Sfântul Partenie, Episcopul de Lampsac

Sfântul Partenie, Episcopul de Lampsac, era originar din oraşul Melitoupolis (în nord-vestul Asiei Mici), unde tatăl său Hristofor slujea ca diacon. Tânărul nu a avut parte de o pregătire pe măsură, dar a învăţat Sfânta Scriptură participând la slujbele bisericeşti. Avea o inimă bună şi împărţea săracilor banii pe care îi câştiga lucrând ca pescar.

Plin de Harul lui Dumnezeu, Sfântul Partenie, de la vârsta de optsprezece ani, vindeca bolnavii în numele lui Hristos, alunga demonii şi făcea alte minuni. Aflând despre viaţa virtuoasă a tânărului, Episcopul Filet din Melitoupolis l-a pregătit şi l-a hirotonit preot.

În 325, în timpul domniei lui Constantin cel Mare, Arhiepiscopul Ahile de Cizic l-a făcut Episcop al Cetăţii Lampsac (Asia Mică). În cetate erau însă mulţi păgâni, iar Sfântul Partenie a început cu aprindere să răspândească credinţa în Hristos, mărturisind-o prin multe minuni şi vindecând bolnavii.

Oamenii au început să se îndepărteze de credinţele lor păgâne, iar Sfântul Partenie s-a dus la Sfântul împărat Constantin cel Mare, căutând permisiunea de a dărâma templul păgân şi de a zidi o biserică creştină în locul lui. Împăratul l-a primit pe Sfânt cu cinste, i-a înmânat un decret care autoriza distrugerea templului păgân şi i-a pus la dispoziţie mijloacele necesare ridicării bisericii. Întorcându-se în Lampsac, Sfântul Partenie a demolat templul păgân şi a înălţat o frumoasă biserică, lui Dumnezeu, în cetate.

Într-unul dintre templele distruse, a găsit însă, o placă mare de marmură, pe care a văzut-o a fi foarte potrivită pentru Altar. Sfântul a poruncit să înceapă lucrarea la piatră şi să fie mutată în biserică. Prin răutatea diavolului, care s-a înfuriat la scoaterea pietrei din templul păgân, căruţa s-a răsturnat şi l-a ucis pe vizitiul Eutihian. Sfântul Partenie l-a readus la viaţă, însă, prin rugăciunea sa, şi l-a ruşinat pe diavolul care a vrut să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu.

Sfântul Partenie era atât de binevoitor încât nu a refuzat niciodată vindecarea cuiva care venea la el, sau care avea şansa să-l întâlnească pe drum, fie că acela suferea de boli trupeşti sau că era chinuit de duhuri necurate. Oamenii chiar încetaseră să mai meargă la medici, deoarece Sfântul Partenie îi vindecase pe toți bolnavii gratuit. Cu marea putere a numelui lui Hristos, Sfântul Partenie a alungat o mulţime de demoni, de la oameni, de la casele lor şi din apele mării.

Odată, Sfântul Partenie se pregătea să alunge un diavol, de la un anumit om care fusese posedat de acela încă din copilărie. Demonul a început să-l implore pe Sfânt să nu o facă. Sfântul Partenie a promis să dea duhului rău, însă, un alt om în care să poată locui. Demonul a întrebat: „Cine este acel om?”. Sfântul a răspuns: „Poţi să locuieşti în mine, dacă vrei”. Demonul a fugit, atunci, ca şi cum ar fi fost ars de foc, strigând: „Dacă simpla vedere a ta este un chin pentru mine, cum pot îndrăzni să intru în tine?”.

Un duh necurat, alungat din casa destinată pregătirii colorantului pentru purpura imperială, a spus că un foc dumnezeiesc îl urmărea pe el, cu focul gheenei.

După ce le-a arătat oamenilor marea putere a credinţei în Hristos, Sfântul a îndreptat o mulţime de închinători, de la idoli, la Adevăratul Dumnezeu.

Sfântul Partenie s-a mutat la Domnul, cu pace, şi a fost înmormântat cu cinste lângă Catedrala din Lampsac pe care a construit-o.

________________________

Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere si adaptare dupa editii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi straine