INTERVIU: “Sarbatoarea Pastelui azi” – acordat de Lacasuri Ortodoxe
In urma cu cateva zile (12 aprilie), saptamanalul “Expres Sibian” a solicitat administratiei Lacasuri Ortodoxe, un interviu pe tema Sfintei Invieri, destinat publicarii in numarul din aceasta saptamana – Saptamana Mare, 2009. Va prezentam mai jos raspunsurile la intrebarile formulate de Camelia Crisa – reporter Expres Sibian: 1. Reporter: Cum se traieste aceasta sarbatoare In secolul XXI? Are aceeasi importanta ca acum doua secole, acum un mileniu?
Pr. Iov, staretul Sfintei Manastiri Halmyris (Murighiol -Tulcea): Sarbatoarea Invierii Sfinte are aceeasi importanta dintotdeauna. ?tim ca Invierea este sarbatoarea de capetenie a Ortodoxiei si, prin urmare, este firesc ca aceasta sa se serbeze si sa fie aceeasi, neschimbata, pentru totdeauna.
Nu spunem cuvinte care sa sune bine sau sa satisfaca unele dorinte moderniste, ateiste sau marcate de un secularism dezvoltat si reclamat – mai mult decat este el prezent In societate – asa Incat, vreau sa va zic sincer, fiindca din acest motiv, in oarecare masura catehetic, am acceptat interviul – iar eu, personal, cu binecuvantarea Prea Sfintitului Visarion, Episcop al Tulcei: Hristos a fost, este si va fi acelasi! Sfanta Inviere este vie si este exact… dar exact aceeasi pentru totdeauna.
Mai ales, asa cum ati formulat Intrebarea, mie unuia mi se pare foarte clar: nu pot exista diferente si… sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de asa ceva, fiindca nu am mai vorbi despre o aceeasi Sfanta Inviere.
Bineinteles, tinerii care lucreaza alaturi de mine, atat cat eu pot tine pasul cu ei (in acest sens), la reteaua Lacasuri Ortodoxe (www.LacasuriOrtodoxe.ro [https://www.LacasuriOrtodoxe.ro] ), pot vedea totul altfel. Ing. pr. Catalin Ion administreaza aceasta retea de informare, tehnic, si am hotarat sa mi se alature in raspunsuri, pentru a intelege totul din doua perspective, eventual datorate diferentei intre varste (eu 63 de ani, el 39) sau de perceptie (eu ca duhovnic si staret de Manastire, el ca inginer, membru al Bisericii, poate mai smerite, aflate de cealalta parte, practic, a catapetesmei).
KSLCatalin: Da, pot spune ca sunt in permananta inconjurat de tineri, dar si de persoane in varsta, atat laici cat si preoti, calugari, deci mi-am putut face o idee, zic eu, clara despre modul in care este perceputa aceasta sarbatoare astazi.
Bineinteles ca, dupa cum e usor de remarcat, parintele s-a referit, aici, mai mult la randuiala si la modul de cinstire, bisericesc, adica al celor care chiar sunt in Biserica, asa cum sustin. Aici sunt de acord intru totul cu parintele Iov (care imi este si duhovnic).
Apar insa unele diferente in „cinstire” – si aici am pus ghilimelele de rigoare – atunci cand ne referim la cei care se cred in Biserica, dar care sunt prezenti doar la cateva ocazii carora ei demonstreaza ca le simt importanta (poate la fel de laica) botez, nunta si inmormantare. Exista diferente atat intre modul de cinstire al acestora din urma, fata de ceea ce ne recomanda si ne invata Biserica cat si intre acestia si cei care altadata erau ca ei.
Stiti care este insa culmea? Avem tendinta sa judecam tinerii. Nu. Nu tinerii sunt, eventual, cauza denaturarii acestei randuieli a sarbatorii si a acestei bucurii – daca putem vorbi despre o denaturare – ci chiar persoanele mature (care probabil ca au asimilat comunismul dar, mult mai categoric, au trait la maxim libertinajul de dupa acesta).
Revin, insa, la un raspuns concret: vedem si observam cu incantare ca tinerii se bucura sincer, curat de aceasta sarbatoare. Nu putem generaliza fiindca nici nu este normal, dar o spunem fara teama. Sunt activi, foarte activi si dornici sa ia parte la o intelegere mai profunda, in principal logica, a Bisericii Ortodoxe. Observati va rog si valul occidental si cel din SUA, care se indreapta spre Ortodoxie, descoperind splendoarea acesteia si normalitatea, simplitatea ei. De ce va zic sa observati? Fiindca tinerii asta fac: observa si iau aminte mai mult decat cei maturi. Ei invata si vor, de aceasta data, sa invete bine, corect si nu dupa superstitii babesti. Iar Ortodoxia este Inviere. Are aceeasi importanta… poate chiar mai mare (Invierea) in ziua de astazi si, cum va ziceam, noi o vedem si prin acesti tineri. Ne plac mult in indrazneala lor si stim sa-i apreciem, fara sa judecam. Si noi: unii mai mult, altii mai putin, am inteles la un anumit moment din viata, altfel Invierea sau Biserica. Toate se aseaza prin timp, rugaciune, experienta, incercari… Dumnezeu sa ne ajute sa facem ce si cum trebuie! Asta, ca sa fim veseli si bucurosi in vesnicie! Cine credeti ca nu vrea asta? chiar daca acum, poate, braveaza in fata prietenilor?
2. Reporter: Mai este tineretul atras de participarea la toate slujbele din Saptamana Mare?
Pr. Iov: In mare parte da. E atras. Sunt duhovnic, sunt preot, urmaresc tot ce misca in Manastire si nu numai in a mea si stiu, fara sa ma insel, statistic chiar vorbind, Biserica este plina de tineret, iar aici nu ma refer doar la Sfanta Inviere ci si la alte sarbatori. La Halmyris, unde sunt si Delta, Marea Neagra aproape, atmosfera tinereasca se simte peste tot. Nu-si permit glume, probabil ca si prezenta Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, cu cele mai vechi sfinte moaste descoperite la noi in tara, le impune o oarecare decenta, ar spune unii, dar eu stiu ca nu este doar asta: au bunul simt si respectul fata de Dumnezeu si fata de curatie, in general.
Vedeti Dvs, curatia este un lucru rar in zilele noastre si, prin urmare, a ajuns sa fie apreciata. Vorbim, sa nu intelegeti gresit, de curatia dumnezeiasca, prezentata prin Biserica lui Hristos, nu de a noastra, ca noi… suntem toti la fel. E o altfel de bucurie, deci. Puteti sa-mi numiti oare, pe altii decat tinerii, care sa experimenteze bucuriile? Trebuie sa fim deschisi in gandire…
KSLCatalin: daca e sa raspund si eu la asta, desi am spun mai inainte, sunt perfect de acord cu parintele. Eu insumi am venit de tanar si, deloc singur. Venim cu masini pline de tineri, de multe ori, la manastire si mergem nu doar la Halmyris, noi fiind in Bucuresti, ci peste tot in tara. In Saptamana Mare, va invit sa mergeti la Biserica si va veti convinge: 80-90% tineri, dintre care acelasi procentaj, in mod sigur, sunt cei care si stiu pentru ce au venit. Dar asta ar fi o alta problema, indiferent de varsta.
La cantarile Deniilor, la Sfintele Evanghelii citite, reactia este de nedescris. Eu si familia – sotia si copiii – de multi ani de zile suntem prezenti, fiind ca in familie, la Biserica Podeanu din Bucresti – acolo sunt Moastele Sfantului Apostol Simon Zilotul (ginerele de la nunta din Cana Galileii – vedeti? Iar vorbim despre tineri, sfinti…). Acolo, cine vine, nu doar in aceasta Saptamana, ramane de-a dreptul socat. Tinerii umplu Biserica si… strada. Nu ai loc si nu vin sa se joace. Mai ales ca ei stiu si cred: Sfantul Apostol Simon Zilotul le este ajutatorul in casnicie binecuvantata, in nastere de prunci. Numai ca, sa aveti grija si aici: din cei prezenti, in mare parte sunt cei care vin sa multumeasca. Deci, sa nu gandim pripit!
Revin la Saptamana Mare: tinerii merg in pelerinaj in jurul Bisericii si al intregului cartier. Se aduna sute de tineri, cuminti, in liniste desavarsita, poate repetand cantarile parintelui, usor intimidati, de cele mai multe ori chiar de claxoanele celor mai „maturi” in gandire, cu treburi la acea ora. Dar: „Cu noi este Dumnezeu!”…
Stiti cum e in Biserica In Saptamana Mare, seara, in Denia si la momentul rastignirii? Lumea plange. Avem fotografii cu tineri plangand la citirea, de catre preot, a pasajelor: „L-au scuipat…” Parintii chiar plang cand citesc, desi bucuria Invierii ce va veni e mare. Ne place sa mai fim si oameni si, e de preferat, sa ne aratam asa in astfel de situatii si nu in altele…
3. Reporter: Se mai spovedeste lumea? Sau ne-am Indepartat de biserica si a devenit aceasta sarbatoare doar ceva superficial?
Pr. Iov: se spovedeste si chiar, spre surprinderea noastra, vin unii care au o viata intreaga in urma… vin, dar aici asa este, mai ales la sarbatorile mari sunt obisnuiti sau gasesc de cuviinta sa vina. Ne-am bucura sa vina mai des, numai ca fiecare isi pregateste cu duhovnicul sau acest lucru. Nu te poti amesteca.
Important este ca atunci cand se intampla, sa fie cu pocainta si cu hotararea si ravna parasirii pacatului, spre apropierea de Dumnezeu. Nu… Superficial, cel putin in Manastire, nu a devenit. Cand te spovedesti, adica… inainte de a te spovedi, sari niste praguri: te hotarasti cu greu, bati drumul, cauti duhovnicul, te analizezi profund si ai curajul (din pacate asta zic multi ca simt ca le lipseste) si incepi spovedania.
E o Taina. Te elibereaza si zbori, devii prieten cu Dumnezeu. Multe greseli se fac in viata, multe erori, multi se abat de la Biserica, dar, vedeti, aici la Sfanta Inviere ii pierde vrajmasul pe toti. Vin la Lumina! Vin sa se spovedeasca.
Ce sa intelegem, deci? Ca Invierea ii indreapta pe toti. Toti vin la Inviere, se bucura de Ea…
KSLCatalin: Cand vin la spovedit, si eu trec acele praguri despre care amintea parintele. Dar astea sunt: pregatirea de jertfa, jertfa si bucuria de dupa acestea. Vedeti scopul? E ultima „treapta”: bucuria de dupa. Sunt egoist, recunosc, vreau bucuria aceasta si transform practic locul unde ma spovedesc, Manastirea sau Biserica (aici, dupa cazul fiecaruia), intr-un loc in care imi vars toate „mizeriile” sufletesti. Eu plec mai curat. Dar vedeti, am oglinda retrovizoare – fiinca altfel poate ca as plange si as ramane totusi intristat, desi spovedit: Manastirea sau Biserica nu este mai intinata. Ea este Mireasa lui Hristos si ea este sfanta si curata. Noi prea credem ca totul depinde de noi… ori aici, in acest caz, Dumnezeu iar ne da lectii.
Sunt si spovedanii contra-cronometru, cu sutele, mai ales in orasele mari, unde e clar, acestia toti (cei intarziati) lasa spovedania pe ultima zi, preotul nu are cum sa faca fata acestei situatii si nici de refuzat nu are cum sa refuze, numai ca iar putem judeca si noi, cu capul nostru, cei ce vin atunci, nu au practic un parinte stabil, care sa ii sfatuiasca, deci sunt ori la inceput ori tin de o anumita superstitie. Trebuie sa lucreze in ei Harul si va lucra… vor intelege ca spovedania nu e o cursa la care sa te bagi in fata, in ultima ora. Este o Taina Sfanta si trebuie deci cinstita. Dar… parem grozavi? Noi nu suntem incepatori oare? 4. Reporter: Tot romanul mananca miel In ziua de Pasti. Explicati va rog Insemnatatea acestui obicei.
Pr Iov: glumind as spune, facand atingere putin la situatia actuala, impusa de altii – fals indusa vreau sa zic: fiind criza, ar fi bine sa aveti si dreptate. Tot romanul sa manance miel. Mai serios vorbind, insa, nu e neaparat. Este un obicei care era practic o obligatie a marturisirii si trebuia tinuta in Vechiul Testament, dupa cum stiti. Chiar la “Iesire” a fost nevoie de ungerea pragului de sus al intrarii in case cu sange de miel, fiind astfel (aici vorbind de poporul ales) feriti toti cei ai Dumnezeului Cel Adevarat, de molima, de pedeapsa si de rele. Stim cu totii prin ce au trecut…
In ziua de azi, nu este o marturisire, nu este o obligatie ci, eventual, o traditie, un obicei. Atentie insa: sa nu ne rezumam la ele. Nu sunt rele, daca nu ne rezumam la ele, daca nu doar prin ele intelegem Pastele, Invierea. Am ramane, Doamne fereste, inchisi in Vechiul Testament, fara Lumina lui Hristos. Mare grija!
Fragmentul, despre care vorbeam, poate fi gasit in a doua carte a lui Moise, Iesire, capitolul 12: – Mielul pascal si moartea Intailor nascuti ai Egiptenilor. Veti vedea acolo, sunt precizari si reguli clare in taiere, in curatire, chair si in mancare, pe care nu le tinem noi astazi si care se incheie cu: “Iar la voi sangele va fi semn pe casele In care va veti afla: voi vedea sangele si va voi ocoli si nu va fi Intre voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului.”
E, vedeti importanta de atunci? La noi poate fi un mod de bucurie, atat, un alt reper, de multe ori exagerat de aceia carora le lipsesc reperele reale ale Invierii. Deci, sa avem totusi grija in interpetare si in prioritati!
KSLCatalin: Nu am ce adauga la aceasta frumoasa prezentare ci doar as vrea sa atrag atentia, venind vorba despre sfarstiul tragic al intailor nascuti ai Egiptului, din acele vremuri: traim vremuri ingrijoratoare din acest punct de vedere, alegand singuri sa ne ucidem pruncii. Par sa se indrepte prin unele legi, ale civilizatiei moderne, dar… doar par. Nu ma refer numai la avorturi, atentie, ci si la modul in care ii crestem, fiindu-le exemple, si… mai apoi, semn de “desavarsire” a greselii noastre, ii mai si judecam. Va trebui, ca buni crestini-ortodocsi sa constientizam asta si sa luam masuri.
De remarcat (si, neaparat vreau sa facem cumva sa se auda, fara sa intinam aceasta bucurie), Lacasuri Ortodoxe, de curand, a lansat un apel formulat de Pr. Dr. TELEANU BOGDAN – AUREL [https://lacasuriortodoxe.ro/stiri/17440-incinerarea-copiilor-omul-politic-nu-s-a-gândit-şi-la-următoarea-situaţie.html] , prin care se incearca indreptarea legii privind incinerarea pruncilor morti inainte de nastere, prin care parintii sa aiba dreptul inhumarii acestora, conform cu credinta ortodoxa ai carei marturisitori suntem, ca neam.
Noul cod penal romanesc e pe cale sa nu recunoasca statutul de persoana legala a fatului de pana la 24 de saptamani (art. 199, alin 6), conform amendamentului introdus de deputatul Florin Iordache. Este trist ca societatea noastra lasa lucrurile sa ajunga aici. Dar, Intrucat nu este votat Inca, speram ca se mai pot face schimbari.
Haideti sa incercam toti sa facem ceva, sa schimbam ceva in viata noastra pe care ne-o dorim crestina, fiindca nu ne dorim sa-l indepartam pe Dumnezeu de noi. Ne este bine cu El aproape…
5. Reporter: Ce ar trebui sa simta un crestin din toata aceasta sarbatoare mare, de fapt, cea mai mare din calendarul ortodox?
KSLCatalin: Pe site am pus in top, in aceasta perioada, o felicitare la care am lucrat impreuna cu parintele staret Iov. Ea, asa dupa cum noi am urmarit si dupa cum altii deja au caracterizat-o, este “doar lumina”. Va invitam sa va bucurati de ea, intrucat vi se adreseaza. Cand vorbim de Hristos si de masele mari de oameni care il urmau, nu mi-i pot imagina pe acei oameni decat ca fiind atrasi ca fluturele de lumina. Ei nu stiau, de ce vin, de ce zambesc, de ce danseaza, de unde bucuria – atat doar: se simteau bine!
Nu veneau sa ceara (vorbesc de majoritate), nu veneau sa se planga… nu. Veneau sa ia Lumina! Veniti, cu bucurie – obligatoriu insa (!) – cu mare bucurie… Veniti de luati Lumina!
Pr. Iov: Sa invieze din nou in Duh si Adevar, inlaturand pacatul si traind o viata in Hristos. Odata cu Invierea Mantuitorului sa inviem la o viata noua.
Asa sa ne ajute Dumnezeu! Lumina Lui Hristos sa luminezeu tuturor!
Amin!
La multi ani!
Va multumesc! Cu stima,
Camelia Crisan
Reporter Expres Sibian, 12 aprilie 2009
