Credinta
Motto:
”Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.”
Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel
(Capitol 11-1)
Notiunea de credinta, este foarte des folosita in lumea ortodoxa si nu numai. Fara sa realizam insemnatatea credintei, spunem mecanic despre cineva, in prisma unei evlavii evidente, ca este credicios sau credicioasa.
De cate ori nu rostim cu multa usurinta despre cutare sau cutare persoana:
- Este foarte credincioasa!
Dar care este criteriul dupa care socotim credinciosia cuiva?
Exista o credinta etalon?
Personal consider despre credinta ca este inainte de toate mijlocul prin care primim cu totii viata vesnica.
Apoi, precum spune si Sfantul Apostol Pavel, credinta este si un fel anume de incredere in Dumnezeu in diferite momente ale vietii. Stim cu totii ca Dumnezeu este Atotputernic si ca El se afla in permanenta legatura cu fapturile Sale. Mai mult, prin acest tip de credinta nadajduim pururi in dragostea Lui, in momentele grele din viata.
In aceeasi masura, credinta mai este si totalitatea invataturilor crestine cuprinse in Sfanta Traditie, Sfanta Scriptura, Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe si invataturile Sfintilor Parinti.
Credinta mai poate fi si un dar. Cel mai mare dar primit de om. Este darul Duhului Sfant. Este darul care ne face madulare ale trupului Lui Hristos si cetateni ai Raiului. Acest tip de credinta aduce omului discernamantul (dreapta socoteala). Adica omul stie sa recunoasca si sa actioneze dupa voia lui Dumnezeu.
Si, nu in ultimul rand, credinta este izvorul orcarei slujiri a noastre in aceasta lume. Clerici sau mireni, adapandu-ne de la acest izvor, ne umplem de tarie si nadejde, de dragoste si iertare, de ravna si pricepere – toate ca efecte ale felului in care lucreaza credinta in noi.
Fara aceste aspecte lucratoare in viata noastra, zadarnica este asa-zisa noastra “credinta”. Mai rau, ne aflam si netrebnici in fata Celui Caruia Ii slujim.
Sa luam aminte!
