Autoritatea care nu se poate cumpara

Inaltpreasfinţitul Dmitri, în vârstă de 87 de ani, fost Arhiepiscop de Dallas şi Eparhia de Sud, a adormit întru Domnul, în locuinţa proprie, la orele 2:00 dimineaţa, duminică, 28 august 2011, informeaza Agentia de Stiri Lacasuri Ortodoxe.

Preafericirea Sa Mitropolitul Iona şi mai mulţi preoţi şi credincioşi au participat la o slujbă de priveghere, pentru Arhiepiscopul Dmitri. Mitropolitul urma să se deplaseze în Republica Cehă, cu o delegaţie a Bisericii Ortodoxe din America, dar a rămas în Dallas pentru a fi alături de Arhiepiscop.

Slujba înmormântării va fi oficiată în Catedrala parohială Sfântul Serafim, din Dallas, fondată de Arhiepiscopul Dmitri, în misiunea sa, la scurt timp după hirotonire, în 1954.

Fiind ridicat la rang de episcop, în 1969, acesta şi-a păstorit turma timp de 57 de ani, într-un mod remarcabil.

Arhiepiscopul Dmitri s-a născut cu numele Robert R. Royster, dintr-o familie baptistă din Teague, Texas, în data de 2 noiembrie 1923. După ce au descoperit Creştinismul Ortodox, la vârsta adolescenţei, el şi sora sa i-au cerut mamei lor binecuvântarea, pentru a se converti, de atunci lucrarea sa punând accentul pe Persoana şi lucrarea lui Iisus Hristos, un semn distinctiv al misiunii sale viitoare, de ierarh. Mai târziu, acesta chiar amintea că un cleric ortodox şi mare mentor al său îl sfătuise încă de la începutul preoţiei sale să cuprindă întotdeauna numele lui Hristos în fiecare discuţie şi predică.

După ce au primit binecuvântarea dorită, şi după o perioadă de cercetare şi studiu, el şi sora sa au fost botezati Creştin-Ortodox, la Biserica grec-ortodoxă Sfânta Treime din Dallas, în 1941. Cei doi au primit numele de Dmitri şi Dimitra.

Dmitri a fost recrutat în Armata Statelor Unite în 1943, după care a urmat o pregătire intensivă în limba japoneză, în Ann Arbor, MI, precum şi la Serviciul inteligent al Şcolii Militare din Fort Snelling, MN. Mai târziu, a lucrat ca interpret japonez, în grad de sublocotenent, în cadrul personalului generalului Douglas MacArthur. Fusese binecuvântat cu o sănătate de fier. Îşi reprezentase chiar şi liceul în semifinalele de tenis. Mai târziu, ca ierarh, comenta faptul că sănătatea bună şi rezistenţa fizică ar trebui să fie puse în slujba lui Hristos. În urma propriului sfat, el însuşi şi-a exploatat condiţia fizică, în mod repetat călătorind şi vizitând parohiile şi misiunile pe care le întemeiase.

După serviciul militar, şi-a completat studiile, primind o diplomă la Universitatea North Texas din Denton, şi un master în limba spaniolă, în 1949, la Universitatea Metodistă de Sud. A absolvit studii postuniversitare la Universitatea Tulane din New Orleans, după care s-a întors la casa sa din Dallas.

În 1954, ca ipodiacon al Bisericii Ortodoxe Ucrainene sub jurisdicţia Constantinopolului, el a lucrat cu Comunitatea Ortodoxă Mexicană a Maicii Domnului, din San Juan de Los Lagos, începând să traducă slujbele liturgice ortodoxe în limba spaniolă. În aprilie 1954, ipodiaconul Dmitri, sora sa Dimitra şi preotul lor, părintele Rangel, au cerut binecuvântare de la Prea Sfinţia Sa, Episcopul Bogdan, să înfiinţeze o misiune ortodoxă în limba engleză în Dallas – viitoarea Catedrală Sfântul Serafim. A fost hirotonit diacon şi, în acelaşi an, preot, devenind paroh al Catedralei Sfântul Serafim.

Pentru câţiva ani, el a predat limba spaniolă la Southern Methodist University. De asemenea, preda şi la Universitatea Tulane din New Orleans, încă din studenţie.

Pe parcursul primilor ani la Catedrala Sfântul Serafim, Părintele Dmitri şi-a continuat activităţile misionare în randul americanilor mexicani, dar avea intenţia să dezvolte o nouă comunitate. Ca rezultat direct al dorinţei sale – ca oamenii din toate categoriile să asculte mesajul Creştinismului Ortodox – Catedrala rămâne şi astăzi un model de parohie multi-etică, numărând mulţi ortodocşi sau convertiţi.

În timp ce funcţiona ca preot şi instructor universitar, Părintele Dmitri îşi consacra o parte din timp surorii sale, pentru a o ajuta cu propriul ei restaurant. Cei doi au ajuns să fie cunoscuţi si ca adevăraţi gastronomi. Nu degeaba sărbătorile şi mesele de hram organizate la domiciliul Arhiepiscopului erau aşteptate cu mare interes de către membrii Bisericii şi ai clerului local din Dallas. El a trăit modest şi a fost generos, nu numai prin zeciuiala către Catedrala proprie, ci şi prin donaţii către seminarii, opere de caritate, misiuni eparhiale şi daruri pentru persoanele nevoiaşe.

Între 1966 şi 1967, Părintele Dmitri a studiat la Seminarul Sfântul Vladimir, în timp ce preda spaniola la Universitatea Fordham. În 1969, a fost hirotonit episcop de Berkeley, CA, ca auxiliar al Înalt Prea Sfinţiei Sale, Arhiepiscopul Ioan Shahovskoy de San Francisco, pe data de 22 iunie. Numirea sa este considerată de unii istorici ca fiind prima hirotonie ca episcop a unui convertit, din Episcopia Americii, deşi o altă persoană, Ignatie Nichols fusese hirotonită în 1932, dar ulterior a părăsit Biserica. În 1970, a fost numit Episcop auxiliar de Washington sub Preafericirea Sa, Mitropolitul Ireney.

În data de 19 octombrie 1971, Episcopul Dmitri a fost ales episcop de Hartford şi New England. În 1972, Sfântul Sinod al Episcopilor a adus Mexicul sub auspiciile Bisericii Ortodoxe din America, întrucât devenise autocefală în 1970, de sub Patriarhia Moscovei. Având în vedere cunoştinţele sale şi pasiunea pentru cultura mexicană şi limba spaniolă, Episcopului Dmitri i-au fost conferite responsabilităţi suplimentare, de către Sfântul Sinod, ca Exarh al Mexicului. El a fost la fel de mult iubit de către poporul mexican ca şi de cei din Eparhia proprie.

În 1977, la al 5-lea Sinod al Intregii Bisericii Ortodoxe din America, în Montreal, Episcopului Dimitri i se deferise, cu majoritate de voturi, postul de Mitropolit. Din motive de continuitate, însă, Sfântul Sinod l-a ales pe Prea Sfinţia Sa, Episcopul Teodosie Lazor de Sitka şi Alaska, care devenise apărător şi susţinător al muncii misionare în sudul Statelor Unite.

În 1978, Sinodul Episcopilor a făcut importantul pas de a creea Eparhia de Dallas şi de Sud. Episcopul Dmitri a devenit ierarh conducător al acesteia, văzând Catedrala Sfântul Serafim ca pe propriul Scaun Episcopal. Catedrala Mântuitorul Hristos, Miami, FL, o comunitate proeminentă din Sud, a devenit cea de-a doua Catedrală a Eparhiei nou formate. Protopopul George Gladky, un misionar veteran şi paroh al Bisericii Hristos Mântuitorul, a fost numit cancelar. El şi Episcopul Dmitri au lucrat admirabil în această regiune a Americii, în care Creştinismul Ortodox era relativ necunoscut. Prima Adunare Eparhială de Sud a avut loc în Miami, 25-26 august 1978.

În 1993, Sfântul Sinod l-a ridicat pe Episcopul Dmitri la rang de Arhiepiscop. El a prezidat, de asemenea, diferite departamente ale Bisericii Ortodoxe din America.

În data de 4 septembrie 2008, ca urmare a pensionării Preafericirii Sale, Mitropolitul Herman, Sfântul Sinod l-a numit pe Arhiepiscopul Dmitri locţiitor al Bisericii Ortodoxe din America, Eminenţa Sa, Arhiepiscopul Serafim Storheim asistându-l ca administrator. În noiembrie 2008, rolul Arhiepiscopul Dmitri, ca Locum Tenens, s-a încheiat, prin alegerea Prea Sfinţiei Sale, Episcopul Jonah Paffhausen din Fort Worth, ca Mitropolit.

În data de 22 martie 2009, Arhiepiscopul a cerut să fie pensionat. Sub conducerea sa, Eparhia de Sud a crescut de la 12 comunităţi la cele peste 70 de parohii şi misiuni din prezent.

După pensionarea sa, Arhiepiscopul Dmitri a trăit liniştit în propria casă, scriind, făcând vizite ocazionale în comunităţile eparhiale şi menţinând o implicare continuă în viaţa Catedralei Sfântului Serafim. Vizitele inopinate la catedrală ale Arhiepiscopului, chiar şi pe timpul cât a fost bolnav, au fost surse de inspiraţie şi de bucurie pentru credincioşi.

În fosta sa Eparhie şi în Biserica Ortodoxă din America, Arhiepiscopul Dmitri lasă o viziune progresivă asupra evanghelizării şi a vieţii ecleziale, o fundaţie solidă pe care să se dezvolte în viitor comunităţile şi şcolile. El lasă experienţa sa de credincios, fiind un părinte plin de compasiune, al cărui entuziasm era contagios, inspirându-i pe mulţi, să privească profund spre vocaţiile lor din Biserică.

Înfiinţarea de noi misiuni, hirotoniile preoţilor sau diaconilor şi primirea altora în Creştinismul Ortodox, au fost surse de încântare continuă. Avea răbdare cu clerul şi cu laicii care au si ei nevoie de îndreptare. De fapt, ar fi dificil să se amintească vreo situaţie în care acesta să fi muştruluit pe cineva în public. Modul blând de a sfătui pe alţii a însemnat “stilul său”. Uneori, acest tip de abordare îi făcea pe unii să considere că modul său de supraveghere ar trebui să fie unul mai strict, sau că ar trebui să fie mai exigent în aşteptările sale. Dar acest lucru nu a stat niciodată în caracterul său. Nu putea reaminti oamenilor, fără menajamente, responsabilităţile lor. A ales însă să conducă prin puterea exemplului, mai degrabă decât printr-un decret. În cele din urmă, aceasta a devenit o sursă de influenţe pozitive extraordinare şi un om plin de popularitate. Sugestiile simple erau imediat primite ca directive, gratie admiraţiei oamenilor. Nu doar o dată puteai auzi un comentariu de genul: “nu poţi cumpăra o astfel de autoritate” – autoritatea care reiese din integritate şi dedicaţie dovedită, dintr-o relaţie de dragoste între un tată şi fiii săi.

Publicaţiile sale rămân şi ele o mărturie a dedicaţiei sale pentru Hristos, incluzând cărţi cu titluri precum: “Predica de pe Munte”, “Pildele lui Hristos”, “Minunile lui Hristos”, “Epistolele Sfântului Pavel către Romani şi către Evrei”, “Epistola Sfântului Iacob” şi “Evanghelia după Sf. Ioan”. Lucrările sale includ, de asemenea, un “Catehism creştin-ortodox”, precum şi un “Manual al Doctrinei lui Hristos”. Unele dintre acestea au fost traduse în alte limbi, primite cu entuziasm, ca instrumente de instruire, de către credincioşii din străinătate. Când era întrebat despre gândurile sale personale, referitoare la Evanghelizarea şi Ortodoxia Americană, Arhiepiscopul ezita în mod constant, preferând în schimb să se oprească asupra învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, privind Scriptura şi Doctrina Bisericii.

Pentru mai mulţi ani, Arhiepiscopul Dmitri a lucrat ca redactor la primul ziar eparhial din Biserica Ortodoxă din America, “The Dawn”. Această publicaţie modestă a fost un mijloc primar de educaţie şi un instrument de unitate între membrii acestei eparhii. O pagină completă în fiecare număr din The Dawn avea să prezinte traducerile sale în limba spaniolă. Mai târziu, el a inclus o pagină şi în limba rusă, pentru a sluji nevoilor noilor imigranţi, informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.

Demnitatea sa ca Arhiepiscop ajunsese cunoscută în întreaga episcopie. Oamenii comentau des faptul că el îşi conducea propria maşină, ca episcop al Bisericii Ortodoxe. Unii găseau surprinzător că avea o atât de mare dragoste şi un atât de mare respect pentru ceilalţi, şi că se prezenta ca unul dintre oamenii obişnuiţi. Fără exagerare, se poate spune că a fost o raritate, o combinaţie unică de credinţă, talent, inteligenţă si carismă. Pentru Eparhia de Sud – şi, într-adevăr, pentru Biserica Ortodoxă din America – a fost “persoana potrivită, la momentul potrivit”, marturisesc cei ce l-au cunoscut. De-a lungul celor 42 de ani ai slujirii sale episcopale, în fiecare zi a slujit lui Hristos.

Veşnică să-i fie pomenirea!

Programul slujbelor:

9:30 AM August 30 — Sfânta Liturghie

6:30 PM August 30 — Parastas

9:30 AM August 31 — Sfănta Liturghie

6:30 PM August 31 — Parastas

9:30 AM September 1 — Sfânta Liturghie şi slujba înmormântării

Catedrala Sfântul Serafim se află la adresa: 4208 Wycliff, Dallas, TX.