publicat în: Arhivă

Sfinţii Mucenici Fausta, Evilasie şi Maxim

Sfinţii Mucenici Fausta, Evilasie şi Maxim, au suferit în timpul persecuţiei împotriva creştinilor, pornită de către împăratul Diocleţian în cetatea Cizic [Mezium], între 305-311.

Sfânta Fausta a fost crescută de părinţi creştini. Orfană de la o vârstă fragedă, a dus o viaţă austeră si virtuoasă. Vestea că era creştină a ajuns la guvernator şi sfânta a fost trimisă preotului păgân Evilasie, în vârstă de optzeci de ani, căruia i s-a poruncit să o îndepărteze de Hristos.

Fecioara şi-a mărturisit curajos credinţa şi a fost supusă multor torturi crude. Întărită de Domnul, ea nu simţea durerea. Au închis-o într-o cutie de lemn, iar chinuitorii, renunţând să mai încerce a o tăia cu fierăstrăul, i-au dat cu totul foc. Sfânta Muceniţă si chiar şi cutia de lemn au rămas neatinse, păzite de Puterea Dumnezeiească. Preotul păgân Evilasie a fost zguduit de puterea evidentă şi vădită a lui Dumnezeu. A crezut în Mântuitorul Hristos şi a mărturisit credinţa creştină.

Eparhul Maxim a fost trimis să cerceteze situaţia, pentru împărat, si a început să-l chinuiască pe bătrânul care ajunsese să creadă în Hristos. Evilasie s-a întors spre Sfânta Fausta şi i-a cerut să se roage pentru el, după care a îndurat, cu curaj, chinurile.

Au aruncat-o pe Sfânta Fausta spre a fi mâncată de vulturi, dar creaturile nu au vrut să o atingă. Fata de treisprezece ani a fost străpunsă cu unghii de fier în cap şi în alte părţi ale trupului. În cele din urmă, a fost aruncată într-un cazan opărit, în care se afla şi Sfântul Evilasie. În acest timp, mucenici se rugau pentru chinuitorii lor.

Văzând credinţa şi răbdarea sfinţilor, eparhul Maxim s-a convertit şi el la Hristos şi s-a rugat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale. Aruncat în acelaşi cazan în care sufereau Sfinţii Fausta şi Evilasie, el le-a împărtăsit cununa muceniciei.

________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere si adaptare dupa editii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi straine