ayman George.

De atunci, aproximativ 4.000 de copţi au părăsit Biserica şi au pornit procese la Curtea Egipteana a Familiei, pentru divorţ.

“Speram acum ca soluţia sa poata fi găsită în dreptul civil, prin intermediul instanţelor familiei”, a explicat George. “Cu toate acestea, judecătorii egipteni încă se mai luptă in a decide pe tema acestor cazuri”.

George, la randul sau, speră insa ca noul Papă sa adopte o poziţie mai îngăduitoare vizavi de problema divorţului.

“Nu am avut nimic cu Papa Shenouda. A fost un om mare şi înţelept”, spune George. “Problema noastra a fost ca Biserica refuza să raspunda pozitiv la cererile noastre de divort, sa schimbe legea sau, cel puţin sa revina la reglementarile din 1938”.

“Această problemă a provocat atât de multe diviziuni în sanul Bisericii Copte”, a adăugat el. “Este motivul pentru care mai multe femei copte s-au convertit la Islam. Este o problemă uriaşă şi noi nu putem decat sa speram că va fi rezolvată cat de curând”.

Avocatul copt Nabel Gabrial, cu toate acestea, se îndoieşte ca noul Papa va face modificările mult-asteptate.

“Legea din 1938 a fost iniţial elaborata de către o persoană laică”, explică Gabrial. “Odata ce a fost aplicata, Biserica a depus în mod repetat plângeri împotriva acesteia, din motiv ca încălca legile Bibliei, Care acordă divorţul numai în cazul adulterului. Noul Papă nu va avea nicio alta alegere, ci va urma Legea lui Dumnezeu exprimată în Biblie”.

3. Biserica-clădire

În ultimii zeci de ani, creştinii egipteni s-au luptat pentru construirea – sau renovarea – bisericilor lor, din cauza lipsei unui cod unic de reglementare a construirii lacasurilor de cult.

Problema dateaza din 1856 – prin Decretul Hamayouni din era otomana, care ii obliga pe non-musulmani sa obţina un decret prezidenţial pentru construirea lacasurilor de cult. În 1934, Ministerul Egiptean de Interne a emis, de asemenea, Decretul Al-Ezabi, care a făcut ca totul sa devina mai greu pentru creştini atunci cand isi doreau sa construiasca biserici. Decretul prevedea zece condiţii pentru creştini, in obţinerea unei autorizaţii de construcţie, inclusiv un decret prezidenţial. Condiţiile mai prevedeau, de asemenea, ca distanţa dintre o biserică şi o moschee sa nu fie mai mică de 100 de metri, fiind nevoie in acelasi timp si de aprobari din partea musulmanilor care locuiau in zona in cauza.

În 1999, Presedintele de atunci, Hosni Mubarak, a emis Decretul 453, efectuand reparaţii la toate lacasurile de cult care faceau obiectul unui cod al constructiilor civile din 1976, acesta tratan, la fel moscheile şi bisericile. Cu toate acestea, bisericile noi au încă nevoie de aprobarea funcţionarilor administrativi şi ai securitatii, şi sunt refuzate de multe ori autorizatiile pentru bransarea la apă şi energie electrică, precum şi pentru lucrările de renovare.

Dupa înlăturarea lui Mubarak, în luna februarie a anului trecut, copţii au cerut în mod repetat elaborarea unui cod unificat al clădirilor, pentru eliminarea restricţiilor privind clădirile Bisericii. Potrivit avocatului Bisericii Copte, Tarwat Baket, mai multe proiecte de coduri ale construcţiilor au fost elaborate şi se aşteaptă, în prezent, o aprobare parlamentară.

“Am avut proiecte care au fost propuse în comun de către Bisericile Ortodoxe, Catolice şi Anglicane din Egipt, precum şi unul care a fost prezentat de către Consiliul Naţional pentru Drepturile Omului”, a spus Baket pentru revista Ahram. “Dar, pana acum, nicio decizie nu a fost luata, asupra niciunuia dintre ele”, mai informeaza Seviciul de presa Lăcașuri Ortodoxe al Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe.

În luna octombrie a anului trecut, comitetul crestino-musulman nu a fost in stare să aprobe proiectul mult-asteptat, unificat, al cladirilor, ci doar a recomandat adoptarea unei legi “care sa reglementeze construirea de biserici”.

Nu s-a facut niciun progres la această reuniune funesta, iar sarcina de a găsi o soluţie la problema veche de câteva decenii va cădea acum în spatele noului Papa copt. Avocatul Baket, care a fost apropiat al lui Shenouda, consideră că nu va fi o treabă uşoară.

“Am avut mai multe întâlniri cu Papa Shenouda, pentru a discuta problema. Papa avea multe cunoştinţe juridice, deşi nu era licentiat, şi a prezentat de multe ori recomandări logice pentru aceasta lege”, spune Baket. “Dar acum avem un Parlament plin de islamişti, care nu au niciun interes în rezolvarea problemelor creştine, deci mă îndoiesc foarte mult că vom rezolva această problemă, atâta timp cât acest Parlament rămâne la putere”.

4. Ascensiunea Islamista

Începând cu anii 1970, mişcările islamiste au fost în mod constant în creştere, la putere, în Egipt. Deşi interzisa, ​​Fratia Musulmana a reuşit să capete o popularitate considerabilă, în timp ce mulţi dintre candidaţii săi – înainte de revoluţie – au participat ca independenţi şi au câştigat locuri în Parlament. În alegerile parlamentare din 2005, aceştia au câştigat o treime din numărul de locuri din Adunarea Populară (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

Ascensiunea islamiştilor a facut ca tensiunile sectare între musulmanii şi creştinii din Egipt sa creasca. De multe ori s-a adoptat un ton ostil la adresa creştinilor, de către predicatorii din moschee sau de canalele islamice prin satelit, facand ca mulţi creştini să se simtă străini în propria lor ţară.

În timp ce mulţi creştini sperau ca revoluţia sa aduca, în cele din urmă, mult-doritele-drepturi ale omului, situaţia s-a dovedit a fi exact una opusa. În săptămânile de după căderea lui Mubarak, au existat o serie de atacuri asupra bisericilor şi creştinilor (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

Islamiştii, avand libertatea de a vorbi în public pentru prima dată, au început să ii numeasca pe crestini “eretici” şi sa ii ameninţe, forţandu-i să plătească impozitul numit Jizya – o taxă islamică pentru non-musulmani – imediat ce au venit la putere.

Atacurile asupra bisericilor creştine i-au facut pe activişti să organizeze mai multe mitinguri si marşuri, in care sa solicite protecţie şi drepturi egale. În timpul unei astfel de marş, în octombrie, personalul armatei i-a atacat pe protestatarii creştini, actiunea ducand la moartea a cel puţin 25 de demonstranţi copţi, în cela ce a ajuns să fie cunoscut cu numele de “Masacrul Maspero”.

Situaţia a devenit şi mai cumplită atunci când islamiştii au câştigat o majoritate de locuri în primul Parlament Egiptean post-Mubarak, cu 23%apartinand Salafistilor ultra-conservatori.

La acea vreme, Papa Shenouda a încercat să adopte o atitudine conciliantă, chiar şi întâlnindu-se cu liderii islamişti în mai multe ocazii. Cu toate acestea, gestul a condus la critici dure din partea multor creştini, care au simţit ca Papa i-ar fi trădat pe ei şi pe cei care au murit.

Din păcate, noul Papă este sigur ca va moşteni cel puţin unele dintre aceste resentimente populare. De fapt, în conformitate cu analistul politic Ayman El-Sayyad, şi redactor-şef al revistei Weghat Nazar, noul Papă trebuie să se confrunte cu o problemă mai complexă, deoarece harta politică a Egiptului a fost in mod radical schimbata dupa revolta populara de anul trecut.

“Au existat multe intrebari vizavi de islamişti, în timpul Papei Shenouda, dar statul a fost întotdeauna de partea Bisericii, pentru că regimul Mubarak ii vedea pe islamisti ca duşmani”, spune El-Sayyad. “Dar acum situaţia este diferită. Acum islamiştii sunt statul. Şi rămâne neclar modul în care Biserica se va ocupa de asta”.

Fawzy consideră că, indiferent de modul în care noul Papa va vedea problema, el nu va renunta la ideea si cererea de lungă durată, prin care copţii sa fie tratati în mod egal cu omologii lor musulmani.

“Această problemă nu este deschisa discuţiilor. Noul Papă şi comunitatea coptă nu vor accepta nimic mai puţin decât sa fie parteneri egali în această naţiune”, spune Fawzy. “Ideea că Papa întruchipează întreaga Biserică nu este prea exactă. Aici mai exista scriitori copti, politicieni şi gânditori. Exista clerici care nu vor renunţa la afirmaţiile anterioare, ale Papei Shenouda, conform carora copţii şi musulmanii sunt egali şi trebuie tratati ca atare”.

5. Problema Israelului

Papa Shenouda nu si-a dat niciodata avizul fata de Israel. Respingerea sa fata de Tratatul de pace – Egipt 1979 – cu auto-proclamatul stat evreiesc, l-a facut sa se cufunde in ape tulburi in relatia cu fostul preşedinte Anwar El-Sadat, care l-a alungat in Manastirea sa Wadi Al-Natroun şi i-a retras autoritatea papala.

Biserica Ortodoxa Coptă din Egipt a fost certata cu Tel Aviv-ul, deoarece autorităţile israeliene au decis să transforme Manastirea copta Deir Al-Sultan, din Ierusalim, in Biserica etiopiana, în 1970.

Dupa semnarea Tratatului de pace Egipt-Israel, cu peste 30 de ani în urmă, Papa le-a interzis copţilor sa mai viziteze Ierusalimul, prin afirmatia celebra: “Noi nu vom intra în Ierusalim din nou, până când nu vom merge brat la brat cu fraţii noştri musulmani şi arabi”.

Şi în această chestiune, Biserica Coptă nu îşi va schimba probabil poziţia, după moartea lui Shenouda.

“Papa si-a dorit ca poziţia lui fata de Israel sa corespunda cu cea a poporului egiptean”, explică Fawzy. “El a spus că nu va normaliza relaţiile cu Israelul până când poporul egiptean nu va acorda undă verde; el va merge [la Ierusalim], doar atunci cand marele Sheikh al Al-Azhar il va insoti. Acest lucru nu se va schimba”.

Baket este si el de acord. “Papa a luat poziţie foarte puternică in fata Israelului, dupa semnarea de la Camp David”, spune el. “Si, de-a lungul anilor, el s-a ţinut de cuvânt, chiar dacă alţi lideri arabi nu au facut-o. Noul Papă va trebui să respecte, de asemenea, acest lucru. Biserica nu isi poate normaliza relaţiile cu Israelul până când poporul egiptean nu va aproba un astfel de pas”.

6. Un nou Egipt

Începând cu revolta din Piata Tahrir, de anul trecut, egiptenii – care timp de decenii au fost în mare măsură pasivi şi apolitici – au început să fie interesati activ în politică. Ţara asista la o activitate politică fără precedent, care include o creştere a participării la orice inseamna marşuri de protest şi mitinguri, pentru crearea de partide politice şi, de asemenea, la un nivel record de participare la votul din alegeri.

Nouă tendinţă a afectat, de asemenea, si comunitatea coptă, copţii participand la viaţa politică, asa cum nu s-a mai vazut niciodată înainte. Modificările notabile au venit din partea tineretului copt, care a infiintat sindicate şi asociaţii de presă pentru drepturile copţilor.

“În opinia mea, acest lucru va reprezenta cea mai mare provocare cu care se va confrunta noul Papă. El va trebui să fie capabil sa creeze un nou discurs, conform noului Egipt, post-revoluţionar”, spune Fawzy. “Va avea nevoie de abilitate şi de carisma pentru a-i atrage pe creştini, mai ales pe tineri, cu care va trebui să isi creeze o nouă relaţie”.

Într-adevăr, ca şi in alte segmente ale societăţii egiptene, structura comunitatii copte s-a schimbat în ultimul an, şi cel puţin unii copţi ar putea să nu mai fie dispuşi să se supună Bisericii.

“Timp de multi ani de zile, copţii – ca si majoritatea egiptenilor – s-au speriat şi s-au supus autoritatii”, spune El-Sayad. “Nu va mai fi cazul”.

Întâmplător, noul Papa va aparea in acelasi timp pe scenă, în tandem, cu un nou Preşedinte – care, fără îndoială, va avea un efect extraordinar asupra lui.

“Acest lucru va da nastere unor noi intrebari la care trebuie sa raspunda”, spune El-Sayad. “Noi suntem ocupati in prezent cu redactarea unei noi Constituţii. Cum vor face copţii acest lucru? Cum vor proceda in alegerea unui Preşedinte, pentru prima dată”?

De ani de zile, copţii din Egipt sunt văzuti ca o grupare politică distinctă în cadrul societăţii, spune El-Sayad. Activitatea lor politică a fost adesea dictată de identitatea lor copta, mai explică el. De exemplu, în martie 2011, la referendumul naţional, multi copţi au votat împotriva amendamentelor constituţionale propuse, deoarece acestia erau îngrijorati de faptul că modificările ar servi doar intereselor islamiste.

“Întrebarea care se pune acum este: vor rămâne un grup distinct? Vor vota în viitoarele alegeri prezidenţiale în calitate de cetăţeni, sau de copţi?” se intreaba El-Sayad. “Eu personal cred că, odata cu plecarea Papei Shenouda, copţii din Egipt nu vor mai rămâne un grup distinct în cadrul societăţii, şi se vor apropia tot mai mult de ideea egalitatii de cetăţenie”.

– o analiza, traducere si interpretare, dupa un tratat al Yasmine Fathi (cotid. in lb. araba Ahram) si alte declaratii oficiale din presa internationala