Din timpuri străvechi, poporul rus, încredinţat în ajutorul atotputernic al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a considerat că numele „Cercetarea celor ce pier” (în unele traduceri amintit: Aflarea celor Pierduţi, Cercetarea celor Rătăciţi) se referă nu numai la cei care sunt pe moarte, ci şi la cei ale căror suflete sunt în pericol de moarte duhovnicească.
Nu există relatări de încredere privind originea icoanei, „Cercetarea celor ce pier”. Există, totuşi, mai multe icoane făcătoare de minuni cu acest nume, prin care Născătoarea de Dumnezeu şi-a arătat mila faţă de oamenii aflaţi în pragul pieirii.
1. La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Satul Bor din regiunea Kaluga, ţăranul cuvios Tedotus Obuhov şi-a rătăcit drumul, pe viscol, la Sărbătoarea Botezului Domnului. Calul îi era epuizat şi s-a oprit pe marginea unei prăpastii de netrecut. Neavând vreo cale de a se salva, Obuhov s-a întins pe sanie, începând să îngheţe.
În aceste momente groaznice, el s-a rugat cu toată fiinţa Reginei Cerului, pentru ajutor, şi a jurat că, dacă va fi salvat, va picta o icoană „Cercetarea celor ce pier” şi o va dona bisericii locale. Ea i-a auzit rugăciunea şi l-a ajutat într-un mod minunat. Un anumit ţăran din satul din apropiere a auzit o voce în faţa ferestrei sale, spunându-i:
„Ia-l”.
A ieşit şi l-a văzut pe Obuhov pe jumătate îngheţat în sanie. Când şi-a revenit cu sănătatea, Obuhov şi-a îndeplinit imediat jurământul şi a comandat o copie a icoanei de la Biserica “Sfântul Gheorghe” din oraşul Bolhov, în Orlov. Din acel moment, Icoana din Bor, „Cercetarea celor ce pier”, a fost slăvită prin multe manifestări ale harului şi minuni.
2. Există şi alte icoane „Cercetarea celor ce pier”: una şi-a arătat puterea în 1770, în Satul Malijino, în regiunea Harkov, mântuind poporul de holeră, de trei ori; a existat o alta în Satul Krasnoe, în regiunea Cernigov, şi alta în Voronej şi Kozlov, în regiunea Tambov. În anul 1835, la Institutul Orfelinatului Alexandrov din Moscova, a fost sfinţită o biserică în cinstea Icoanei „Cercetarea celor ce pier”.
3. Un interes deosebit îl prezintă Icoana „Cercetarea celor ce pier”, din Biserica Slăvitei Învieri, a Moscovei. Această icoană a fost mutată din Biserica “Naşterea Domnului Hristos”, de pe Aleea Palaşevska. Ultimul său proprietar rămăsese văduv şi era la un pas de sărăcie lucie. Rugăciunea fierbinte către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu l-a salvat de disperare şi a reuşit să se îngrijească de situaţia fiicelor sale. Nu s-a simtit demn să aibă această icoană minunată în casa lui, aşa că a dăruit-o bisericii.
În 1812, Biserica de pe Palaşevsk a fost jefuită de francezi. Icoana profanată a fost găsită ruptă în trei bucăţi, printre dărâmături. Odată cu găsirea icoanei, au avut loc numeroase minuni şi vindecări. Miresele care îşi încep căsnicia se roagă în faţa acestei icoane, pentru ca mariajul lor să fie unul fericit. Oamenii vin la ea, copleşiţi de beţie, pierind în sărăcie, suferind în boală şi se întorc către Icoană, în rugăciune, ca la o Maică Ce Se află lângă fiii săi cei pieritori.
Regina Raiului trimite ajutor şi sprijin tuturor:
„Cercetează-ne pe noi, cei care pierim, Preasfântă Fecioară, şi nu ne pedepsi după păcatele noastre, ci, pentru că eşţi milostivă, în iubirea ta de oameni, miluieşte-ne, izbăveşte-ne din iad, din boli şi din nevoi şi mântuieşte-ne pe noi” (Tropar, Glas 4 – în traducere proprie LO, neexistând la această dată o altă variantă canonică în limba română rânduită pentru slujire).
__________________________
Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere si adaptare dupa editii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi straine