publicat în: Arhivă

Sfântul Luca al Eladei

Sfântul Luca al Eladei era originar din satul grecesc Kastorion. Fiu al unor fermieri săraci, sfântul încă din copilărie se ostenise mult, lucrând la câmp şi păscând oile. Era foarte ascultător de părinţii săi şi foarte cumpătat la mâncare. Dădea adesea mâncarea şi îmbrăcămintea, săracilor, fapt pentru care a suferit reproşuri din partea părinţilor. Odată a dat aproape toate seminţele păstrate pentru însămânţarea câmpului. Domnul l-a răsplătit pentru milostenia sa, iar secerişul a fost mai bogat ca niciodată.

Încă din copilărie, se ruga fierbinte şi des. Mama lui l-a văzut de mai multe ori stând, nu pe pământ, ci în aer, în timp ce se ruga.

După moartea tatălui său, şi-a părăsit mama şi a plecat la Atena, unde a intrat într-o mănăstire. Dar, prin rugăciunile mamei sale, care era foarte îngrijorată pentru el, Domnul l-a întors la casa părintească într-un mod minunat. A petrecut patru luni acolo, apoi cu binecuvântarea mamei sale a mers într-un loc retras, pe un munte numit Ioannou (sau Ioaniţa). Aici se afla o biserică având hramul Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, unde a dus o viaţă ascetică în rugăciune şi post neîncetate. A fost tuns acolo în monahism, de câţiva cuvioşi Bătrâni care se aflau în trecere. După aceasta, Sfântul Luca şi-a dublat eforturile ascetice, pentru care Domnul i-a dat darul înainte-vederii.

După şapte ani pe Ioannou, Sfântul Luca s-a mutat în Corint, din cauza unei invazii a armatelor bulgare. Auzind despre faptele unui anumit stâlpnic din Patras, a mers să-l vadă şi a rămas timp de zece ani pentru a sluji ascetului, cu smerenie şi ascultare. După aceea, sfântul a revenit în ţara sa natală şi şi-a continuat asceza pe Muntele Ioannou.

Mulţimea de oameni care se îngrămădea acolo, însă, i-a tulburat liniştea, aşa încât, cu binecuvântarea Bătrânului său Teofilact, Sfântul Luca s-a dus cu ucenicul său într-un loc şi mai îndepărtat, la Kalamion. După trei ani, s-a stabilit pe Insula pustie şi aridă Ampelon, din cauza unei invazii a turcilor. Steiris a fost un alt loc al nevoinţelor sale ascetice. Aici fraţii s-au adunat lângă călugăr şi s-a întemeiat astfel o mică mănăstire, a cărei biserică era închinată Sfintei Mari Muceniţe Varvara. Vieţuind în mănăstire, Sfântul Luca al Eladei a făcut multe minuni, vindecând bolile sufleteşti şi trupeşti.

Prevăzându-şi sfârşitul accestei vieţi pământeşti, Sfântul Luca s-a închis într-o chilie şi s-a pregătit timp de trei luni pentru plecarea sa. Când a fost întrebat unde va fi îngropat, călugărul a răspuns:

„Aruncaţi-mi trupul într-o râpă, pentru a fi mâncat de fiarele sălbatice”.

Când fraţii l-au implorat să schimbe această dorinţă, el le-a poruncit să-i îngroape trupul chiar pe locul în care se afla. Ridicând ochii spre cer, a spus:

„În mâinile Tale, Doamne, îmi încredinţez duhul!”

Sfântul Luca a adormit întru Domnul, la 7 februarie 946. Mai târziu, deasupra mormântului său a fost construită o biserică. Mirul izvorât din Sfintele sale Moaşte a dat naştere la numeroase vindecări.

________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere si adaptare dupa editii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi straine