Rabdare Strategica, dar ce asteptam?

În data de 15 septembrie 2011, în apropiere de graniţa ruso-georgiană, în Cheile Dariali, o mânăstire a fost deschisă de către Patriarhul Întregii Georgii, Ilia al II-lea. Patriarhul şi-a exprimat încrederea că lăcaşul reprezintă o prevestire a relaţiilor mai bune între cele două naţiuni care vieţuiesc de o parte şi de alta a frontierei. Cu toate acestea, chiar a doua zi, în timpul deschiderii unei noi Academii Militare Naţionale în Gori, preşedintele Saakaşvili a acuzat continuarea politicii expansioniste a Rusiei, interpretând că aceasta prevesteşte apropierea unui eventual colaps al Rusiei, informeaza Serviciul de presa Lăcașuri Ortodoxe, intr-o analiza inspirata de un articol postat de una dintre revistele georgiene in urma cu cateva ore.

Contrastul puternic dintre declaraţiile celor două figuri, subliniază faptul că problemele spirituale reprezintă în acest moment una dintre singurele zone de cooperare dintre cele două ţări, întrucât ambele prezintă o majoritate creştin-ortodoxă. Ilia al II-lea consideră că această unitate ar putea aduce împreună Georgia şi Rusia, chiar şi politic. Patriarhul a amintit modul în care, după negocieri şi ostilităţi de pornire, această nouă mânăstire a fost sfinţită.

Desigur, nu este un mod realist să ne gândim că acest gen de reconciliere, dintre cele două ţări, va fi promovat prin construirea mânăstirii. Cu toate acestea, diplomaţia bisericească şi religioasă comună ar putea fi o zonă în care soluţionarea discordiei şi-ar putea găsi suport, asigura Patriarhul.

Cu toate acestea, preşedintele Saakaşvili a folosit ocazia deschiderii noii Academii Militare, în scopul iterării faptului că ruşii continuă să ocupe teritoriul georgian apropiat şi că aceştia sunt gata să repete agresiunea împotriva Georgiei. Saakaşvili a reamintit istoria Georgiei, atunci când aceasta a fost cucerită de invadatorii inamici, “doar că aceşti duşmani au dispărut, iar Georgia a rămas”. Preşedintele a mai prezis un viitor cumplit pentru “imperiul” rus, prevăzând un eventual colaps cauzat de politica imperialistă a acestuia. Cu toate astea, debarasarea Georgiei de trupele ruse, prin forţă, este imposibilă şi rezolvarea situaţiei prin intermediul relaţiilor de bună vecinătate este una de neimaginat.

Pentru a ieşi din acest impas, nu există nimic altceva de făcut, ci se pare că “singurul joc ramane doar unul al… aşteptarii”. Astfel, Preşedintele a adus si un “omagiu rapid” conceptului de “răbdare strategică”, recomandat pentru Tbilisi de către SUA. Cât de mult va fi nevoie de răbdare, şi până la ce limită, este înca incert. În orice caz, relaţiile Rusia-Georgia nu par să meargă în direcţia în care doreşte Patriarhul. Pe scurt, cuvintele Preşedintelui arată destul de clar că Georgia nu se aşteaptă la niciun progres în relaţiile cu Rusia, în viitorul previzibil, în ciuda speranţei crescute a lui Ilia al II-lea.

“Colapsul rus” şi “răbdarea strategică”, în cadrul aceluiaşi discurs, alcătuiesc o formulare interesantă. Ideea de colaps al Rusiei este o temă comună de speculaţii în rândul analiştilor din Rusia, precum şi în partea de vest, convinşi de faptul că Federaţia Rusă, în forma sa actuală, nu este una care să mai dureze. Aceşti analişti prevăd Rusiei retragerea din Caucazul de Nord, la un moment dat. Aşa după cum războaiele din Cecenia demonstrează, nu va fi un proces rapid, iar Moscova a folosit atât forţă cât şi viclenie în cooptarea elitelor din republicile problematice din interiorul graniţelor sale. Un colaps rus este ceva pur şi simplu nerealist pentru un program de aşteptare, cel puţin în viitorul apropiat.

Dacă Tbilisi este hotărât să respecte conceptul de răbdare strategică, ar trebui să o facă într-un context în care Georgia să se poată deplasa spre un stat democratic, prosper şi atractiv pentru alţii. În cazul în care Preşedintele aşteaptă, dar nimic, apreciaza publicatia Messenger, atunci ar trebui să se aibă în vedere consolidarea proprie a Georgiei, mai degrabă decât slăbirea Rusiei – deşi Patriarhul nu se aşteaptă la niciuna dintre variante.