publicat în: Arhivă

Sfântul Teodosie al Cernigovului (1696)

Sfântul Teodosie, Arhiepiscopul Cernigovului (Ucraina), s-a născut în secolul al XVII-lea, la începutul deceniului anilor treizeci, în Podolsk (Rusia). Descindea dintr-o familie nobilă. Părinţii săi erau preotul Nikita şi Maria. Sfântul a fost educat în evlavia creştină în casa părinţilor săi, iar această evlavie l-a însoţit pe tot parcursul vieţii sale.

Din copilărie s-a remarcat printr-o iubire fierbinte pentru Dumnezeu şi zelul pentru Biserică. Abilităţile înnăscute ale tânărului au ieşit la iveală în Şcoala de obşte din Kiev, a Mânăstirii “Botezul Domnului”. Şcoala înflorea la sfârşitul anilor 1640, când rectorii ei erau Arhimandritul Inochentie (Gizel) şi Egumenul Lazăr (Baranovici), care mai târziu a devenit Arhiepiscop de Cernigov. Printre pregătitorii săi, s-au numărat: Ieromonahul Epifanie (Slavineţki), Ieromonahul Arsenie (Satanovski), Episcopul Teodosie (Baevski) din Belarus, Egumenul Teodosie (Safonovici) şi Meletie Dzik. Aceştia erau oameni luminaţi ai acelor zile. Colegii Sfântului Teodosie, din această şcoală, vor deveni viitori păstori remarcabili: Simeon Polotski, Ioanichie Goliatovski, Antonie Radivilovski, Varlaam Iasninski. Şcoala obştii Botezului Domnului de la Kiev a fost centrul principal în lupta Ortodoxiei împotriva atacurilor clerului catolic, în special a iezuiţilor.

Sfântul Teodosie a ajuns la maturitate duhovnicească, astfel, lângă sfintele moaşte ale Sfinţilor Antonie şi Teodosie şi ale altor sfinţi plăcuţi lui Dumnezeu din Peşterile Kievului, şi a încercat să le urmeze viaţa sfântă, din toată puterea. El şi-a dedicat tot timpul liber rugăciunii, meditaţiei asupra lui Dumnezeu şi citirii Sfintei Scripturi.

Se crede că Sfântul Teodosie al Cernigovului nu a apucat, însă, să-şi încheie cursurile, deoarece şcoala şi-a încetat activitatea timp de câţiva ani, după devastarea Podoliei de către polonezi. Toată viaţa, sfântul a avut o profundă consideraţie pentru obştea mânăstirii din Kiev, unde a fost educat. În Sinodiconul Mănăstirii Kiev-Vidubitsk se află următorul comentariu despre Sfântul Teodosie al Cernigovului:

„El a fost un om cu un intelect fin şi generos faţă de Mânăstirea obştii din Kiev”.

După perioada educării sale, viitorul ierarh a primit tunderea monahală în Lavra Peşterilor din Kiev, cu numele Teodosie, în cinstea Sfântului Teodosie al Peşterilor (3 mai).

Mitropolitul Dionisie (Balaban) al Kievului l-a făcut Arhidiacon, pe seama Catedralei Sfintei Înţelepciuni din Kiev (Sfânta Sofia), apoi l-a numit administrator al gospodăriei eparhiale. Curând a părăsit Kievul şi s-a dus la îndepărtata Mânăstire Krupitski, de lângă Baturino (în Episcopia Cernigovului), renumită pentru viaţa sa monahală strictă. Acolo a fost hirotonit în Taina Sfintei Preoţii, dar a rămas în acest loc puţină vreme.

În 1662, Sfântul Teodosie a fost numit Egumen al Mânăstirii Korsun din Eparhia Kievului, iar în anul 1664 a fost numit în fruntea vechii Mânăstiri Kiev-Vidubitski. Această mânăstire căzuse în mâinile uniaţilor şi polonezilor, la începutul secolului al XVII-lea, şi se afla în ruină completă. Datorită energiei şi prin îndemnul Sfântului Teodosie de Cernigov, Mănăstirea Vidubitski Mihailovsk a fost rapid refăcută.

Era preocupat, în special, de rânduiala slujbelor bisericeşti. A format un cor remarcabil, renumit nu numai în Rusia Mică, ci şi la Moscova. Sfântul Teodosie al Cernigovului şi-a trimis cântăreţii la Moscova, în 1685, pentru a instrui corurile de acolo, în ce priveşte modul în care se cânta la Kiev.

Fiind un ascet strict, Sfântul Teodosie al Cernigovului era preocupat de sporirea duhovnicească a călugărilor săi. A întemeiat un mic schit pe Insula Mihailovschina, nu departe de mănăstire, pentru fraţii care doreau să vieţuiască în singurătate. El a dat ascultare, Ieromonahului Iov (Opalinski), unul dintre cei mai zeloşi călugări ai mănăstirii sale, să organizeze şi să administreze schitul.

Sfântul Teodosie al Cernigovului a trebuit, însă, să traverseze şi zile destul de dificile, suportând multe necazuri. El şi alţi egumeni au fost acuzaţi, de către Episcopul Metodie de Mstislav şi Orşansk, că ar fi trădat Rusia, printr-o presupusă corespondenţă cu duşmanii ţării.

La 20 septembrie 1668, Sfântul Teodosie a lămurit neînţelegerea. La 17 noiembrie 1668 înşelăciunea a ieşit la iveală, iar Sfântul Teodosie de Cernigov împreună cu ceilalţi egumeni au fost reabilitaţi. Arhiepiscopul Lazăr (Baranovici) a apreciat înaltele calităţi duhovniceşti ale Sfântului Teodosie şi s-a împrietenit cu el. El l-a numit:

„o oaie a turmei lui Hristos, învăţând prin smerenie”

şi a exprimat profetic rugămintea ca numele Sfântului Teodosie de Cernigov să fie înscris în Ceruri.

Când Arhiepiscopul Lazăr a devenit locum tenens al Mitropoliei Kievului în 1689, el l-a numit pe Sfântul Teodosie drept Vicar al său la Kiev, rămânând în Cernigov. În calitate de Vicar al locţiitorului Mitropoliei Kievului, Sfântul Teodosie de Cernigov a avut un rol activ în multe evenimente bisericeşti. În 1685 a participat îndreptăţit, cu un vot decisiv, la alegerea Episcopului Ghideon (Cetverinski) ca Mitropolit al Kievului, şi a fost trimis la Moscova cu veşti despre acest eveniment, împreună cu Egumenul Ieronim (Dubin) din Pereiaslavl.

La Moscova, ambii reprezentanţi au fost primiţi cu cinste şi apreciere. Rezultatul acestei delegaţii a fost reunirea Mitropoliei Kievului cu Biserica Ortodoxă Rusă.

În 1688, Sfântul Teodosie al Cernigovului a fost numit Arhimandrit al Mânăstirii Eleţi din Cernigov, înlocuindu-l pe Arhimandritul mutat la Domnul, Ioanichie (Goliatovski). La numirea Sfântului Teodosie, Arhiepiscopul Lazăr i-a transmis să nu precupeţească niciun efort în a pune ordine în Mânăstirea Eleţi. Această mânăstire nu fusese încă restaurată după expulzarea iezuiţilor şi a dominicanilor, aflându-se într-o mare dezordine.

Prin eforturile Sfântului Teodosie, în cei doi sau trei ani ca Egumen, fondurile şi proprietățile mănăstirii au crescut, Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost restaurată şi Icoana Eleţi (a Pinului, 5 februarie) a fost aşezată spre închinare acolo.

În noua sa ascultare, Sfântul l-a ajutat şi pe Arhiepiscopul Lazăr în multe probleme importante. El a participat la redactarea unui răspuns sinodal adresat Patriarhului Ioachim al Moscovei, ca soluţie la întrebările sale despre atitudinea Tronului Mitropolitan de la Kiev în raport cu Sinodul de la Florenţa şi judecata acestuia cu privire la problema prefacerii Sfintelor Daruri, aşa cum a fost acceptată de acest Sinod florentin. Când Patriarhul s-a dovedit a fi nemulţumit de răspunsuri, Sfântul Egumen Dimitrie Baturino (viitorul Mitropolit al Rostovului) a fost trimis la el, la începutul anului 1689. Sfântul Teodosie a călătorit cu acesta, ca reprezentant al Arhiepiscopului Lazăr. I s-a încredinţat livrarea unei scrisori către Patriarh şi clarificarea neînţelegerilor.

Din cauza sănătăţii sale precare, Arhiepiscopul Lazăr a dorit să-l vadă pe Sfântul Teodosie sfinţit ca episcop, văzând în sfânt un demn succesor pentru sine. La 11 septembrie 1692 a fost confirmată alegerea Sfântului Teodosie ca Arhiepiscop de Cernigov şi a fost sfinţit în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, din Kremlinul Moscovei, cu două zile mai târziu.

S-au păstrat puţine informaţii cu privire la administrarea de către Sfântul Teodosie a Eparhiei Cernigovului. Sfântul a lucrat neîncetat pentru a ridica nivelul adevăratei evlavii creştine în sânul turmei sale. De asemenea, s-a concentrat pe păstrarea vechilor mănăstiri şi întemeierea de noi comunităţi.

La începutul episcopatului său, a fost întemeiată Mănăstirea de maici din Peceniksk, cu binecuvântarea sa, iar el însuşi a sfinţit Biserica mânăstirii, în cinstea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În 1694, a fost întemeiat un schit lângă Liubeci. În acelaşi an, la Mânăstirea de călugări Domniţki, sfântul a sfinţit un lăcaş în cinstea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În vara anului 1695, a sfinţit un lăcaş maiestuos în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, pe vârful Dealului Boldino, lângă vechea Mânăstire “Sfântul Ilie”. În această perioadă, sub îngrijirea Sfântului Teodosie, a existat un entuziasm deosebit pentru întărirea monahismului, în Episcopia Cernigovului.

De asemenea, Sfântul a dedicat o mare atenţie clerului şi a încercat să aleagă candidaţi demni pentru preoţie. De asemenea, a încurajat pregătirea pastorală a clerului din Cernigov. El a invitat călugări învăţaţi de la Kiev, printre care s-a aflat şi Sfântul Ioan (Maximovici), viitor Mitropolit de Tobolsk (10 iunie) şi, totodată, ajutător şi succesor al Sfântului Teodosie în organizarea şcolii clericale din Cernigov.

Stricta loialitate faţă de cler şi turmă, milostivirea profundă, îngrijorarea şi dragostea creştină de pace au fost trăsături distinctive în activitatea Sfântului Teodosie al Cernigovului. Nu numai ortodocşii s-au adresat lui pentru ajutor şi sfat, ci chiar şi persoane de alte confesiuni.

Sfântul Teodosie al Cernigovului nu a rămas alături de turma Cernigovului foarte mult timp. Simţind ca i se apropie sfârşitul, el l-a chemat pe administratorul Mânăstirii Briansk Svensk, Sfântul Ioan (Maximovici), şi l-a numit Arhimandrit al Mânăstirii Eleţ din Cernigov.

Sfântul Teodosie al Cernigovului s-a mutat la Domnul pe 5 februarie 1696 şi a fost înmormântat în Catedrala “Sfinţii Boris şi Gleb” din Cernigov, într-o criptă specială, în partea dreaptă. Succesorul său, Sfântul Ioan (Maximovici), care a fost vindecat de o boală gravă de către Sfântul Teodosie al Cernigovului, a pus ulterior o placă de piatră deasupra mormântului acestuia, cu o inscripţie în versuri, în semn de recunoştinţă pentru ajutorul primit din partea Sfântului. Harul special cu care a fost dăruit Sfântul Teodosie al Cernigovului este arătat de viaţa sa ascetică şi de îngrijirea sa faţă de toţi cei care se întorc către el în rugăciune.

Canonizarea Sfântului Teodosie al Cernigovului a avut loc pe 9 septembrie 1896.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere si adaptare dupa editii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi straine