Sfântul Evagrie, ucenicul Sfântului Şio

Sfântul Evagrie (Evagrisi) s-a născut din părinţii evlavioşi şi temători de Dumnezeu, care i-au citit Sfânta Scriptură încă din primii ani ai copilăriei sale. Când a ajuns la vârsta bărbăţiei, Evagrie a ajuns la conducerea Tsikhedidi.

Într-o zi, Evagrie a plecat la vânătoare în Munţii Sarkineti, unde se aşezase Sfântul Şio (Shio) din Mgvime. În timp ce vâna, tovarăşii săi s-au împrăştiat în diferite direcţii, el rămânând singur să cerceteze împrejurimile. Acolo a zărit o pasăre, asemănătoare unui porumbel, în zborul ei către Sfântul Şio, pentru a-i duce de mâncare. Evagrie a luat seama de locul unde pasărea poposise. A doua zi avea, astfel, să descopere peştera pustnicului.

Uimit de asceza strictă a Sfântului Şio, Sfântul Evagrie, plin de invidie sfântă, arzând în el dorinţa de a-l urma pe pustnic, i-a zis acestuia:

„Dumnezeu este cu adevărat viu. Nu te voi părăsi, nu mă voi întoarce”.

Sfântul Şio l-a sfătuit să se ferească de o decizie atât de grăbită, întrucât îi va fi destul de dificil unui bărbat, care crescuse în lux, să înceapă brusc o nouă viaţă în pustie. Dar Evagrie i-a răspuns hotărât:

„Chiar dacă asta înseamnă că trebuie să mor aici cu tine astăzi, nu mă voi îndepărta de acest loc”.

Pentru a-i încerca credinţa, Sfântul Şio i-a încredințat, însă, lui Evagrie toiagul său şi l-a învăţat, spunând:

„Atinge cu toiagul meu Râul Mtkvari; va despărţi apa şi se va aşterne cale pentru a o traversa. Zăvoreşte-ţi casa şi întoarce-te la mine. La întoarcere, când vei ajunge la Mtkvari, foloseşte din nou toiagul meu pentru a-ţi aşterne calea. Dacă nu reuşeşti, să-ţi vezi de drumul de mai înainte. Asta va însemna că nu este voia lui Dumnezeu să îţi îndeplinească dorinţa”.

Evagrie a luat, cu ascultare, toiagul Sfântului Şio şi l-a atins de apa Mtkvari. Râul s-a despărţit şi a traversat încrezător spre cealaltă parte.

Întors la palat, Evagrie şi-a împărţit toate averile, săracilor, şi-a zăvorât casa şi a pornit din nou spre a-l găsi pe Sfântul Şio. A făcut aceeaşi minune la întoarcere: râul s-a despărţit în două, iar credinciosul Evagrie a trecut prin el.

Sfântul Şio l-a tuns pe Evagrie în viaţa monahală, iar fostul conducător s-a aşezat lângă peştera Sfântului Părinte. Acolo, a învăţat să fie răbdător, a deprins trezvia şi cum să se roage, în timp ce dobândea alte virtuţi, ca roade ale lucrării sale ascetice.

Sfântul Şio a cunoscut dinainte că numărul călugărilor din pustie se va înmulţi şi a ridicat o biserică pentru aceştia, într-un loc pe care Dumnezeu i l-a descoperit. Marile daruri ale Sfinţilor Părinţi aveau să devină cunoscute curând, iar mulţi pelerini au început să apară în Munţii Sarkineti, pentru a primi binecuvântările lor. Când Regele Parsman a auzit, mai târziu, că iubitul său conducător de armată fusese tuns călugăr, s-a întristat şi a mers personal în pustia Sfântului Şio. Speranţa lui era să-l readucă pe Evagrie în lume, dar binecuvântatul Părinte a răspuns cu o pace de monah:

„O, Rege! De ce mă deranjezi pe mine, un om născut pentru a-L sluji pe Dumnezeu, cerându-mi să devin ca un câine care se întoarce la propria vărsătură (conf. Pildele lui Solomon 26:11)?”

Vestea despre Sfântul Şio, Evagrie şi ceilalţi Sfinţi luptători s-a răspândit în toată Georgia, iar mulţi laici au fost inspiraţi să intre în viaţa monahală.

După mulţi ani, Sfântul Şio, îmbătrânind, a adunat în jurul său obştea călugărilor.

„Trebuie să alegeţi pe unul dintre voi, spre a conduce această obşte. De acum înainte voi lucra la groapa pe care am pregătit-o pentru mormântul meu”, le-a spus el.

Fraţii s-au întristat tare când a trebuit să se despartă de iubitul lor învăţător şi, în zadar l-au rugat să rămână în mănăstire. În cele din urmă, i-au cerut Sfântului Şio să numească un succesor, iar acesta l-a ales pe Evagrie, ca următor stareţ al mănăstirii.

Umil, slăvitul Evagrie s-a opus acestei numiri, ştiindu-se pe sine neputincios să îndeplinească o responsabilitate atât de greoaie. L-a implorat pe Sfântul Şio să revină asupra deciziei, dar Bătrânul a răspuns pur şi simplu:

„Dacă consimţi la voia noastră, vei primi o răsplată bucuroasă de la Dumnezeu: când El Se va întoarce în Slava Sa, te va răsplăti pentru ascultarea ta”.

În cele din urmă, Sfântul Evagrie a primit sfatul învăţătorului său şi a condus activitatea mănăstirii, cu ajutorul lui Dumnezeu, din acea zi, înainte.

__________________________

*Cu ajutorul lui Dumnezeu, culegere de text, traducere şi adaptare dupa ediţii ale unor Sinaxare ortodoxe în limbi străine