54 de ani de la trecerea la Domnul a IPS Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului

In data de 6 august 2009, când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte marele praznic la Schimbării la Faţă a Domnului, se împlinesc 54 de ani de la trecerea la Domnul a Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, personalitate marcantă a Bisericii noastre strămoşeşti.

Biografia IPS Nicolae Bălan:

Născut la 27 apr. 1882, în Blăjenii de Sus, jud. Bistriţa-Năsăud, în familie de preot, a urmat Gimnaziul la Năsăud (abs. 1900), Facultatea de Teologie în Cernăuţi (1900-1904), unde a obţinut doctoratul (1905), cu studii de specializare la Facultăţile de Teologie protestantă şi catolica din Breslau (azi Wroclaw) în 1904 – 1905.

Profesor provizoriu (1905), apoi definitiv (1909), la catedra de Dogmatică Apologetică şi Morală de la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu (până în 1920), activând ca membru în Sinodul Arhiepiscopiei Sibiului şi în Congresul Naţional Bisericesc al Mitropoliei Ardealului. Fondator şi redactor al „Revistei Teologice” de la Sibiu (1907 – 1916), în 1918 a redactat – cu alţi doi profesori revista „Gazeta Poporului”, tot la Sibiu;

În noiembrie 1918, trimis de către Consiliul Naţional Român din Transilvania într-o misiune la Iaşi, pe lângă Guvernul României, în vederea realizării unităţii noastre de stat.

A fost hirotonit preot în 1919, ca la 14/27 febr. 1920 să fie ales mitropolit al Ardealului (hirotonit şi instalat la Sibiu în 17/30 mai 1920), păstorind până la moarte (6 august 1955). A fost ales membru de onoare al Academiei Romane (1920), membru în Comitetul central al Asociaţiei ASTRA din Sibiu şi senator de drept.

Ca mitropolit, a Iuptat pentru acceptarea principiilor Statutului Organic şagunian în Legea şi Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925, apărând autonomia Bisericii.

Pe tărâm cultural-teologic, a ridicat vechiul Institut teologic din Sibiu la rang de Academie (1921), cu drept de-a elibera diplome de licenţă (1943), devenită mai târziu Institut Teologic de grad universitar (1948); a îndrumat activitatea şcolilor secundare aflate până în 1948 sub egida Bisericii (Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, Liceul „Avram lancu” din Brad, şcoala normală , „Andrei Şaguna” din Sibiu); a înfiinţat o şcoala normală de fete, şcoala de cântăreţi bisericeşti „Dimitrie Cunţan” şi un internat arhidiecezan, toate în Sibiu.

A trimis numeroşi tineri teologi la Studii de specializare peste hotare, care au onorat apoi catedrele Academiei (mai târziu lnstitutului) din Sibiu şi unii chiar ale Institutului Teologic din Bucureşti. A îndrumat activitatea periodicelor bisericeşti de la Sibiu: „Telegraful Român”, „Revista Teologică” şi „Lumina Satelor” (din 1922).

A pus bazele unor colecţii, în care au apărut zeci de lucrări teologice; „Seria Teologică“, „Seria Didactică”, „Popasuri Duhovniceşti”, ”Biblioteca Bunului Păstor” ş. a.

A rectitorit mănăstirea brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, a ridicat schitul şi Căminul de la PăItiniş, paraclisul şi biblioteca Academiei Teologice „Andreiane”, iar în eparhie s-au construit, în cursul păstoririi sale, peste 150 de biserici şi peste 150 de case parohiale, şi s-au înfiinţat parohii şi protopopiate noi.

A fost unul din marii ecumenişti din perioada interbelică (participant la Congresul ecumenist de la Stockholm din 1925 şi Conferinţa ecumenismului practic de la Berna din 1926). A condus un pelerinaj la Locurile Sfinte în 1925. În şedinţa Consiliului de Coroană din 29-30 aug. 1940, a protestat împotriva Diktatului de la Viena, iar în anii următori a militat mereu pentru reîntregirea teritorială a ţării.

A publicat sute de studii, articole, predici, pastorale, discursuri parlamentare, recenzii, note, în „Revista Teologică” şi „Telegraful Român”. Între acestea putem aminti:

– Problema religioasă în timpul de azi, în “Anuarul XXII al Institutului teologic-pedagogic” din Sibiu, 1905/1906, p. 3-52 (şi extras)

– Chestiunea bisericească din România şi autonomia Bisericii noastre, Sibiu, 1910, 47 p.;

– Biserica luptătoare. Consideraţiuni asupra drepturilor Bisericii şi asupra chemării preoţeşti, Sibiu, 1910, 47 p.;

– Un Congres biblic românesc, Sibiu, 1912, 32 p.;

– Scepticismul religios. Studiu apologetic (după Dr. Franz Hettinger), în “Anuarul XXIX al Institutului teologic pedagogic”, 1912/1913, p. 3-49 (şi extras);

– Pavel, apostolul Iui Iisus Hristos. Tablou biografic după Konrad Kirch, Sibiu, 1931,60 p.

– Biserica neamului şi drepturile ei (Discurs în Senat), Sibiu, 1928, 162 p.

O parte din discursurile parlamentare, cuvântări şi pastorale au fost strânse în volumele:

– Mântuieşte, Doamne, poporul tău, Sibiu, 1945, XVI + 252 p. şi

– Biserica şi viaţa, Sibiu, 1947, XII + 360 p.

Date biografice preluate din:

“Dicţionarul Teologilor Români” de Pr.prof.dr. Mircea Păcurariu, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1996.