VOTUL DE DUMINICA: Invazia barbarilor, domnia prostilor si – tradarea oamenilor cumsecade (INTERVIU IN EXCLUSIVITATE)
INTRODUCERE:
“Invazia verticala a barbarilor (expresia e a lui Rathenau), domnia prostilor si… tradarea oamenilor cumsecade.
Primul: navalesc nu barbarii din alte continente ci, de jos In sus, derbedeii. Barbarii acestia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur si simplu, In sensul cel mai categoric – prostii si incultii la putere si In ciuda tuturor legilor economice si tuturor regulilor politice fac prostii, ca niste ignoranti ce se afla.
Al treilea: In loc de a se Impotrivi, oamenii cumsecade adopta expectative binevoitoare, se fac ca nu vad si nu aud, pe scurt tradeaza. Nu-si fac datoria. Impartialii si Increzatorii Inregistreaza si tac. Sunt cei mai vinovati“.
INTERVIU CU pr. Eugen Tanasescu
Studii: Institutul de Marina Civila Constan?a, Facultatea de Electrotehnica ?i Electronica – ?ef de promo?ie (1996); Universitatea Ovidius, Facultatea de Teologie Pastorala (2001) – prima promo?ie; Universitatea Bucure?ti, Facultatea de Jurnalism (2005) – in prezent, directorul Radio Dobrogea.
KSLCatalin (admin. Lacasuri Ortodoxe): Parinte Eugen, intrucat va recunosc In ambele calitati dovedite de diplomele de absolvire – atat ca jurnalist cat si ca teolog – m-am hotarat sa Incep acest interviu pornind de la o recomandare pe care mi-o facea Inainte cu cateva ore un fizician, Catalin Flacau – actualmente functioneaza In Canada – si, cred ca ati recunoscut si Dvs in INTRODUCERE, erau cuvintele lui Nicolae Steinhardt despre personajul real Manole (In Jurnalul Fericirii), descriind cele trei mari probleme cu care se confrunta societatile moderne. Cum vedeti Dvs. aceste trei tipuri de om politic sau nu – dar cu siguranta, modern? As vrea sa o luam pe rand: “derbedeii” de astazi, pe care Steinhardt ii vedea “navalind” la putere, de jos In sus.
Pr. Eugen Tanasescu (director Radio Dobrogea): Barbarii la care se referea Pr. Steinhardt ii vedem, din pacate, azi, printre noi. Ei sunt caracterizati de cele trei mari tipuri de cadere descrise de Sf. Ioan Evanghelistul : «pofta ochilor, pofta trupului si» mai ales «trufia vietii». Sigur ca ei nu mai arata ca barbarii de altadata, care erau exponenti ai violentei fizice si ai inculturii. Astazi ei arata ceva mai ferchezuiti, mai domoli, mai educati si titrati In aparenta, dar, In acelasi timp, mai instabili sufleteste si mult mai expusi ispitelor. Exista si In politica astfel de barbari, din pacate procentul lor este majoritar In aceasta zona, dovada fiind dezgustul si neIncrederea cu care clasa politica este tratata de popor.
Cum au ajuns ei acolo? Foarte simplu: prin logica utilitarismului consumist. Adica, sa te zbati In orice fel, cu orice metode, pentru a-ti Implini In gradul cel mai Inalt cele trei caderi de care pomeneste Sf. Ioan Evanghelistul. Astfel, momentul transformarii regimului politico-socio-economic al unei tari (ma refer la evenimentele din 1989), devine un moment interesant, In care unii lupta si chiar mor pentru idealuri nobile, iar altii, stau In umbra, cautand ca schimbarea regimului de proprietate asupra bunurilor sa devina cat mai profitabila pentru ei.
Astfel a aparut acea clasa de oameni, asa-zis politici, care, de fapt, s-a folosit de politica, de nevoia de administrare si conducere a unei tari, pentru a pune mana pe cat mai multe proprietati sau finante. Asta s-ar zice ca e ceva nobil. Doar In aparenta Insa. Caci barbaria, apare clar In metodele folosite pentru a face profit. Bunaoara, ei nu au luat pentru a dezvolta si Infrumuseta, ci pentru a obtine un folos imediat, prin distrugere si jaf. De aceea, multi oameni asa-zis politici nu au facut altceva decat sa contribuie groaznic la decaderea tarii si a valorilor spirituale, singurele care, In opinia mea, pot tine In viata un neam. Poate tocmai de aceea vorbim astazi de o decadere In ansamblu a societatii romanesti, si despre tot soiul de crize (morala, spirituala, materiala, financiara, de resurse, de criza poluarii etc).
Daca ar fi sa vorbim de o vina, putem aborda problema pe doua directii: spiritual si social. Spiritual, este vorba de secularism, de consumism, de lucruri care duc la distrugerea puterii interioare de a te mentine curat si demn In mijlocul unei comuntati bolnave. Ori, puterea asta nu vine din om, ci vine de sus, de la Dumnezeu. Fenomenul tine, spiritual, de ruperea relatiei cu Dumnezeu, care Intotdeauna Incepe prin mandria omului. Poate tocmai de aceea Antihristul va fi simbolizat de treimea de 6, care este numar de om, poate tocmai pentru a simboliza ca Antihrist este omul care refuza autoritatea si puterea lui Dumnezeu, care se Increde numai In mandria lui de om, care se crede atot-stapanitor.
Social, cred ca principala problema este globalizarea si saturatia supra-consumului. Adica un fel de tavalug care Ii face pe multi sa spuna: “pai daca vecinu are voie, eu de ce nu?”, In vreme ce multe bunuri sunt produse, nu cu scopul de a-i ajuta pe ceilalti, ci de a produce plus-valoare. Sa ne aducem aminte ca aceasta boala era incipienta Inainte de 1989 cand, In loc sa protestam curajos Impotriva regimului, stateam cu ochii lipiti la vecini si la occidentali, visand la «caldarle cu carne ale Egiptului», simbolul materialismului confortabil. Deci, barbarii-politicieni de la noi nu fac decat sa copieze, sigur, la o scara personalizata, ceea ce de fapt se Intampla si In afara. Adeseori, atunci cand nu stii sa produci nimic, te reorientezi catre a lua de-a gata ceea ce deja exista. Ori aici, bugetul, fondurile publice, cum s-ar spune «banul vaduvei» la nivel de tara, devine tentant pentru cei ce nu pot trai producand ceva.
Astfel, barbarul modern Isi asuma un set de reguli asa-zis democratice ale jocului puterii, cu un singur scop de fapt: ajungerea la resurse, pentru a trai practic ca o capusa, doar pentru ca nu este In stare de altceva. ?i aici devine evidenta tot caderea spirituala dar, de data asta, la nivel comunitar. Pentru ca (Insa), Romania se pretinde o tara eminamente crestina, nu cred ca In acest peisaj decazut al politicienilor-barbari crestinismul are vreo vina. El, fiind fundamentat pe Hristos, este pur si sfant. In schimb, daca unii se folosesc de el, exploatandu-i pe altii, vina este egal Impartita. Pentru ca ambii se joaca periculos cu minciuna si prostia, la care facea referire si Pr. Steinhardt.
KSLCatalin: Daca prima categorie – problema, cum o numeste Steinhardt – se referea la un aspect oarecum religios, printr-un barbarism care poate Insemna oricum ceva cu caracter ne-crestin, deci nu anti-crestin – prin urmare, nemotivat profund religios (cum ar fi fost odata islamul sau atacurile altor credinte), cea de-a doua categorie ii vizeaza pe cei ce depind mai mult de calitatile si aprecierile lumesti: priceperea (cunoasterea) – de cealalta parte, amenintatoare, prostia. Cum vedeti asta In campania prezenta, de exemplu, sau In randul clasei politice actuale.
Pr. Eugen Tanasescu: As face o precizare: ceea ce nu este crestin este deja anti-crestin. Pentru ca Lumina nu are nicio Impartire cu Intunericul si pentru ca, In Ortodoxie cel putin, nu exista zona de mijloc Intre Rai si iad. Poate ca uneori, In politica nu se vede prea bine anticrestinismul, fiind adeseori mascat de asa-zisa neutralitate sau corectitudine politica. Dar sa nu uitam ca fundamental, omul nu poate trai fara a-si asuma “comoara din inima”, dupa cum ne spune Hristos. Ori, unde este inima noastra, acolo este si comoara noastra. Din punctul acesta de vedere, putem astazi vorbi asadar de o idolatrie moderna, In care mijloacele de trai devin dumnezei. Lucru punctat foarte bine de Sf. Apostol Pavel cand scrie filipenilor: «pantecele este dumnezeul lor». Deci, cred ca de aici pleaca raspunsul la Intrebarea dumneavoastra: idolatria moderna.
Daca ne referim punctual la campaniile politice sau electorale, nu pot sa nu constat ca, cel putin la noi, ele fac casa buna cu minciuna si sfidarea. Adica atunci cand ma minti, de fapt ma sfidezi, pentru ca ma iei de prost. ?i, probabil acelasi sistem se aplica si cand vine vorba de respectarea legii. Multi spun ca legea este valabila pentru toti si ca nimeni nu este mai presus de lege. Gandirea practica a romanului a descoperit Insa repede ca de fapt, cel ce face legea este mai presus de ea. Ar fi interesant sa vorbim aici de autoritatea legii si a celui ce o face. Asa ca, la noi, daca nu se reuseste ocolirea rusinoasa si evidenta a legii, atunci se face o lege care sa raspunda unor nevoi punctuale. Asa se face ca, adeseori, asistam la un adevarat bombardament informational cu privire la schimbarea legilor, licitatii aranjate, adica lucruri care sa Implineasca dorinte punctuale, printr-o aparenta legitimitate. Ori, din acest punct, treburile devin foarte periculoase. Pentru ca, de fapt, ajungem sa ne mintim singuri, zicand ca furtul este legal, iar barbaria este de fapt Inalta tinuta academica.
In privinta modului In care se desfasoara alegerile, aici ar fi interesat de punctat cateva chestiuni care se regasesc In ceea ce am spus. Mai Intai. ca sistemul de alegeri, bazat pe vot majoritar, nu garanteaza obtinerea rezultatului cel mai bun din punct de vedere al Binelui absolut.
Votul majoritar reprezinta doar vointa majoritatii, nicidecum Binele sau Frumosul, asa cum ne Invata Sfintii Parinti. Daca ne gandim la scena primirii Sf. Treimi de cate Avram, la stejarul din Mamvri, vom vedea cu usurinta ca de fapt, minoritatea este cea care gaseste Binele si Frumosul. O spune si Hristos, In multe locuri, aratand ca noi, crestinii, suntem de fapt minoritari In tara majoritatii Raului. ?i atunci, n-ai cum sa crezi ca votul majoritar este si solutia perfecta.
Treaba este ca si Raul cunoaste aceasta problema. ?i atunci si-a propus sa inventeze mijloace prin care sa determine ca votul majoritar sa fie favorabil. Astfel, apare In istorie conceptul de campanie de imagine, pe care multi Il folosesc spre manipularea multora. Desi Hristos va arunca valul de mireasa de pe fata desfranatei, spunand ca fariseii sunt de fapt morminte varuite, totusi, va exista Intotdeauna un procent foarte mare de oameni manipulabili. Pe care altii Ii vor folosi pentru vot, desigur.
Apare deci, o a doua problema: puterea unui vot. Adica votul unui om care poate descoperi manipularea este fix egal cu cel al unuia care habar n-are ce se intampla cu el. ?i atunci, problema legitimitatii prin vot democratic a unei puteri, devine spinoasa. Pentru ca niciodata cei care descopera manipularea nu vor fi mai multi ca cei manipulati deja. Asta se si vede In jur, deja e axioma.
KSLCatalin: Cand ajung la cea de-a treia categorie, personal, nu pot spune decat: of, aici e-aici!
De cand, parinte, expectativa binevoitoare este “tradare”? Cine sunt “oamenii cumsecade” ai lui Steinhardt si cine, “pe scurt, tradeaza”?
Pr. Eugen Tanasescu: Aveti dreptate cu “aici e aici”, pentru ca, de fapt, aici Imi cereti o judecata de valoare, ori, sufletul uman este adeseori impenetrabil. De aceea Hristos ne cere sa nu judecam, pentru ca nu putem sti toate datele problemei. Nu am de unde sa stiu pozitia reala a celor care sunt definiti de Pr. Steinhardt ca “oamenii cumsecade”, dar, pentru a nu fi nepoliticos, Incerc doua variante. Fiecare sa aleaga cum crede.
Mai Intai, sa nu uitam ca cei cumsecade vor fi mereu minoritari si atunci apare legitimitatea expectativei. In fata unei mafiotizari a puterii, nu ai ce face. Cand Iuda s-a Insotit prin vanzare cu adversarii lui Iisus, el a crezut ca de fapt face un bine. Iar Hristos, In fata unei astfel de coalitii a Raului, Ii porunceste lui Petru sa bage sabia In teaca, nu pentru ca n-ar putea castiga, ci pentru ca asa trebuia sa se Intample. Prin asta Mantuitorul, de fapt, ne mantuie de coalitia Raului. Singura cale de a te opune Raului este smerenia si jertfa. ?i atunci, cei cumsecade sunt legitimati sa taca.
Pe de alta parte, cineva ar spune ca asemena atitudine este responsabila indirect de perpetuarea Raului, ca desi putea fi oprit, totusi nu am facut-o. Ca teolog, personal nu cred In salvarea Binelui decat la nivel personal. Sfintii nu au Intemeiat popoare sfinte sau sfintenie globalizanta. Sfintii sunt de fapt modele personalizate, dupa dar si har, ale trairii lui Dumnezeu. De aceea, teoria scripturistica cum ca raul se va Inmulti si dragostea multora se va raci, ramane valabila, si e doar o problema de alegere personala, daca, socotindu-ne a fi «cumsecade», actionam sau ne rugam. Alegerea e a noastra si nu poate fi generalizata la ceilalti. Jertfa nu se standardizeaza In norme fixe.
KSLCatalin: Acum, stim ca Biserica se declara apolitica. Asta poate insemna ca nu se amesteca in campanii si ca nu poate emite aprecieri politice la adresa unui partid (daca Inteleg bine). Puteti sa ne trasati niste limite, fiindca mai inainte, dupa cum vedeti, in mod special am luat ca exemplu un teolog, un om apreciat al Bisericii, ca aparare in dezbaterea unor astfel de probleme. Culmea este ca exact acest teolog vorbeste despre “impartiali” ca fiind cei mai vinovati. Dupa mine, apolitic poate insemna foarte bine, impartial. O Biserica impartiala se face vinovata?
Pr. Eugen Tanasescu: Nicidecum. O Biserica impartiala face ceea ce Hristos a lasat: sa dam Cezarului ce este al sau si lui Dumnezeu ce Ii apartine, si sa nu fim lacomi la putere (vedeti scena cu cei doi care Ii cer Domnului sa le fie judecator pentru mostenire). Problema e ca multi, nu realizeaza un lucru – sa-i spunem, de finete – anume ca lui Dumnezeu i se cuvine TOTUL. Ca tot de la El vine totul. Mai putin lumea puterii, o lume iluzorie, a slavei desarte si deci, a diavolului. De aceea, Biserica nu face partizanat politic, dar face politica In Intelesul corect al sintagmei. Adica, pe noi ne intereseaza, ca fiinte ce traiesc temporar pe pamant, ca viata noastra sa fie administrata In mod corect, iar sansele noastre sa fie respectate In mod egal. Asta, pentru a ne putea mantui. Cand nu e asa, se naste dictatura. Adica impunerea vointei unui grup asupra majoritatii.
De aceea, Biserica se preocupa ca «polis»-ul, cetatea, sa fie administrata corect, In raport cu voia si Legea lui Dumnezeu. Ori, aici e toata cheia politicii. Biserica Isi doreste o politica a iubirii de oameni, caci asta e Legea lui Dumnezeu. Din pacate, politica partizana este o lume opusa acestei Legi, si de aceea Biserica nu poate accepta partizanatul politic. Impartialitatea Inseamna sansa la iubire si nu restrangere egoista Intr-un cerc propriu de interese. A fi impartial Inseamna a iubi pe toti la fel, nu a te sustrage de la datoria de a-i iubi pe toti, sau sa Ii iubesti numai pe ai tai. Mai neaos spus, sfantul este obligat sa fie impartial, dar nu indiferent.
KSLCatalin: Pe de alta parte, as vrea sa punctam si un alt subterfugiu, la fel de actual. Desi Biserica nu se amesteca In politic, la modul in care sa influenteze decizia electoratului, totusi Biserica – prin credinciosii ei – voteaza. Si nu numai atat, ba chiar mai mult, alesii poporului se folosesc de imaginea unor personalitati din Biserica, in castig propriu de capital electoral: vedeti unele atentionari si precizari exprese ale Patriarhiei in acest sens sau unele mentionari, mai mult sau mai putin sincere, din partea candidatilor (de ex.: unul dintre candidatii de astazi la presedintie a afirmat, de curand, Intr-o emisiune televizata, ca il are drept model pe PF Patriarh Daniel) si mai putem da exemple. Cum vedeti aceasta imixtiune involuntara a Bisericii si cum vedeti o impunere a unor reguli, din partea Bisericii, atata timp cat regulile nu par a fi pentru cei aflati la putere? – si asta de multe ori rezulta din comentariile si analizele inspirate pe care le aveti zilnic, la Revista Presei, pe care o conduceti la Radio Dobrogea, alaturi de Pr. Daniel Ivan.
Pr. Eugen Tanasescu: Sa nu uitam ca Biserica nu traieste In afara lumii, ci chiar face parte din ea. Spune Sf. Ap. Pavel ca nu se pune problema iesirii din lume, desi, ca reactie fireasca, asa a aparut monahismul. Ci problema este sa nu ne amestecam cu practicile rele ale lumii, sa nu ni le asumam. «Tovarasiile rele strica obiceiurile bune». Acest cuvant ne inspira in a gasi calea de a nu ne amesteca cu cele rele ale lumii.
Pe de alta parte, privind imixtiunea involuntara despre care vorbiti, trebuie precizat limpede: Biserica nu se implica partizan In campanii, pentru ca Ea a votat deja – ca sa spunem asa – cu Hristos, In calitate de Mireasa a Domnului. Folosirea imaginii sau a persoanelor clericale, se face pe raspunderea celor ce o practica. Daca as vrea sa fiu iubitor de oameni, as dori binele celor ce folosesc aceasta imagine si le-as spune ca daca tot clameaza imaginea Bisericii, atunci sa o si urmeze. Adica, daca avem ca modele pe Parintii Bisericii, foarte bine, sa urmam lor. Din pacate, constat ca uneori numai se afirma, ceea ce nu aduce o pata oamenilor Bisericii, ci celor care Ii folosesc. ?i, de aici pana la caderea In derizoriu, e numai un pas: cel al Indraznelii mincinoase de a folosi Biserica.
Vorbind de reguli, mi-as dori ca, Inainte de toate, sa se respecte o lege elementara si crestina: a bunului simt si a constiintei nemincinoase. ?i am impresia ca In toate actiunile Patriarhiei, de delimitare, se vede clar aceasta invitatie la bun simt si la responsabilitate crestina. Desi unii au parerea ca, In ascuns, Biserica face partizanat, tin sa Ii dezamagesc, spunandu-le ca Biserica este In dialog cu Statul dintr-un singur motiv: credinciosii nostri sunt si cetateni condusi de catre Stat. ?i atunci noua, ca slujitori ai lui Hristos, ne pasa de ceea ce se Intampla cu chipul lui Dumnezeu din aproapele nostru. Restul sunt pareri, sau cazuri izolate.
KSLCatalin: Ca preot, dar de acum si in calitate de jurnalist – desi nu stiu cata libertate va confera preotia pentru a avea pareri corecte de tip jurnalistic – cum apreciati aceste miscari din prezent, care personal ma fac sa ma simt jignit, prin care unii politicieni au impresia ca pot schimba si dirija masele de oameni din electorat, catre un alt ales, dupa modelul dirijarii unei turme – deloc cu perspectiva unei bune pastoriri, mantuitoare – aici comparand cu termenul de turma folosit de Biserica? Nu observati o lipsa de respect fata de electorat?
Pr. Eugen Tanasescu: Mai Intai, vreau sa va spun ca, daca ne referim la crestinism, primii jurnalisti crestini au fost mironositele si Sfintii Apostoli care au dat cea mai mare veste lumii: Hristos a Inviat. Pentru ca suntem Insa la Craciun, o sa folosesc ca modele de jurnalisti pe sfintii Ingeri care vestesc pastorilor de pe camp Nasterea Domnului. Deci, calitatea de preot ma Indeamna si mai mult la a face jurnalism. Dar un jurnalim de calitate, prin marturisirea corecta a Adevarului, care, zice Domnul, ne va face liberi. Nu este jurnalism fapta unora care Isi dau cu parerea In presa, sau Incearca manipularea mediatica. E de discutat aici, In mod paradoxal, cat jurnalism autentic e In media de astazi. Numarul mare al mijloacelor de comunicare nu presupune mai multe abordari realiste ale adevarului, ci din contra, mai multe mijloace de a-ti exprima parerea. Poate tocmai de aceea, sesizand imperfectiunile acestui tip de abordare a jurnalismului, Biserica si-a propus realizarea propriilor mijloace de comunicare mediatica, tocmai pentru ca mesajul Bisericii sa nu mai fie parazitat de imperfectiunile de care vorbeam. ?i aici, desi am fost acuzati ca lucrurile sunt perfectibile, constat Insa ca se Indreapta In directia cea buna – chestiune confirmata de fratii greci si de unii protestanti, care au adresat felicitari pentru implicarea mediatica a Bisericii.
Revenind la Intrebare, desigur ca cei care Isi dau seama de manipulare la adresa lor au tot dreptul sa se simta jigniti. Dar nu as dori ca acest sentiment sa le provoace greutati spirituale mai mari (deznadejde, ura) ci, ca niste oameni luminati, sa Incerce sa faca lumina In jurul lor, asemena Indemnului lui Hristos, de a fi lumina lumii. Asta daca ne pretindem a fi crestini si, de ce nu… jurnalisti.
Pe de alta parte, n-as vrea sa cadem In greseala de a amesteca… turmele. Vedeti ca Hristos, referindu-se la comunitati, le separa In doua: cea mare care merge pe calea pierzarii, si cea care merge pe calea stramta, dar sigura, a mantuirii si care este definita drept «turma mica». De aici concluzia logica ca Adevarul, Binele si Frumosul nu sunt expresii ale multimii, ci ale personificarii Harului Duhului Sfant. De altfel, daca manipulatorii cunosc bine psihologia multimilor, e cazul ca si noi sa o cunoastem, tocmai pentru a preveni manipularile la nivel de mase, ca unii ce suntem veghetori si pastori ai turmei lui Hristos. Deci, concluziv, crestinul nu se identifica cu o turma amorfa, debusolata, manipulata si senzualizata ci dimpotriva, cu comunitatea iubirii, a demnitatii si a practicarii virtutilor.
KSLCatalin: Personal, pot spune, in aceasta campanie mi s-a demonstrat o impresie de-a mea anterioara, si anume ca presa si media, In general, au devenit o mare putere. Partidele si alesii nostri se succed la conducere, la 4 – 5 ani, iar trusturile cele mai mari de presa exploateaza ocaziile acestea (financiar, ca imagine si sustinere, relatii etc), deci se dezvolta. Campania Inseamna oricum, In mod legal, bani consumati pe publicitate electorala. Ziceam (deci), am impresia ca fondurile dirijate regulat spre trusturi, o data la 4 ani, le confera acestora o pozitie convenabila (chiar de top) si o putere sporita, incat in aceasta campanie am putut observa lupte si atingeri intre trusturi. Pe scurt, ne putem deci intreba unul pe altul: tu cu ce trust de presa votezi (Antena 3 sau B1TV)? S-a ajuns deja la asta? Recunoasteti, ca jurnalist, transferul de putere dinspre politic spre media?
Pr. Eugen Tanasescu: Sa o luam pe rand. Mai Intai, presa nu este o putere decat In masura In care Ii dam voie sa ne controleze viata. Mi-aduc aminte de un cuvant al Parintelui Arsenie de la Techirghiol care, rezumativ, spunea ca dracul nu este o putere ci un tolerat. Tot asa si presa. Numai ca, ceea ce de fapt nu spune – si nu va spune niciodata presa – este ca media presupune o imensa dependenta financiara. A fi astazi vizibil, inseamna a ajunge mai Intai la audienta. Asta presupune investitii serioase In publicitate, emisiuni, imagine, suport tehnic, etc. Ori banii, cel putin In capitalism, sunt expresia unei Infratiri nevazute, dar usor de Inteles, Intre politic si economic. De aceea, nu as vorbi de un transfer de putere dinspre politic spre media, cum ati specificat dumneavoastra, ci as observa Infratirea dintre politic si economic. ?i, cu scuzele de rigoare, daca ar fi sa folosim un model treimic, copilul rasfatat al celor doua, este media.
Firul nevazut care uneste acestea este interesul privat. Cum piata media este dominata sau, mai precis, sufocata de institutii private de presa, este usor de Inteles cum de am ajuns In situatia descrisa de dumneavoastra anterior.
KSLCatalin: In incheiere, desi vom avea la final un fragment extem de sugestiv – trecand de la Steinhardt la… Eminescu – sugerat de data aceasta de Alexandra Velniciuc (realizatoare de programe TVR2), as vrea sa ne sfatuiti cititorii (In majoritate crestin-ortodocsi – de altfel, conform majoritatii la nivel national) cum trebuie sa aleaga corect – fara a va cere sa Incalcati pozitia de preot ci, din contra, exploatand-o la maximum. Patriarhia Romana i-a Indemnat pe credinciosii sai sa participe la vot, Insa ce ne facem atunci cand consideram ca nu avem cu cine? (si cateva sfaturi, incheiere etc)
Pr. Eugen Tanasescu: Ei… aici e aici! Consider ca tot ce am spus pana acum poate fi vazut ca o lectie frateasca de viata, fara pretentia de a fi acoperit toate subiectele, dar, din care fiecare avem cate ceva de Invatat. Obisnuiesc sa spun tuturor fiilor mei duhovnicesti ca, Inainte de toate, suntem datori sa cunoastem Scriptura, mai ales Noul Testament. Pentru ca, logic vorbind, cum ne Inchinam la un Dumnezeu pe care nu-L cunoastem, nu-L Intelegem si caruia nu-I percepem voia? De aceea cred ca problema votului, dincolo de latura personala a propriei opinii electorale, este o problema de comunitate crestina.
Vedeti, multe sisteme politico-administrative ale lumii au cautat perfectiunea, desi, In afara de unul, restul nu au atins-o. Acela unul este propus In Faptele Apostolilor, si anume comunitarismul (nu comunismul), In care toti puneau resursele la un loc, iar alesii lui Dumenzeu, In Duh Sfant fiind, Imparteau fiecaruia dupa nevoi. Caci si In lumea spirituala exista cete, gradati, ierarhi. Iar cand a intervenit o imperfectiune, minciuna lui Anania si Safira, pedeapsa a fost imediata. De aceea, eu cred ca democratia de astazi este departe de a fi perfecta, dar sistemul poate fi perfectionat In masura In care alesii lui Dumnezeu, sfintii, vor fi re-considerati de catre societate. Din pacate, se pare ca lucrurile stau exact invers, democratia de azi, prin libertinaj, Incearca o izolare a Duhului Sfant undeva In privat, si atunci, e logic sa ma gandesc ca Atihristul va veni.
Punctual, fiecare voteaza dupa cum considera. Fiecare va merge sau nu la vot, va vota cu cine crede dar, per ansamblu, cred ca nu faptul de a vota rezolva problema, ci restructurarea societatii In sensul reconsiderarii pozitiei lui Dumnezeu. Cata vreme ne vom amagi ca democratia noastra, asa cum functioneaza ea, are fundament crestin, nu vom avea parte decat de o imensa iluzie, In care este posibila aparitia situatiei de a nu avea cu cine sa votezi.
Pentru ca, trebuie sa Intelegem, Dumenzeu poate fi gandit si ca o oglinda In care umanitatea se priveste. Daca umanitatea se va schimonosi si stramba, atunci va obtine o imagine pe masura. Daca vom dori Insa sa zambim iubitor si jertfelnic, atunci oglinda, ca prin minune, ne va infrumuseta si mai tare.
KSLCatalin: Va multumesc din suflet!
INCHEIERE:
De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii…
In izvoadele batrane pe eroi mai pot sa caut;
Au cu lira visatoare ori cu sunete de flaut
Poti sa-ntampini patriotii ce-au venit de-atunci Incolo?
Inaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de mariri va adumbriseti,
Ati ajuns acum de moda de va scot din letopiset,
?i cu voi drapandu-si nula, va citeaza toti nerozii,
Mestecand veacul de aur In noroiul greu al prozii.
Ramaneti In umbra sfanta, Basarabi si voi Musatini,
Descalecatori de tara, datatori de legi si datini,
Ce cu plugul si cu spada ati Intins mosia voastra
De la munte pan’ la mare si la Dunarea albastra.
Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?
N-o sa aflu Intr-ai nostri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem langa capistea spoielii?
Nu se nasc glorii pe strada si la usa cafenelii,
N-avem oameni ce se lupta cu retoricele suliti
In aplauzele grele a canaliei de uliti,
Panglicari In ale tarii, care joaca ca pe funii,
Masti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul,
De ai crede ca viata-i e curata ca cristalul?
Nici visezi ca Inainte-ti sta un stalp de cafenele,
Ce Isi rade de-aste vorbe Inganandu-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fara suflet, fara cuget,
Cu privirea-mparosata si la falci umflat si buget,
Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri,
La tovarasii sai spune veninoasele-i nimicuri;
Toti pe buze-avand virtute, iar In ei moneda calpa,
Chintesenta de mizerii de la crestet pana-n talpa.
?i deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,
Isi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…
Dintr-acestia tara noastra Isi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa saza In zidirea sfintei Golii,
In camesi cu maneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfraul In miscari si In cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca In strane, sed pe locuri
?i aplauda frenetic schime, cantece si jocuri…
?i apoi In sfatul tarii se adun sa se admire
Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
Sa ajung-a fi stapana si pe tara si pe noi!
Tot ce-n tarile vecine e smintit si starpitura,
Tot ce-i Insemnat cu pata putrejunii de natura,
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,
Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii!
Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!
I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!
?i aceasta ciuma-n lume si aceste creaturi
Nici rusine n-au sa ieie In smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara,
Indraznesc ca sa rosteasca pan’ si numele tau… tara!
La Paris, In lupanare de cinismu si de lene,
Cu femeile-i pierdute si-n orgiile-i obscene,
Acolo v-ati pus averea, tineretele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, cand nimic nu e de scos?
Ne-ati venit apoi, drept minte o sticluta de pomada,
Cu monoclu-n ochi, drept arma betisor de promenada,
Vestejiti fara de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept stiint-avand In minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar In schimb cu-averea toata vrun papuc de curtezana…
O, te-admir, progenitura de origine romana!
?i acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,
Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?
Cand vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
Numai banul Il vaneaza si castigul fara munca,
Azi, cand fraza lustruita nu ne poate Insela,
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati atatat arama sfasiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti – niste misei!
Da, castigul fara munca, iata singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici;
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, ?epes doamne, ca punand mana pe ei,
Sa-i Imparti In doua cete: In smintiti si In misei,
?i In doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!
(Fragment din Scrisoarea a III-a Mihai Eminescu)
