Sfânta Icoană a Maicii Domnului Areovindus

Există puţine informaţii despre istoria acestei icoane, aşă încât istoria apariţiei sale este învăluită în mister. Ştim doar că originalul, pierdut în prezent, a fost pictat în jurul anului 845. Cu toate acestea, există motive să credem că tipul său iconografic era acelaşi cu Icoana Hagiosoritissa (*). Copiile vechii Icoane au fost răspândite în Bizanţ în secolele XII-XV; şi se pare că una dintre acestea a ajuns, din acea zonă, în Rusia.

Versiunea originală a Icoanei o înfăţişa pe Preasfânta Fecioară fără Prunc, dar ţinând un sul de pergament în mâini. Pe acest pergament se aflau cererile Sfintei Fecioare legate de noi, care se adresează Fiului ei. Acest lucru ne dă speranţa că Icoana “Închipuire (Arătare, înfăţişare) de Foc”, ca şi celelalte icoane ale sale, sunt de ajutor şi ne apară de orice nenorocire şi primejdie. Prin urmare, ne rugăm în faţa Icoanei, pentru tot ceea ce depăşeşte limitele puterii noastre şi presupune ajutorul lui Dumnezeu.

Chipul Preafintei Născătoare de Dumnezeu este întors către partea sa dreaptă, iar veşmintele sale sunt de culoare roşu aprins. Acesta este motivul pentru care icoana este numită „Închipuire de foc” sau „Văzută în foc”.

* Numele Hagiosoritissa, „a sfântului omofor”, derivă de la Paraclisul Sfântului Omofor (soros), care a fost construit lângă Biserica Vlaherne de către Împăratul Leo I pentru a adăposti veşmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a fost adus din Palestina în 473 (vezi 2 iulie). Icoana Panagia Hagiosoritissa este asociată cu acest Sfânt Altar. Acest tip de icoană o arată pe Maica Domnului cu ambele mâini ridicate în rugăciune, aşa cum este descrisă în scena Deisis a iconostasului.