La 58 de ani, PF Patriarh Daniel: “Sfintii mucenici ne invata sa descoperim forta spirituala de a darui si altora din ceea ce suntem si avem”

Lacasuri Ortodoxe

La 58 de ani, PF Patriarh Daniel: “Sfintii mucenici ne Invata sa descoperim forta spirituala de a darui si altora din ceea ce suntem si avem”

12 septembrie 2007: banateanul prin nastere Dan Ilie Ciobotea, Daniel – dupa numele de monah – devine Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane si Loctiitor al Tronului Cezareii Capadociei (Inscaunat la 30 septembrie 2007), Intr-un moment In care lumea ortodoxa, Intarita puternic prin pastorirea precedentului Patriarh, vrednicul de pomenire Teoctist, marcand perioada post decembrista, astepta un val de Implinire tinereasca si un dinamism ridicat In evolutia ecleziala. Traiectoria pare a fi deja conturata de reusitele de exceptie care marcheaza constant impresionanta sa biografie. Imposibil de amintit In totalitate, totusi revin In atentia publica puncte deosebit de importante.

Inca din 1979, cand anii de studiu se sintetizau In: “Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité” – o prima teza de doctorat, pregatita sub Indrumarea profesorilor francezi: Gerard Ziegwald si André Benoit – devine doctor In teologie al Universitatii din Strasbourg, primind calificativul maxim.

Anul 1980 Il aduce la Bucuresti pentru dezvoltarea Tezei de Doctorat sub bagheta mentorului sau, Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, In cadrul Institutului Teologic Universitar, cu tema: “Teologie si spiritualitate crestina. Raportul dintre ele si situatia actuala.” Este numit doctor si al acestei Universitati. Calificativul este acelasi: maxim.

“Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare ca are In fata sa un candidat bine pregatit, bine informat si mai ales patruns de dorinta si ravna de a trai o viata teologica de profunda adancime duhovniceasca. Noua asemenea oameni ne trebuie, oameni care sa traiasca In Invatatura Bisericii noastre.”- avea sa aprecieze parintele profesor Doctor Dumitru Staniloae In urma parcurgerii acestei etape.

Din 1987 (de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Mantuitorului) intra In viata monahala si este hirotonit ieromonah la Manastirea Sihastria, cu numele Daniel. Nasul de calugarie – chiar duhovnicul sau, arhimandritul Cleopa Ilie.

Anul 1990 aduce In prim plan data memorabila, de o deosebita Insemnatate: 1 martie, cand PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales (la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu) episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei.

1990: la 7 iunie, cel ce fusese pentru 3 luni “Lugojanul”, devine Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei… de unde a mai ramas putin pana la aprecierea prin numirea sa pe Scaunul Patriarhal.

Lector, profesor, monah, autor al multor scrieri cu continut religios, mitropolit… actualul Patriarh, Prefericitul Parintele nostru Daniel, preciza Intr-un interviu: „In polarizarea aceasta: secularizare – sfintenie, noi trebuie sa luptam cat putem sa mentinem vocatia principala a omului”, indicand astfel ca numai adevarata sfintenie se impune In randul crestinilor. In locul unei „ortodoxii agresive” sau al uneia „laxe”, „(crestinii) au mai multa credibilitate In fata lumii secularizate cand dialogheaza si cand coopereaza unii cu altii”, iar „daca noi folosim ecumenismul ca o sansa de a face cunoscuta Ortodoxia, acest lucru ne este In totalitate benefic.”

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, avand ocazia unei Intalniri urmarita de Intreaga lume ortodoxa, la 31 mai 2009, aprecia: „Preafericitul Daniel a primit vrednicia de a pune harismele si virtutile sale, In slujba Bisericii si a poporului sau. Faclia luminoasa a fost pusa In sfesnic si lumineaza tuturor celor din casa Bisericii! (…) Este o minte nepretuita pentru Ortodoxia Intreaga, pentru Biserica, si un patriarh demn de Imprejurarile si timpurile noastre.”

O serie de evenimente care demonstreaza abilitatea de lider in Misiunea Ortodoxa Romana la nivel International, atrag atentia asupra implicarii Bisericii din tara, In viata celor ce fac parte din diaspora, aflati si ei In grija aceleiasi Biserici. Momentul de cumpana, adancit de o criza economica profunda ce Incepuse sa se contureze, totodata prielnic deschiderii europene catre partea rasariteana, Patriarhul roman reuseste sa Il expoateze la maxim In folosul Ortodoxiei. Astfel, amintita „sansa de a face cunoscuta Ortodoxia”, ecumenismul interpretat la o cota realista si fireasca, se concretizeaza Intr-un ritm alert, prin sfintirea unor Biserici sau prin obtinerea de noi locatii – eforturi care au gasit imediat raspuns din partea credinciosilor aflati In tara si In afara granitelor.

La un astfel de moment – coplesitoare bucurie pentru toti cei aflati de fata, ocazionata de sfintirea Bisericii romanesti de lemn din Salzburg / Austria, care a primit In piciorul sfintei mese particele din moastele Sfintilor Mucenici Epictet si Astion – aveau sa rasune, In Occident, cuvintele: „Ei (mucenicii – fiind vorba de cei mai vechi descoperiti la noi In tara, lucru prin care se puncteaza Inceputurile Ortodoxiei pe aceste meleaguri) ne cheama azi sa nu despartim darul libertatii de darul credintei si al sfinteniei vietii”.

Pe plan intern, cu atat mai mult se Intrevede, ravnita de poporul drept-credincios, dorinta ridicarii unei Catedrale Inchinate Mantuirii unui Neam. Catedrala Mantuirii Neamului, simbol al lacasurilor ortodoxe romanesti, proiect de suflet, cu hramurile: Sfantul Apostol Andrei, Apostolul romanilor, si Inaltarea Domnului, avea sa fie dorinta de Implinire a mai multor personalitati si oameni cu o Inalta tinuta duhovniceasca:

,,…daca Dumnezeu ne-a invrednicit a ne mandri sa fim cea mai fericita generatie a neamului (generatia care a infaptuit Marea Unire) apoi dorinta sfanta avem sa ne dovedim si vrednici de aceasta distinctie, justificand fiecare fiu al neamului aceasta mandrie in masura cea mai mare prin jertfe pentru asezamintele tarii si indeosebi prin Sfanta sa Biserica……Catedrala Mantuirii Neamului sa dovedeasca prin concursul personal al fiecaruia, ca este simbolul vazut al unitatii noastre de lege si credinta, de care sa ne lege si amintirea placuta, ca am contribuit cu tot ce am putut la inaltarea ei…” (afirma Mitropolitul Primat Miron Cristea – la sedinta Sfantului Sinod din 10/23 Mai 1920)

Din fericire, comunismul ateist care a Incercat sa stearga bucuria unei astfel de initiative, nu se mai regaseste astazi decat In unele interventii razlete ale unor publicatii, probabil cu sustinerea unor neInsemnate laturi politice, fara a se dovedi Insa nici acestea suficient de energice.

Nivelul de Incredere cel mai Inalt al populatiei ramanand sa fie In Biserica – chiar daca unii Incearca sa slabeasca impactul acesteia – duce la destramarea unor idei, conform carora Biserica ar fi o grupare izolata total de actiunile Statului, In conditiile In care vorbim despre un Stat ce reprezinta o populatie majoritar ortodoxa, mai ales atata timp cat la acest nivel se ajunge atat In urma asumarii unor responsabilitati la nivel social din partea Bisericii, cat si printr-o suma de proiecte care au suplinit lipsa unor fonduri importante In cazuri extreme si, bineinteles, prin pastrarea unui echilibru de ordin duhovnicesc. Deschiderea spre colaborare frateasca venita din partea Bisericii, pe fondul unei atitudini aprobatoare din partea Statului, aflat si el In sustinerea Bisericii, conduce la o apropiere din ce In ce mai vizibila Intre liderii statului si aceasta, amintind de relatiile sanatoase din istorie, care ne-au pastrat ca neam.

,,…BISERICA MANTUIRII pe care suntem datori sa o ridicam in Capitala tuturor romanilor, sa fie semn de multumire pentru ajutorul Celui Prea Inalt si ca simbol al unitatii sufletesti a intregului neam si spre vesnica pomenire celor raposati pentru infaptuirea Romaniei intregite…” (afirma Regele Ferdinand – fragment din scrisoarea adresata Sfantului Sinod la 10 Mai 1920)

Totusi, Indepartarea amprentelor comuniste lasate asupra Bisericii, ramane In sarcina actualului Patriarh, obligand ca ritmul sa aiba o dinamicitate aparte, prin amploarea lucrarilor de renovare si de reconstructie ale unor edificii distruse sub pretextul sistematizarii oraselor: biserici si manastiri, monumente istorice si chiar cladiri importante din punct de vedere cultural.

„(…) In fata tentatiei de secularizare, sfintii ne Invata ca daca uitam pe Dumnezeu vom uita si dimensiunea sacra a vietii umane.

In fata tentatiei de a domina asupra altora, sfintii mucenici ne Invata sa descoperim forta spirituala de a darui si altora din ceea ce suntem si avem, precum si de a ne darui lui Hristos, Cel ce Se daruieste noua In Euharistie.

In fata tentatiei de a ne afirma In iubire de sine, sfintii ne Invata sa gasim bucuria In frumusetea dobandirii iubirii smerite a lui Hristos pentru toti oamenii.

(…) Sfintii sunt cu adevarat vii.”

Mesaje crestine autentice, predici si cuvinte de Invatatura adresate tuturor, ecou al rugaciunii de toata vremea al celui care a primit povata unuia dintre arhimandritii Moldovei – urmas al pustnicilor de odinioara, parintele Ilie Cleopa – Prefericitul Parinte Daniel, aflat la zi de aniversare, continua sa propuna unei generatii obosite de comunismul ateist, un val de Intinerire, prin care Romania sa devina din nou tara In care Ortodoxia (si, vezi ultimele date de cinstire, adaugate in randul sarbatorilor nationale) este la ea acasa…

Intru Multi si Fericiti Ani, Stapane!