Sfântul Vsevolod (după botez Gavriil), Făcătorul de Minuni din Pskov

Wednesday 10 february 2021

Sfântul Prinţ Vsevolod din Pskov, după botez Gavriil, nepot al lui Vladimir Monomah, s-a născut la Novgorod, unde în anii 1088-1093 şi 1095-1117 a domnit tatăl său ca Prinţ. Tatăl a fost Sfântul Prinţ Mstislav-Teodor cel Mare (15 aprilie). În anul 1117, când Marele Prinţ Vladimir Monomakh i-a dat lui Mstislav Belgorodul Kievean drept „udel” (ţinut în exploatareă), făcându-l practic cu el conducător, tânărul Vsevolod a rămas ca Vicar al tatălui său în principatul Novgorod.

Sfântul Prinţ Vsevolod a făcut mult bine Novgorodului. Împreună cu Arhiepiscopul de Novgorod, Sfântul Nifon (8 aprilie), a ridicat numeroase biserici, ître care se numără Catedrala Marelui Sfânt Mucenic Gheorghe, a Mânăstirii Iuriev şi Biserica Sfântul Ioan Înaintemergătorul, din Opokah, ridicată în cinstea „Îngerului” (adică sfântului protectorn) al primului său fiu, Ioan, care murise în copilărie (+ 1128).

În Ustav-ul său (Codul legii), Prinţul a acordat o cartă specială dedicată terenurilor şi privilegii Catedralei Sfânta Înţelepciune (Hagia Sophia) şi altor biserici. În timpul unei foamete cumplite, şi-a epuizat întregul tezaur pentru a salva oamenii de la pierire. Prinţul Vsevolod era un războinic curajos, a mărşăluit victorios împotriva popoarelor iam şi chud, dar nu a ridicat niciodată sabia pentru câştig sau putere.

În 1132, la mutarea la Domnul a Sfântului Mare Prinţ Mstislav, unchiul lui Vsevolod, Prinţul Iaropolk de Kiev, a îndeplinit ultimele dorinţe ale fratelui său şi l-a mutat pe Vsevolod la Pereiaslavl, considerat atunci ca fiind cel mai vechi oraş după Kiev. Dar fiii mai mici ai lui Monomakh, Iurie Dolgoruchi şi Andrei Dobrîi, erau îngrijoraţi, ca nu cumva Iaropolk să-l facă pe Vsevolod succesorul său la Kiev, aşa că s-au ridicat împotriva nepotului lor. Sperând să evite conflictele interne, Sfântul Vsevolod s-a întors la Novgorod, dar a fost primit acolo cu dezamăgire. Locuitorii Novgorodului considerau că Prinţul fusese „crescut” de ei şi că n-ar fi trebuit să-i părăsească anterior. „Vsevolod s-a dus la ruşi, la Pereslavl”, remarcat cronicarul din Novgorod, „şi a sărutat crucea împotriva novgorodienilor, zicând:„ Vă voi ucide ”.”

Străduindu-se să restabilească relaţiile bune cu Novgorodul, Prinţul a întreprins o campanie victorioasă împotriva poporului chud, în 1133, şi a anexat Iuriev-ul la ţinutul Novgorod. Dar o campanie dură de iarnă, în 1135-1136, împotriva Suzdal-ului, nu a avut succes. Oamenii încăpăţânaţi din Novgorod nu aveau să ia în seamă pedepsirea lor de către Dumnezeu şi nu-l puteau ierta pe Prinţ pentru înfrângerea lor. Adunarea a decis să numească un Prinţ de ramura rivală Monomahilor, a Olgovicilor, şi l-au condamnat pe Sfântul Vsevolod la exil. „Ai suferit exilul, din mâna propriului tău popor”, îi cântăm Sfântului în Tropar. Timp de o lună şi jumătate l-au ţinut pe prinţ şi familia lui sub pază la palatul arhiepiscopului. Când Prinţul Sviatoslav Olgovici a sosit, pe 15 iulie 1136, Vsevolod a fost eliberat din robia sa.

Vsevolod s-a dus din nou la Kiev, iar unchiul său Iaropolk i-a dat zona Vijgorod de lângă Kiev, locul în care a locuit Sfânta Olga (11 iulie) în secolul al X-lea în timpul domniei fiului ei Sviatoslav, „preferând oraşele Kiev şi Pskov”. Sfânta Olga a venit în apărarea urmaşului ei în 1137 când locuitorii Pskov-ului, amintindu-şi de campaniile armatei din Novgorod-Pskov conduse de Prinţ, l-au invitat în Principatul Pskov, regiunea natală a Sfintei Olga. El a fost primul Prinţ de Pskov, ales prin voinţa poporului pskovean.

Printre lucrările slăvite ale Sfântului Vsevolod-Gavriil de Pskov, s-a numărat şi construcţia primei biserici de piatră, închinată Preasfintei Treimi, înlocuind o biserică de lemn din vremea Sfintei Olga. În icoane, Sfântul este adesea descris ţinând Biserica Sfintei Treimi.

Sfântul Vsevolod a domnit ca Prinţ de Pskov doar un an. S-a mutat la Domnul pe 11 februarie 1138, la vârsta de patruzeci şi şase de ani. Tot Pskovul s-a adunat la înmormântarea îndrăgitului Prinţ, iar cântările corului abia dacă se mai auzeau de bocetele oamenilor.

Oamenii din Novgorod au trimis un protopop de la Catedrala Sofia pentru a-i duce Sfintele Moaşte înapoi la Novgorod. Prinţul, însă, nu voia ca trupul său să se odihnească în Novgorod. N-ar fi lăsat Pskovul să fie lipsit de Sfintele sale Moaşte, de către oamenii din Novgorod care îl alungaseră, iar racla nu se mişca din loc. Oamenii Novgorodului au plâns cu amar şi s-au pocăit în nenorocirea lor. Apoi, au cerut să li se dea doar o mică părticică din Sfintele sale Moaşte, „pentru protejarea oraşului lor”. Prin rugăciunile acestora, o unghie a căzut de la mâna Sfântului. Poporul din Pskov l-a aşezat pe Sfântul Vsevolod în lacasul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Lângă mormânt au aşezat armele ostăşeşti ale Prinţului, un scut şi o sabie, în formă de cruce, cu inscripţia latină, „Nu voi da cinstea mea nimănui”.

La 27 noiembrie 1192, Sfintele sale Moaşte au fost descoperite şi mutate la Catedrala Sfintei Treimi, unde a fost sfinţit un paraclis în cinstea sa.

Legătura duhovnicească profundă a oraşului Sfintei Olga, cu Sfântul Prinţ Vsevolod, nu a fost niciodată întreruptă. A rămas întotdeauna un făcător de minuni din Pskov. La asedierea Pskov-ului de către ştefan Bathory în 1581, când zidurile cetăţii erau deja sparte şi polonezii erau gata să se repeadă în oraş, au fost aduse Sfintele Moaşte ale Prinţului Vsevolod, de la Catedrala Preasfintei Treimi, pe locul bătăliei, iar inamicul s-a retras.

La 22 aprilie 1834, în prima zi de Paşte, Sfintele Maşte ale Sfântului au fost mutate cu cinste, la un nou Altar, în biserica principală a Catedralei.

La apariţia minunatei icoane Apărătoarea Pskovului (1 octombrie), Sfântul Prinţ Vsevolod-Gavriil se număra între apărătorii cereşti ai Pskovului.