Sfântul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei din Tesalia, şi Mucenici Porfirie,  Vapt şi alte trei femei

Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, şi Sfinţii Mucenici Porfirie, Vapt şi alte trei femei muceniţe au suferit în anul 202 după Hristos.

Sfântul Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mică), a răspândit cu succes credinţa în Hristos Mântuitorul, îndrumând oamenii pe calea mântuirii. Vestea predicării sale a ajuns la Lucian, guvernatorul districtului, şi la comandantul militar Lucius. Sfântul a fost arestat şi adus la judecată, unde şi-a mărturisit credinţa în Hristos şi a refuzat să aducă jertfe idolilor.

În ciuda vârstei înaintate a Episcopului (avea 113 ani), a fost supus unor chinuri monstruoase. I-au sfâşiat trupul cu cârlige de fier şi i-au smuls toată pielea de pe corp. În timpul acesta, sfântul s-a îndreptat către chinuitorii săi:

„Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi redat duhul, care doreşte să treacă la o viaţă nouă şi veşnică!”

Văzând rezistenţa bătrânului şi lipsa sa deplină de răutate, doi soldaţi (Porfirie şi Vapt) L-au mărturisit pe Hristos, pentru care au fost imediat decapitaţi cu o sabie. Trei femei care au fost martore suferinţelor Sfântului Haralambie au început, de asemenea, să-L slăvească pe Hristos şi au fost rapid martirizate.

Furiosul Lucius a pus mâna pe instrumentele de tortură şi a început să-l tortureze pe Sfântul Mucenic, dar dintr-o dată antebraţele i-au fost tăiate ca de sabie. Guvernatorul a scuipat apoi în faţa sfântului şi imediat capul i s-a întors, astfel încât privea spre înapoi.

Atunci Lucius l-a rugat pe sfânt să-i arate milă şi ambii chinuitori au fost vindecaţi prin rugăciunile Sfântului Haralambie. În timpul acesta, o mulţime de martori a ajuns să creadă în Hristos. Printre ei s-a aflat şi Lucius, care a căzut la picioarele Sfântului Episcop, cerând să fie botezat.

Lucian a raportat aceste evenimente împăratului Septimus Severus (193-211), care se afla atunci în Antiohia Pisidiană (vestul Asiei Mici). Împăratul a poruncit să-i fie adus Sfântul Haralambie în Antiohia. Soldaţii au răsucit barba sfântului, în frânghie, i-au înfăşurat-o în jurul gâtului şi au folosit-o pentru a-l târâ. De asemenea, i-au înfipt o ţepuşă de fier în corp. Împăratul le-a poruncit apoi să-l chinuiască pe Episcop mai mult şi au început să-l ardă cu foc. Dar Dumnezeu l-a apărat pe sfânt şi a rămas nevătămat.

Multe minuni au fost făcute prin rugăciunea sa: a înviat un tânăr mort şi a vindecat un om chinuit de diavoli timp de treizeci şi cinci de ani, astfel încât mulţi oameni au început să creadă în Hristos Mântuitorul. Chiar şi Galina, fiica împăratului, a început să creadă în Hristos şi a spulberat de două ori idolii într-un templu păgân. La porunca împăratului l-au bătut pe sfânt cu pietre peste gură. De asemenea, au vrut să-i dea foc bărbii, dar flăcările l-au ars pe chinuitor.

Plini de răutate, Septimus Severus şi un oficial numit Crispus au rostit blasfemie asupra Domnului, chemându-L în mod batjocoritor să coboare pe pământ şi lăudându-se cu propria lor putere. Domnul a pornit un cutremur şi o mare teamă a căzut peste toţi, iar cei doi necredincioşi au fost văzuţi atârnând în aer, ţinuţi de legături invizibile, şi numai prin rugăciunea sfântului au fost lăsaţi jos. Împăratul, buimăcit, a fost zguduit de fosta sa impietate, dar din nou a căzut rapid în greşeală şi a dat ordin să-l tortureze pe sfânt.

În cele din urmă, împăratul l-a condamnat pe Sfântul Haralambie, la decapitare cu sabia. În timpul rugăciunii celei mai de pe urmă a Sfântului Haralambie, Cerurile s-au deschis şi Sfântul L-a văzut pe Mântuitorul şi o mulţime de îngeri. Sfântul Mucenic I-a cerut să asigure că locul unde Sfintele sale Moaşte vor odihni nu va suferi niciodată de foamete sau boli. El a implorat, de asemenea, să existe pace, bunăstare şi mulţime de poame, grâne şi vin în acel loc şi ca sufletele acestor oameni să fie mântuite. Domnul a promis că va îndeplini cererea şi S-a înălţat la cer, iar sufletul Sfinţitului Mucenic Haralambie a urmat Acestuia. Din mila lui Dumnezeu, Sfântul s-a mutat la Domnul, înainte de a fi executat. Galina a îngropat trupul Sfântului Mucenic, cu mare cinste.

În hagiografia şi iconografia greacă, Sfântul Haralambie este considerat preot, în timp ce sursele ruseşti tind să-l considere episcop.