Nu va opriti la ce vi se vesteste! Nu va opriti la ce vestiti!

In mesajul anterior, impartaseam cu bucurie existenta unei fotografii de pe blogul “daruind vei dobandi”. Spuneam de sirul Arhiereilor, al mirenilor si al preotilor, surprins in aceasta fotografie, pe cararea serpuinda: unii urca, altii coboara. Ai impresia ca urca dar de fapt coboara, si invers – pare imaginea Ortodoxiei, smerite, toti cu capetele plecate dar si spre grija pasului facut. Ciudat este ca daca te uiti la cei din prim plan, ai impresia ca sunt mai jos, dar de fapt acestia sunt in usor urcus iar cei ce care vin de departe, ai impresia ca sunt sus, dar ei de fapt sunt in coborare.

Si pana la urma, lasati astea! Vedeti? Imaginatie, interpretari si vorbe.

Vorbe dintr-un sir nesfarsit.

Atatea carti, atatea articole, conferinte…doar vorbe!

Sunt fapte ale Sfintilor, pe care noi le transformam in vorbe. Imi pare rusinos. Ei asteptau si de la noi, tot fapte. Se spun atatea chestii bune, adevarate, dar mi-ar placea sa merg in grup, acelasi grup, cu totii sa plangem la vecernie ca la apus. Stam toti pe net cu sutele de ani, si obosim. E “bine”, ca mai apoi ne-om “odihni” in iad. Fiindca de fapt noi nu traim nimic! E zero.

Daca tot scriem si citim la modul asta (si modul cum citim fara folos, nu scrierea, conteaza), ajungem, poate, sa vedem doar oamenii. Si atunci, ne plac oamenii care scriu si cred ca nici ei nu vor sau nu vroiau asta. Ne plac, vorbe frumoase, dar nu prea intelegem ca cer fapte. Ce bine era sa fim toti mici Cleopa, dupa cat il laudam si il citam. Vreti sa vedeti filmari cu oameni care cer fapte, sau care acum le infaptuiesc? Nu, asta e enervant, vreti vorbe!

Rugaciunea, practica?

Ce e cu ele? Nu vedeti ca nu sunt importante, chiar deranjeaza?

Cine mai realizeaza ca daca nu merge la slujbe pacatuieste? Uitati-va la prezenta de pe net, ori la tv, pe stadioane sau pe sosele in week-end.

Cei ce mai dispar din cand in cand, sunt preoti poate, si de-aia-s comentati si judecati si ei. Asta trebuie spus raspicat si atentionat fara jena!

Aveam un status in dreptul numelui meu, prin care mai chemam la cate o vecernie. Si ce primeam? Auzi, ia lasa slujba, ai citit ce a scris…ce conferinta a tinut…ce carte a scos?

Adica e mai important decat rugaciunea si slujbele? Daca as trimite cu aceeasi frecventa cu care primesc “vorbe sau scrieri” on line, chemari la slujba (3-4/zi), mi s-ar goli lista din motive de deranj.

Pai citim si ajungem sa murim fara slujba! La botez, inmormantare, nunta, nu vreau decat rugaciune. Intreb de rugaciune si mi se dau citate din…din…din. Dar vroiam rugaciune!

Si sursa cea mai mare de bine si de folos e Rugaciunea. Sa tragem de preoti sa iasa la slujbe daca vedem cumva ca nu vor. De ce ne trebuiesc atatea lamuriri si date, pana ne hotaram sa parasim acest “mediu” si sa mergem in Biserica? Am avut un timp ideea sa-nlocuiesc rugaciunea cu cartea de invatatura si…de ce? Imi placea mai mult si, cum oricum trebuia sa am ora de rugaciune “indeplinita”, parca era mai usor asa. Asta e greseala. Nu pare mare, dar prin duhovnic Dumnezeu te lamureste. Si prea se vede ca practica nu e astazi la “zi” si nici nu cred ca va mai fi.

Sa-ti vina sa zici, mai frate, ce frumos vorbeste si-asta …ca e parinte precum Cleopa ori Arsenie, ori Boca…ca e un ins necunoscut sau altii atatia, ce-as vrea s-ascult!… dar plec, fiindca “ma tin din slujba”, m-asteapta Sfintii, oi vedea cand ma intorc…

Vorbesti, citesti si stai pe scaun sau in pat, exact comentator sportiv sau spectatorul din tribune spunand: “cat de frumos e sa faci sport!”. Pai fa-l, sa vezi cum e! Si, atunci castigi.

E vorba cea din fapta infaptuita. Nu judec, dar gandesc si remarc faptul ca trairea ortodoxa dupa randuiala Bisericii e zero. Adica nimeni nu mai tine randuiala si nici nu-si face griji din cauza asta.

De ce isi faceau conducatorii, Domnii, ca bine le zicea poporul, Domni, paraclise in curtea palatului (se vede deci ca meritau palate)? Pentru a putea tine randuiala. In curtea Sfintilor Brancoveni se auzeau zilnic cantandu-se psalmi. Cantau cu randul.

Randuiala vine din “rand” adica o succesiune de slujbe, Obligatorii, nu cine vrea, cand le vrea. Alegem, ca si in post, prima si ultima saptamana?… Fiindca alegem! Sa nu spuneti de timp si de servici si griji, fiindca alegem! E rusinos si nu ne e rusine? Suntem prea obositi sa ne mai si rugam? De-ar face asa si calugarii, lumea ar fi pierduta…

Avem posturi ca exemplu, la Moise si Mantuitor.

Adunam materiale antiecumeniste si, de la aceleasi persoane primim mesaje, cum ca postul ar trebui sa fie exclus din zilele de sambata si duminica. Pai ce e mai ecumenist ca asta? Nu vreau cu protestantii, dar vreau ca protestantii. V-am zis, avem exemple de posturi care n-au fost “pe sarite”. Si cine tine postul, stie minunea… ca dupa 40 de zile ramai asa, cu greu te trage cineva la loc. Dar te va trage sigur.

Ortodoxia azi, luata statistic, are un numar mare de credinciosi, dar o traim prin Sfinti. Ea este “Cei ce-au fost”, cu Ei ne laudam… pai cum cu noi? In toti anii de Ortodoxie s-au adunat atatia Sfinti, cred, fiindca noi acum aveam nevoie de un asa de mare numar, nu ca cei de la inceputuri. Dumnezeu atunci, ii sfintea pentru noi, ca sa-i avem acum. Dumnezeu lucreaza mereu. Degeaba, cine foloseste?

Incepe postul. Cel mai tare te supara cineva care ti-a atras atentia tarziu, ca a trecut, ca puteai sa-l tii si tu, dar nu l-ai tinut. Fiind trecut deja, oricum iti pare mai usor si mai posibil si-ti promiti ca data viitoare…Asta pare si viata, bucuria unui post, care daca trece fara sa-l fi tinut, sfarsesti ca trist si gol, in loc de post alegi sa fii pustiu. Nu bucuria din placeri, ori scuzele de conjuncturi, sau toate plangerile – smerenii controlate ale noastre de genul: ce pacatos sunt! ce ne subjuga lacomia, desfranarea, betia – conteaza.

Ne plangem in zadar.

Doar noi le alegem, voit si apoi ne place sa ne aratam smeriti ca Sfintii. Numai ca toate raman la fel in continuare. Facem pacatul ca ne place! Raspuns obraznic…

Daca ar creste sufletul cu atatia giga cati stocam in predici, carti si conferinte! Dar e mult mai comod asa, mai la-ndemana si nu e scump. De-ar fi platite, cati ar mai vrea? Totul pana la jertfa! Spre jertfa, dar a altora! Invatam toti Jertfa Mantuitorului, ii invatam pe altii sa jertfeasca. Vedeti ce jertfa facem?

Sa-i ajutam si noi pe cei ce ne invata, sa n-aiba cui sa spuna, ca stim deja! Sa facem si sa vada, ca merita si ei o bucurie, ceva odihna si ragaz, caci totu-i gratuit si este jertfa. E foarte usor de inteles ca un preot, un calugar se jertfesc. La fel, un om cu o activitate sustinuta, epuizanta, precum Dan Puric, dupa turnee, reprezentatii etc. jertfeste gandind si pregatind un material laborios ce trebuie sa aiba sensul unei schimbari in bine a celor ce-l asculta. Aceasta este jertfa, fiind neplatita si spre folosul celorlalti.

Ei cred si spera ca meritam sa ne invete si se jertfesc, iar noi citim, ne transferam memorii (date), iar sufletele lipsa, nimic… nimic… raceala de atei.

Haideti la slujbe, rugaciuni si post iar restul apoi vine, mai apoi, nu inainte. Sunt slujbe si vecernii cu preot, doi cantareti si-un singur credincios… atatea, peste tot. Auzeam un comentariu “ortodox” reprosand ca se filmeaza vecernia in direct din Catedrala si sunt doar cativa insi, deci strica imaginea Bisericii noastre, si ce vor zice altii? Dar de ce nu mergem, macar sa ne filmeze, sa se vada ca suntem multi. Si asta ar fi o jertfa. Nu e comod precum cititul sau ascultatul. Hristos si sfintii sunt in Biserici, dar noi?

Ati cunoscut raiul, prin zambetul lui Dumnezeu vadit in preot, atunci, cand mergand la poarta lui ii cereti: “Parinte, facem si noi o vecernie in asta seara?” Facem si NOI… Ce ziceti? Dorinta asta vine din slujbe, post si rugaciune, apoi se vede bucuria. Postul da bucuria. Acel post scris pe zidurile Bisericii prin Sfinti pictati de pictori sfinti. E post reflectat prin pictor (caci nu cutezau sa picteze o biserica fara post si rugaciune)… si sunt sfinti deci pe pereti. Nu sunt desene. Asa poti sa creezi frumos. Te miri de Sfintii cei pictati azi? Lipseste postul, rugaciunea, slujba.

Si vreau sa-nchei cu un indemn, dati click aici:

Link: spre slujba vecerniei, va va conduce direct in Biserica!

Iertati, e-un link care nu duce nicaieri. Oricum, chiar daca-i slujba, Biserica e goala, sau nu, langa Hristos sunt Sfinti…si Sfinti…si Sfinte pictati de pictori sfinti, cu post.

Va rog, verificati si iarta Doamne!