Sfinţii Cuvioşi Varsanufie cel Mare şi Ioan Profetul

Sfinţii Varsanufie cel Mare şi Ioan Profetul au trăit în secolul al VI-lea, pe vremea Împăratului Iustinian I (483-565). Au vieţuit în asceză, la Mânăstirea Sfântului Serid din Palestina, lângă oraşul Gaza.

Sfântul Varsanufie s-a născut în Egipt (nu se cunoaşte anul naşterii sale). Încă din tinereţe şi-a început viaţa ascetică. Ajuns la Mânăstirea de obşte a Sfântului Serid, şi-a ridicat o mică chilie în afara mănăstirii. Aici a vieţuit în singurătate.

Mai târziu, Sfântul Ioan, ucenic al Sfântului Varsanufie, a locuit în această chilie timp de optsprezece ani, până la moartea sa. Sfântul Ioan şi-a urmat învăţătorul în tăcere, în fapte ascetice şi virtute. Datorită darului înainte-vederii, a rămas cunoscut sub numele de “Profetul” (Proorocul).

După un anumit timp, Sfântul Varsanufie şi-a construit o altă chilie lângă mănăstire. La începutul vieţuirii sale în singurătate, mănăstirea îi trimitea doar trei pâini pe săptămână. A vieţuit cincizeci de ani în lucrări şi fapte ascetice.

Când Patriarhul Eustahie al Ierusalimului a auzit despre viaţa ascetică a Sfântului Varsanufie, i s-a părut de necrezut. A vrut personal să-l vadă pe Varsanufie, aşa încât el şi tovarăşii săi au încercat să sape pe sub un perete şi să intre în chilia călugărului, pe dedesubt. Cei ce încercau, astfel, să intre, aproape că au fost arşi de flăcările care au izbucnit brusc din chilie.

În schitul său, Sfântul Varsanufie s-a dedicat în totalitate rugăciunii şi a atins o treaptă înaltă de desăvârşire duhovnicească. Avem relatări, în manuscrise, despre viaţa, faptele şi virtuţile Sfinţilor Varsanufie şi Ioan. În timpul vieţii Sfântului Paisie de la Neamţ (Velicicovschi, 15 noiembrie), acestea au fost traduse în limbile moldovenească şi slavonă. În secolul al XIX-lea, Bătrânii Mânăstirii “Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, din Optina, au publicat aceste manuscrise, precum şi traducerea lor în limba rusă.

Învăţăturile Sfinţilor Varsanufie şi Ioan arată clar gradul desăvârşirii lor morale şi dragostea acestora pentru oameni, dar includ şi fapte rare despre viaţa pe care au dus-o. Nu ştim exact când s-a mutat la Domnul Sfântul Varsanufie. Unele surse spun că anul mutării sale la Domnul a fost 563, altele spun, cu ceva mai multa reţinere, că înainte de anul 600.

După ce a petrecut mult timp în singurătate, Sfântul Varsanufie, până la mutarea la Domnul a Sfântului Ioan Proorocul, a început să slujească altora, învăţându-i pe calea mântuirii, aşa după cum mărturiseşte Sfântul Dorotei (5 iunie). Sfântul Varsanufie a răspuns întrebătorilor prin Sfântul Ioan, uneori învăţându-l cum să răspundă, sau chiar prin Sfântul Serid (13 august), care scria răspunsurile Sfântului.

În răspunsurile Sfinţilor Varsanufie şi Ioan Profetul, care au fost călăuze în viaţa duhovnicească nu doar pentru contemporanii lor, ci şi pentru generaţiile următoare, se poate vedea clar ascensiunea duhovnicească treptată a călugărilor, „din putere în putere”.

Prin fapte precum postul, tăcerea, paza inimii şi rugăciune neîncetată, Sfântul Varsanufie a atins culmile smereniei, raţiunii şi iubirii aprinse. Domnul i-a dat darurile cunoaşterii duhurilor, înainte-vederii şi facerii de minuni. Prin puterea rugăciunii sale, a putut elibera de păcat sufletele oamenilor. Uneori, lua asupra sa păcatele altora.

Cuviosul cunoştea starea inimilor, de aceea dădea sfaturi după starea duhovnicească a fiecărei persoane. În Numele Domnului a înviat morţi, a izgonit demoni şi a vindecat boli de nevindecat. Lucrurile pe care el le binecuvânta primeau puterea şi harul dumnezeiesc. Însuşi numele Sfântului Varsanufie, atunci când era chemat în minte, aducea ajutorul celor care îl chemau.

Prin rugăciunile Sfântului Varsanufie, Dumnezeu a trimis ploaie pe pământ, îndepărtând mânia pornită asupra oamenilor. Profeţiile Sfântului s-au împlinit întotdeauna. Astfel, acesta a prezis că un anumit călugăr, zis Bătrânul Eftimie cel Tăcut, va fi aşezat cu el în acelaşi mormânt, fapt care s-a şi întâmplat. Sfântul Varsanufie a dobândit aceste daruri după mulţi ani de răbdare, îndurând mari ispite şi suferinţe.

Nu se ştie când a ajuns Sfântul Varsanufie la Mânăstirea Sfântul Serid si nimic despre casa şi familia Sfântului Ioan Profetul. Urmând învăţăturile Sfântului Varsanufie, Ioan a atins culmile desăvârşirii si a devenit asemenea învăţătorului său, în toate lucrurile. Din smerenie, îi trimitea pe cei care veneau la el cu întrebări, la Sfântul Varsanufie.

Sfântul Ioan a prevăzut si a prezis multe lucruri, chiar si propria mutare la Domnul la o săptămână după mutarea la Domnul a Sfântului Serid. Sfântul Părinte Elian, tânărul egumen al acestei mănăstiri, îl rugase pe Ioan să mai rămână cu el încă două săptămâni, pentru a-l învăţa rânduiala şi cum să conducă mănăstirea. Sfântul Ioan i-a îndeplinit cererea si a murit după două săptămâni.

Sfântul Varsanufie cel Mare a mai trăit după ucenicul şi prietenului său, dar după moartea Sfântului Ioan a îmbrăţişat tăcerea completă şi a refuzat să mai ofere cuiva răspunsuri. Aceşti doi asceţi au lăsat ca moştenire duhovnicească scrierea care îmbogăţeşte sufletul: CĂLĂUZA VIEŢII DUHOVNICEŞTI: RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE UCENICILOR, de Sfinţii Părinţi Călugări Varsanufie şi Ioan. Această carte a fost cunoscută de mulţi sfinţi care au vieţuit într-o perioadă ulterioară, dovadă fiind scrierile Sfântului Teodor Studitul (11 noiembrie si 26 ianuarie), ale Ieromonahului Nifon Cernogoreţ (+ 1060), ale Sfântului Simeon Noul Teolog (12 martie) şi ale altor asceţi şi scriitori ortodocşi.

________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere si adaptare dupa editii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi straine